La data de 5 noiembrie 1942 a luat sfârșit cea de-a doua bătălie de la El Alamein, bătălie în care trupele aliate au obținut o importantă victorie împotriva trupelor germane conduse de generalul Erwin Rommel, pe frontul nord-african al celui de-al Doilea Război Mondial. Victoria Aliaților a pus capăt proiectelor germane pentru cucerirea Egiptului, prin care se dorea controlul asupra Canalului de Suez și a câmpurilor petroliere din Orientul Mijlociu. Odată cu înfrângerea de la El Alamein va avea loc și sfârșitul expansiunii Axei în Africa, iar acest lucru s-a întâmplat după ce generalul Erwin Rommel a trimis un mesaj lui Adolf Hitler, în care explica că nu mai poate păstra poziția în această zonă și cerea permisiunea să se retragă. Rommel a primit în schimb ordinul să reziste pe poziții cu orice preț, iar în ciuda situației disperate, oamenii lui Rommel au continuat să lupte deși unități întregi au fost nimicite. În ultima instanță și în ciuda ordinelor lui Hitler, Rommel a ordonat retragerea trupelor spre vest, după ce pierduse până în acel moment aproximativ 75.000 de oameni, 1.000 de tunuri și peste 500 de tancuri și mașini blindate. Pentru a evita distrugerea totală a forțelor sale, el a cerut de la Mussolini ajutor în retragerea armatei sale în Tunisia, fiind convins că terenul din Tunisia permite organizarea unei noi ofensive împotriva Aliaților. Numai că la scurt timp, generalul Montgomery a ordonat Diviziei a 7-a blindată britanică să încerce ocolirea și încercuirea prin flanc a armatei lui Rommel, care slăbită de pierderile suferite, a fost forțată să se retragă și mai mult. Astfel, această nouă retragere va deschide calea spre înfrângerea definitivă a Germaniei pe frontul nord-african.
