O filă de poveste în colecția filatelică

În fiecare an, la început de aprilie, simt nevoia să mă întorc, măcar pentru o clipă, la lumea poveștilor copilăriei. Pentru mine, Ziua Internațională a Cărții pentru Copii nu este doar o dată din calendar, ci un prilej de a redescoperi acea bucurie simplă a lecturii și de a observa cum această temă continuă să inspire și filatelia.

Știu că această zi este legată de numele lui Hans Christian Andersen, autorul care a dat lumii unele dintre cele mai emoționante povești, iar acest lucru îmi confirmă încă o dată legătura profundă dintre literatură și universul timbrului. Poveștile nu rămân doar în pagini, ci se regăsesc, în mod surprinzător, și pe acele mici suprafețe gumată care ne fascinează pe noi, colecționarii.
Anul acesta, am primit cu interes vestea că Romfilatelia, împreună cu Poșta Română, a introdus în circulație, astăzi 2 aprilie 2026, o emisiune filatelică dedicată acestei sărbători universale. Emisiunea, realizată de ilustratoarea Bianca Tulea, membră a Clubului Ilustratorilor, mi se pare o invitație sinceră la redescoperirea basmelor care ne-au format.

Analizând compoziția seriei intitulată chiar „Ziua Internațională a Cărții pentru Copii” (LP #2559), regăsesc patru mărci poștale care aduc în prim-plan povești clasice, fiecare cu propriul mesaj și univers simbolic.
Marca de 3 lei m-a dus imediat cu gândul la „Scufița Roșie”, poveste cunoscută din culegerile lui Charles Perrault și ale Fraților Grimm. Imaginea surprinde întâlnirea tensionată dintre fetiță și lup, sugerând, într-un limbaj vizual accesibil, pericolul ascuns în spatele aparențelor.

Pe timbrul de 6 lei regăsesc emoția profundă a poveștii „Mica Sirenă”, semnată de Hans Christian Andersen. Elementele grafice – vrăjitoarea, coroana, mesajul din sticlă sau pumnalul – conturează destinul tragic al personajului, într-o manieră sensibilă și sugestivă.
O notă de înțelepciune clasică este adusă de marca de 7 lei, care ilustrează fabula „Corbul și vulpea” a lui Esop, popularizată de Jean de La Fontaine. 

Scena surprinde momentul în care lingușirea își produce efectul, transformând o lecție morală într-o imagine expresivă și ușor de reținut.
Nu în ultimul rând, timbrul de 27 lei mă întoarce în universul literaturii române, prin „Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Detaliile vizuale – ușa, lacătul, hornul sau covorul tradițional – subliniază atât dramatismul poveștii, cât și rădăcinile ei autentice.
Plicul „prima zi” (tiraj 201 exemplare) completează în mod inspirat această emisiune, sugerând o mică reprezentație teatrală în care copiii devin personaje și redescoperă, prin joc și lectură, sensurile acestor povești. 

Mi se pare una dintre cele mai reușite interpretări grafice ale ideii că lectura unește și creează experiențe comune.
Privind această emisiune în ansamblu, îmi dau seama că filatelia reușește, încă o dată, să transforme literatura într-o formă vizuală accesibilă și atractivă. Pentru mine, aceste timbre nu sunt doar piese de colecție, ci fragmente de memorie culturală, punți între copilărie și maturitate.

Din informațiile disponibile, am reținut că Poșta Română a achiziționat câte 3.200 de exemplare din fiecare valoare nominală a emisiunii, destinate utilizării curente pentru francarea corespondenței. Îmi doresc ca aceste timbre să ajungă cât mai curând în toate oficiile poștale din țară și să fie folosite așa cum le stă cel mai bine – pe scrisori și cărți poștale trimise cu gând bun, purtând mai departe nu doar un tarif, ci și farmecul poveștilor copilăriei.
Într-o lume dominată de tehnologie, astfel de emisiuni îmi confirmă că povestea, cartea și timbrul pot conviețui armonios. Iar de fiecare dată când adaug o astfel de piesă în album, am senzația că păstrez nu doar o imagine, ci o întreagă lume.

Povești și timbre: Scufița Roșie

Scufița Roșie este un basm din folclorul european despre o tânără fată și un lup mare și rău. Povestea are mai multe variante. A fost culeasă de folcloristul Charles Perrault (cu denumirea Le Petit Chaperon Rouge) și de frații Grimm (Rotkäppchen). Povestea are numărul 333 în sistemul de clasificare Aarne-Thompson a poveștilor.
Scufița Roșie este o fetiță care este trimisă de mama ei cu merinde aflate într-un coșuleț la bunica ei care are casa în pădure. 

Copila pierde noțiunea timpului și, tot culegând flori, se abate din drum. Machetatorul E. Tommaselli a reușit să surprindă acest lucru cu măiestrie pe marca poștală cu valoarea nominală de 100 de lire pusă în circulație de poșta Italiei în 1975. 

În pădure se întâlnește cu Lupul, personaj negativ, care, ademenit de mirosul încântător al bucatelor din coșul fetei, o urmărește până la casa bunicii. Ajuns înaintea Scufiței, Lupul o mănâncă pe bunică și se îmbracă cu hainele ei, așezându-se în pat. Scufița ajunge la căsuța cu pricina și bate la ușă. Lupul își preface vocea și o poftește înăuntru. După o serie de întrebări prin care fata dorește să se convingă că cea din pat este chiar bunica ei (moment ilustrat pe marca poștală emisă de Elveția în anul 1985), se lasă ademenită, iar Lupul o înghite și pe ea.

Aici se termină povestea lui Charles Perrault. Urmează o morală (în versuri) în care fetele tinere primesc sfaturi despre cum ar trebui să învețe să distingă „lupii răi” din societate.

În versiunea fraților Grimm morala lipsește, iar poveștii i se adaugă un happy-end în care un vânător aflat întâmplător în apropiere, auzind sforăiturile Lupului, intră în casa bunicii. El își dă seama imediat de cele petrecute și ia o foarfecă mare și taie burta Lupului ca să le scape pe cele două nefericite, Scufița și bunica ei, care abia mai respirau în burta animalului și umple burta lupului cu pietre. Fericiți, iau masa împreună și se înfruptă din bucatele aduse de Scufița Roșie.