Simbolul iubirii și al memoriei

Floarea de Nu-mă-uita (Myosotis), cunoscută și sub denumirea populară de „floarea dorului”, este o plantă delicată, apreciată atât pentru frumusețea sa simplă, cât și pentru semnificațiile sale simbolice.
Nu-mă-uita este o plantă perenă sau bienală, ce face parte din familia Boraginaceae.

Se recunoaște ușor după florile sale mici, de obicei albastre, cu un centru galben, dar există și varietăți cu flori roz sau albe. Tulpina subțire și ușor păroasă, împreună cu frunzele verzi, lanceolate, completează aspectul gingaș al acestei plante.
Această floare crește în zone umede, pe marginea râurilor, în păduri și pajiști montane. Se găsește în mod natural în Europa, Asia și America de Nord, fiind și o plantă ornamentală populară în grădini.
Numele său provine din expresia germană Vergissmeinnicht, care înseamnă „nu mă uita”.

Conform unei legende medievale, un cavaler și iubita sa se plimbau pe malul unui râu când el a încercat să-i culeagă aceste flori. Din nefericire, a alunecat și, înainte de a fi luat de ape, i-a strigat iubitei: „Nu mă uita!” Astfel, floarea a devenit un simbol al iubirii eterne și al amintirii.

În afară de valoarea sa ornamentală, Nu-mă-uita este adesea folosită în aranjamente florale pentru a exprima dorul, fidelitatea și prietenia sinceră. De asemenea, este asociată cu diverse cauze umanitare și organizații care susțin memoria celor dragi.
Gingașă și plină de semnificații, floarea de Nu-mă-uita rămâne un simbol al iubirii, loialității și al amintirii celor dragi. Indiferent de locul unde crește, frumusețea sa discretă cucerește inimile celor care o admiră.