Scabioza-diavolului se remarcă prin florile sale globuloase, de un albastru-violet intens, uneori roz sau albastre, care înfloresc din iunie până în septembrie.
Tulpina este erectă, înaltă de 30-80 cm, iar frunzele sunt lanceolate, de un verde închis. Rădăcina sa pare „mușcată”, ceea ce a dus la asocierea sa cu diverse legende populare.
Denumirea populară, „scabioza-diavolului”, provine dintr-o veche legendă europeană conform căreia diavolul, invidios pe beneficiile medicinale ale plantei, i-ar fi mușcat rădăcina pentru a-i slăbi puterea vindecătoare.
Cu toate acestea, planta continuă să crească și să înflorească, dovedindu-și rezistența.
Șopârlița preferă solurile umede și acide, fiind adesea întâlnită în zonele de deal și munte. Este o floare importantă pentru biodiversitate, atrăgând albine, fluturi și alte insecte polenizatoare, inclusiv fluturele albastru al pajiștilor (Phengaris alcon), care depinde de această plantă pentru ciclul său de viață.
În medicina tradițională, planta a fost folosită pentru tratarea bolilor de piele, tusei, febrei și afecțiunilor digestive. Ceaiul din scabioza-diavolului era utilizat ca tonic general și remediu împotriva infecțiilor.
Iată și câteva curiozități:
- în trecut, planta era folosită în ritualuri de protecție și purificare;
- este adesea cultivată în grădinile sălbatice pentru a susține biodiversitatea;
- este o sursă esențială de nectar pentru albine și fluturi, contribuind la echilibrul ecosistemului.
Scabioza-diavolului nu este doar o floare impresionantă, ci și o componentă importantă a naturii, simbolizând rezistența și frumusețea ascunsă a plantelor sălbatice. Ea poate fi admirată pe mărcile poștale emise de Austria, Liechtenstein, Jersey și Insula Man.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu