Panait Istrati (născut la data de 10 august 1884 în Brăila şi decedat la data de 16 aprilie 1935 în Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Panait Istrati este fiul nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul unor nave fluviale. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria, Cairo, Paris şi Lausanne. Primele încercări literare datează din 1907. Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în anul 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. După mai multe călătorii în Rusia, în 1930 se stabileşte definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de TBC la Nisa şi apoi la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu