Căile ferate înguste au istoria lor, o istorie aparte, totul funcționând normal, dar la o scară mai mică. Locomotivele, vagoanele, liniile, semnalele de cale ferată îngustă par niște bijuterii, adevărate comori ale trecutului.
Dezvoltarea economică și socială în jurul anului 1990 în Transilvania și în zonele din Ținutul Sătmarului a prins un mare avânt. Și localitățile mai mici au prins din acest ritm de dezvoltare. Liniile de cale ferată îngustă au contribuit și ele la această dezvoltare. Ele au fost construite din interese locale, tocmai pentru a contribui la transpotul de marfă și de persoane din aceste zone, spre centru, spre orașul Satu Mare si de aici spre alte orașe, aducând beneficii locuitorilor, afacerilor, economiei din zona din împrejurimi.
Depresiunea Oașului este delimitată de munții care o înconjoară: Munții Oaș și Munții Gutâi cu ramificațiile lor. Este o zonă etno-culturală românească cu port popular și obiceiuri specifice cu istorie bogată și personalități pe măsură.
Asupra etimilogei zonei sunt mai multe păreri care toate par a se potivi:
- numele unui voievod local, Oașu
- „havaș” în limba maghiară înseamnă munte înzăpezit
- avaș înseamnă și păduri vechi, seculare.
După Dictatul de la Viena, între 30 octombrie 1940 și până în toamna anului 1944 această linie a fost administrată din nou de M.Á.V., iar după retragera trupelor străine, linia a intrat în administrarea Căilor Ferate Române.
Ținutul Oașului fiind o zonă muntoasă bogat împădutită dispunea de aurul verde, o bogație a cărei exploatare impunea legarea și a acestui ținut de Satu Mare cu o linie de cale fertă îngustă.
Linia în lungime de 51,60 km, a fost contruită între anii 1904 – 1906, de către Societatea C.F.I. Satu Mare – Bixad (antreprenor Pallos Armin) cu un capital de 2 milioane de koroane, conform foii de concesiune nr. 13023/06, cu chetuieli de 36,30 koroane/km.
Linia pornea din Satu Mare (altitudine de 120 m), trecea pe/cu un rambleu numit Dâmbul Bixadului și un pod metalic cu de 9 m lungime, peste liniile de cale ferată Satu Mare – Baia Mare și Satu Mare – Halmeu. Mergând paralel cu soșeaua și trecând încă odată linia normală Satu Mare – Baia Mare printr-o traversare la nivel în unghi drept - I / N, linia ajungea în gara Botiz. Apoi linia urmărea Valea Turului, mic aluent al Tisei urcând până la stația Izvor (altitudine 219 m) după care coboara în stația Negrești – Oaș (altitudine 170 m) și apoi la Bicsad (altitudine 176 m). Pe trasu erau următoarele stații, halți și puncte de oprire: Botiz, Vânatorești, Dumbrăvița, Livada – Nouă, Livada, Tufoasa, Orașu Nou, Vama Turului, Izvor, Negrești Oaș și Bicsad.
Linia a fost construită cu șină și ramificații tip 13,75 pe traverse de lemn, cu raze de curbură între 80-100 m și o declivitate maximă de 18 mm/m, pentru o sarcină de 2,5 tone/osie și o viteză maximă de 30 km/h.
În perioada 1937 – 1938 s-a făcut refacția liniei cu șină tip 23,6 ulterior pe anumite porțiuni (în special în curbe) cu șină tip 34,5 și tip 40. Linia de c.f.î. pornea din Piața Centrală a Gării Satu Mare, denumită și Grădina Romei. Ulterior s-a mutat în gara c.f.î. Sângeni unde erau: birou de mișcare, magazie de mărfuri și Depul de locomotive de c.f.î., cu hală și linii de revizie și de reparații, dotată cu placă de întoarcere pentru locomotive, cu elevator de alimentare cu cărbune. Pe parcursul anilor pentru remorcarea trenurilor de călători și marfă se foloseau următoarele tipuri de locomotive: locomotive cu abur din seria 399, 490, 491,764, automotoare cu abur, fabricate la uzinele Ganz din Budapesta, iar între anii 1968 – 1976 la remorcarea trenurilor s-au folsit și locomotive diesel L45H.
La costrucția liniei, stațiile erau pevăzute cu birouri de mișcare, cabine de acari, linii pentru manevră și încrucisări de trenuri, magazii de mărfuri, cheiuri de vite, rampe pe încarcare - decărcare, erau asigurate cu semnale Banovici și încuietori cu chei fără bloc, iar din 1972 s-au utilizat semnale mecanice.
Dezvoltarea economică a zonei Țării Oașului, în special a orașului Negrești - Oaș a dus la ceșterea traficului de marfă și de persoane, a dus la necesitatea construcția unei linii ferate cu ecartament normal, care s-a și realizat între anii 1982 – 1987, inaugurarea liniei fiind pe data de 1 august 1987. La normalizarea liniei s-a respectat în general amplasamentul inițial a traseului, construindu-se stații noi, linii și clădiri de călători în Botiz, Livada, Orașu Nou, Negrești – Oaș. Proiectele liniei normale au fost
realizate de ISPCF București, de o echipă condusă de ing. Nicolae Costinean.
Între anii 2006 și 2014 linia a fost predată pentru întreținere și exploatare unui operator privat - Via Terra. Momentan circulația trenurilor de persoane este suspendată, circulă ocazional doar tren de marfă pe distanța pe distanța – Satu Mare – Livada.
Calea ferată cu ecartmament normal (1.435 mm) a fost construită cu șină tip 49 SB, ramificații tip 49, pe traverse de beton. Linia în anul 1988 a fost sudată până la km 25 + 500, realizâd cale fără joante, restul liniei până la Bicsad fiind sudată în anul 1992.
Trenurile de cale ferarată îngustă, mocănițele de odiniară din zona Sătmarului, erau botezarte „Zsuzsi” în semn de apreciere și respect, o alintare din partea călătorilor și a locuitorilor din zonă. Azi pot fi considerate adevarate „Comori ale Sătmarului”.
Cu prilejul aniversării liniei au fost realizate un carton filatelic, trei plicuri aniversare și o ștampilă ocazională care va fi aplicată complementar pe corespondența expediată în data de 20 aprilie 2021 la oficiul poștal nr. 1 din Satu Mare.
ing. Lőrincz Tiberiu – membru AFFR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu