Sunt convins că majoritatea cititorilor acestui blog au auzit de cel mai mare falsificator de timbre al secolului XX, Jean de Sperati. Cei care n-au auzit de el până acum, află citind rândurile care urmează. Puțini știu însă faptul că el a fost singurul vinovat pentru faptul că a fost prins. Autotrădarea sa a fost de-adeptul intâmplătoare și puțin ilară.
Cu aproape un secol în urmă, pe la sfârșitul anilor 30, înainte de a pleca într-o călătorie în străinătare și-a așejat în port-visite câteva dintre „creațiile” sale. Într-o clipă de neatenție, la controlul vamal, vameșul francez (se pare cu oarece cunoștințe filatelice) i-a găsit timbrele și Sperati a fost arestat pentru contrabandă și dat în judecată. În perioada în care a stat în detenție și până la judecare cazului, el a confecționat matrițele pentru o serie de mărci pe care specialiștii le declaraseră autentice. Chiar și în ziua de azi unii „experți” iau de bune o parte dintre realizările artistului, lăsându-se astfel păcăliți de ingeniozitatea acestuia.
Sperati cunoștea foarte bine „secretele” tiparului. Lucra perfect și a știut să realizeze timbre „autentice” care foarte greu puteau fi diferențiate de cele originale. Cu toate acestea Curtea l-a găsit vinovat și la condamnat pentru escrocherii și falsuri.
În anul 1954 Asociația Filateliștilor din Anglia a cumpărat toate ustensilele lui Sperati. După aceea a editat un catalog în patru volume în care, în interesul filateliștilor, sunt prezentate 3.000 dintre „creațiile” marelui falsificator. În anul 2001, Robson Lowe și Carl Walske din cadrul The Royal Philatelic Society London reediteză lucrarea incluzând în acestă ediție o serie de alte falsuri descoperite ulterior. Până în ziua de azi biografia și opera lui Jean de Sperati a fost tradusă într-o multitudine de limbi și nu cred că există vre-o lucrare filatelică de excpeție care să nu fi scris măcar un articol despre marele falsificator de mărci poștale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu