Monaco a pus în circulație acest frumos timbru (Michel MC 2420) în 1998 cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea compozitorului |
Un american la Paris este un poem simfonic al compozitorului american George Gershwin, compus în 1928. Inspirată de perioada petrecută de Gershwin la Paris, lucrarea evocă energia și atmosfera capitalei fraceze în anii 1920 și este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale.
Gershwin a compus Un american la Paris la comanda Filarmonicii din New York. A compus lucrarea pentru o orchestră simfonică standard plus celestă, saxofoane și claxoane de mașină. A adus acasă câteva claxoane de pe taxiurile franceze pentru premiera din New York, care a avut loc pe 13 decembrie 1928 la Carnegie Hall, cu Walter Damrosch dirijând Orchestra Simfonică din New York. Gershwin a finalizat orchestrația lucrării pe 18 noiembrie, cu mai puțin de patru săptămâni înainte de premieră.
Gershwin a colaborat pentru programul lucrării împreună cu criticul și compozitorul Deems Taylor, spunând că „scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză”. Când poemul are caracter de blues „prietenul nostru american... a cedat unei crize de dor de casă”. Dar „nostalgia nu este o boală fatală”. Vizitatorul american „devine din nou un spectator alert al vieții pariziene iar zgomotele stradale și atmosfera franceză sunt triumfătoare”.
Gershwin a compus Un american la Paris la comanda Filarmonicii din New York. A compus lucrarea pentru o orchestră simfonică standard plus celestă, saxofoane și claxoane de mașină. A adus acasă câteva claxoane de pe taxiurile franceze pentru premiera din New York, care a avut loc pe 13 decembrie 1928 la Carnegie Hall, cu Walter Damrosch dirijând Orchestra Simfonică din New York. Gershwin a finalizat orchestrația lucrării pe 18 noiembrie, cu mai puțin de patru săptămâni înainte de premieră.
Gershwin a colaborat pentru programul lucrării împreună cu criticul și compozitorul Deems Taylor, spunând că „scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză”. Când poemul are caracter de blues „prietenul nostru american... a cedat unei crize de dor de casă”. Dar „nostalgia nu este o boală fatală”. Vizitatorul american „devine din nou un spectator alert al vieții pariziene iar zgomotele stradale și atmosfera franceză sunt triumfătoare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu