E final de an 2017 și este timpul, spun eu, să facem o mică analiză a ceea ce se întâmplă cu timbrele cu care ne francăm corespondența. A apărut, în cele din urmă, și ultima emisiune filatelică inclusă în planul editorial al celor care ne tipăresc hârtiuțe colorate. N-am înțeles și nu voi înțelege niciodată politica stabilirii nominalelor acestor emisiuni care, după părerea mea, nu prea are de a face cu cererea pieței reale de expediere a scrisorilor. Am încercat să fac o analiză a timbrelor emise în acest an raportat cu tirajul mărcilor care au ajuns (cel puțin la nivel teoretic) în sediile oficiilor poștale. Am ecouri că în țară, în special în orașele mici, nu ajung toate timbrele emisie și nici toate valorile nominale dintr-o emisiune.
După cum se poate observa (click pe imagine pentru mărire) în acest an (2017) au fost emise nu mai puțin de 45 de emisiuni, sub forma a 156 de valori, totalizând un număr de 2.315.700 timbre. Tirajul a fost împărțit în 14 valori nominale, cuprinse între 1,30 lei și 16 lei, valoarea de 8 lei conducând detașat cu un număr de 34 de timbre diferite (doar în ultimele două luni ale anului au fost emise 11 mărci cu această valoare nominală). Să înțeleg că volumul de corespondență expediată cu necesarul de francare de 8 lei este așa de mare încât e nevoie de peste 231.000 de timbre/an pentru a-l acoperi?!
Personal consider că valorile nominale ale emisiunilor ar trebui stabilite, în ordine crescătoare, cu tarifele practicate de administrația poștală. Astfel ar trebui să avem emisiuni cu următoarele valori nominale: 1,30 lei, 1,40 lei, 1,50 lei, 3,50 lei, 4,00 lei, 4,30 lei, 6,30 lei, 19,20 lei și 27,20 lei. Prin urmare, o emisiune compusă dintr-un singur timbru ar trebui să poarte cea mai mică valoare nominală; una compusă din patru - primele patru ș.a.m.d., cea mai mare emisiune (din 9 valori - în exemplul dat) să le conțină pe toate. Tirajul per valoare nominală să fie dat de necesitatea reală a cererii de pe piața poștală.
De asemenea să existe anual o singură emisiune de uzuale care să folosească valori nominale utile combinațiilor pentru servicii adiacente și depășiri de gramaj. În opinia mea acestea ar trebui să aibă următoarele valori nominale: 0,10 lei, 0,25 lei, 0,50 lei, 1,00 leu (!! leu și nu lei !!), 1,15 lei, 1,85 lei și 12,00 lei. Tirajul suficient de mare pentru a acoperi necesarul din teritoriu.
În ceea ce privește numărul de emisiuni, ceea ce se întâmplă la ora actuală mi se pare inadmisibil. Faptul că avem patru sau chiar cinci emisiuni într-o lună mi se pare mult prea mult. Omenește și eficient economic mi se pare că într-o lună să existe o singură (cu mici excepții maxim două) emisiune filatelică, la care se adaugă (de preferat din punct de vedere economic) o emisiune de uzuale în primul trimestru al anului.
În ceea ce privește tirajul timbrelor, consider că acesta ar trebui remis CNPR în totalitate. Activitatea de comerț filatelic practicat de Romfilatelia ar trebui nițel modificat, ici pe colo, prin părțile esențiale. Și mă refer la faptul că pentru realizarea de maxime, FDC-uri și CTO-uri, Romfilatelia ar trebui să achiziționeze de la Poșta Română timbrele necesare realizării de produse filatelice (și nu cum se întâmplă la ora actuală). Iar Poșta Română ar trebui să redea timbrului menirea pentru care a apărut: ceea de a acoperii serviciile prestate!
În speranța că noul an va aduce ceva spre normalitate în această direcție, nu-mi rămâne decât să vă urez Sărbători fericite! și un călduros La mulți ani!
Timbrul fie cu voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu