Orhidee

Sub macheta lui Mihail Vămășescu pe data de 6 august 2020 Romfilatelia a pus în circulație în cadrul seriei tematice dedicate Florei, emisiunea de mărci poștale Orhidee (LP 2294). Compusă din patru valori nominale, cu dimensiunile de 42 x 41,9 mm, timbrele au fost tipărite în sistem offset, la 4 culori, pe hârtie cromo-gumată (Anglia) și paginate în coli de câte 24 de timbre și minicoli de câte 5 timbre + 1 vinietă (102 x 148 mm), având un tiraj total de 52.112 mărci.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (4.800 exemplare pentru Compania Națională Poșta Română) este ilustrată Neotinea ustulata var. aestivalis (Kümpel) Tali, M.F. Fay & R.M. Bateman – denumită popular Poroinic.
Numele generic, Neotinea, se regăsește în cuvântul grecesc antic néos (nou) și cuvântul tinea, provenit de la numele botanistului Vincenzo Tineo (1791-1856), numele vernacular fiind Orhideea Nouă a lui Tineo.
Cephalanthera rubra (L.) Rich., denumită popular Căpșunică, este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (2.400 exemplare pentru CNPR).
Numele generic, Cephalanthera, este un termen compus cu originea în cuvintele grecești vechi kephalé (cap) și anthēr (ós) (floare), care înseamnă cu antere în formă de cap, o referire la capul anterei de formă globulară.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei (2.400 exemplare pentru CNPR) este reprodusă Anacamptis pyramidalis (L.) Rich., cunoscută popular cu denumirea Bujor.
Epitetul specific, pyramidalis își are originea în latina veche, în cuvântul pyramidālis (în formă de piramidă), o referire la forma piramidală a inflorescenței, de unde și numele său vernacular, Orhideea Piramidală.
Nigritella miniata (Crantz) Janch., cunoscută popular cu denumirea Sângele voinicului este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (19.200 exemplare pentru CNPR).
Numele generic, Nigritella, provine din cuvântul latin vechi nigri (negru, întunecat) și – ella (sufix diminutiv: mic), care înseamnă cele mici și întunecate sau cele mici și negre, o aluzie sugestivă la culoarea inflorescențelor conice și mici cu culori care variază de la roșu închis, în unele cazuri aproape negru, caracteristice genului Nigritella. Datorită remarcabilului lor parfum de vanilie, ele sunt cunoscute și ca Orhideele de Vanilie Europene, sau, pur și simplu, Orhideele de Vanilie.

Emisiunea este completată de 2 FDC-uri (225 seturi) numerotate și obliterate cu ștampila „prima zi”.

150 de ani de la nașterea medicului și pedagogului italian Maria Montessori

Maria Montessori (n. 31 august 1870, Ancona, Italia — d. 6 mai 1952, Noordwijk, Olanda) a fost medic și pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori, înființând peste tot în lume școli care aplicau metoda sa (Școli Montessori).
Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Ancona, Italia și a studiat medicina la Universitatea din Roma. A fost una din primele femei care au absolvit facultatea de medicină în Italia și una din primele femei medic care au practicat medicina cu succes. A început să aplice multe din ideile sale personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu vârste cuprinse între un an și cinci ani, pe când s-a ocupat de copii cu deficiențe mentale. Și-a perfecționat ideile și aplicarea acestora în practică începând cu 1907, de când a fost numită la conducerea unui grup de creșe și grădinițe dintr-o zonă foarte săracă a orașului Roma. Acolo a început să aplice consecvent ideile sale educaționale, care se concretizaseră între timp într-o adevărată metodă educațională, metoda Montessori. Mult mai târziu, când metoda sa educațională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa și în întreaga lume, generând zeci și zeci de școli Montessori, Maria Montessori a călătorit foarte mult, supervizând sistemul școlilor Montessori, scriind și ținând conferințe. 

755 de ani de la prima mențiune documentară a Hunedoarei

Hunedoara este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Hunedoara (reședința) și Răcăștia, și din satele Boș, Groș, Hășdat și Peștișu Mare.
Hunedoara este cel mai mare oraș din țară care nu este reședință de județ.
Atestată documentar la 30 august 1265 sub numele Hungnod, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări, ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra orașului cât și în satele din împrejurimi de unde își trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății, într-un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier și un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din vremea daco-geților. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea „de tip Hunedoara”, precum și monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedește puternice contacte economice și nu numai, între două civilizații, una a „cetății eterne Roma” și alta plămădită de nemuritorii antichității daco-getice. 

În 2011 avea o populație de 60.525 locuitori.

240 de ani de la nașterea pictorului francez Jean Auguste Ingres

Jean Auguste Dominique Ingres (n. 29 august 1780, Montauban, Franța – d. 14 ianuarie 1867, Paris, Franța) a fost un pictor francez neoclasic. Deși Ingres se încadra el însuși în tradiția pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin și Jacques-Louis David, spre sfârșitul vieții sale, recunoașterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilele sale portrete, atât desenate cât și pictate.
Jean Auguste Dominique Ingres, cel mai mic copil al soților Joseph și Lenna Ingres, s-a născut la 30 august, la Montauban, în nord-vestul Franței. Tatăl său, sculptor și factotum în domeniul artei, și-a inițiat fiicele în domeniul artei. Încă din copilărie, când Jean Auguste Dominique începe să cânte, își semnează primul sau album „Ingres fiul”. Până la căsătorie va păstra un adânc respect și o mare recunoștință fiului său, care a știut să-i transmită propriile sale dorințe: desenul și muzica. Joseph Ingres, dorind să-și încurajeze fiul să persevereze în ambele sfere ale artei, se mută împreună cu el la Sidney, lăsând restul familiei la Montauban. În 1791, la vârsta de 11 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din Toulouse.