Cetatea Vauban din Timișoara: martor al istoriei și bijuterie arhitecturală

2023, suvenir filatelic.

Cetatea Vauban, cunoscută și sub numele de Cetatea Timișoara, este o fortificație istorică situată în orașul Timișoara, în vestul României. Ea poartă numele arhitectului militar francez Sébastien Le Prestre de Vauban, care a proiectat și supervizat construcția sa în secolul al XVIII-lea.

2023, plic aniversar cu ștampila ocazională.

Construcția cetății a început în anul 1723, în timpul stăpânirii austriece asupra Banatului. Aceasta a fost ridicată în stil baroc și a fost concepută pentru a asigura apărarea orașului împotriva invaziilor. Cetatea Vauban a fost construită în formă de stea, conform principiilor militare ale vremii, și a fost dotată cu ziduri solide, bastioane, șanțuri și alte elemente defensive.

2012, marcă poștală.

În timpul istoriei sale, cetatea a jucat un rol important în numeroase conflicte și evenimente importante. A servit ca punct strategic pentru armatele austriece și a fost martora unor lupte și asedii în perioada Războaielor Napoleoniene, Revoluției Maghiare din 1848 și a Primului Război Mondial.
După cel de-al Doilea Război Mondial, cetatea a suferit deteriorări semnificative și a fost parțial demolată în anii '60 pentru a face loc noilor dezvoltări urbane. Cu toate acestea, eforturile de conservare și restaurare ulterioare au avut loc și au dus la salvarea și reconstrucția unor porțiuni ale cetății, păstrându-se astfel unele dintre caracteristicile sale arhitecturale originale.
Astăzi, Cetatea Vauban din Timișoara este un important sit istoric și turistic. Aici se pot vedea fragmente restaurate ale zidurilor și bastioanelor, precum și diverse obiective culturale și turistice, cum ar fi Biserica Millennium, Muzeul de Artă și alte clădiri istorice. Este un loc popular printre turiști și localnici, oferind o vedere captivantă asupra istoriei și arhitecturii orașului Timișoara.

Secretele și adaptările vulpii roșii

Vulpea roșie (Vulpes vulpes) este o specie de mamifer carnivor din familia Canidae. Aceasta este una dintre cele mai răspândite și adaptabile specii de carnivore terestre din lume, fiind întâlnită într-o gamă largă de habitate, de la zonele forestiere și de câmpie până la zonele montane.

Vulpea roșie este o specie omnivoră, hrănindu-se cu o varietate de animale mici, cum ar fi rozătoare, păsări, insecte și uneori chiar pești, dar consumă și plante și fructe, cum ar fi murele și afinele. Aceasta este, de asemenea, cunoscută pentru abilitățile sale de vânătoare și pentru faptul că este o specie foarte inteligentă și adaptabilă la schimbările din mediul său înconjurător.

Vulpea roșie are o gamă largă de impact asupra ecosistemului, fiind uneori considerată o specie invazivă în anumite zone. De exemplu, în unele regiuni din America de Nord, vulpea roșie poate fi o amenințare pentru păsările native și pentru alte animale mici, cum ar fi șoarecii și veverițele. Pe de altă parte, în alte zone, vulpea roșie poate juca un rol important în controlul populațiilor de rozătoare și în menținerea echilibrului în ecosistem.

Aceste animale sunt experte în supraviețuire și au dezvoltat o serie de strategii pentru a face față schimbărilor din mediul lor.
Printre adaptările lor se numără:

• Capacitatea de a se adapta la o varietate de habitate, de la zonele rurale la cele urbane.
• Excelența în vânătoarea prăzii, incluzând rozătoare, păsări și alte animale mici.
• Abilitatea de a se ascunde și a se camufla în mediul înconjurător.
• Folosirea glandelor speciale pentru a marca teritoriul și a comunica cu alte vulpi.
• Capacitatea de a fi extrem de agil și de a sări peste obstacole.

În plus, vulpile roșii sunt animale sociale, care trăiesc în grupuri și se ajută unele pe altele în momentele de nevoie. Aceste animale sunt, de asemenea, capabile să-și modifice comportamentul în funcție de sezon, de exemplu prin ajustarea rutelor de vânătoare în funcție de disponibilitatea hranei.
În concluzie, vulpea roșie este o specie extrem de adaptabilă și fascinantă, care a dezvoltat o serie de secrete și strategii pentru a supraviețui într-un mediu în continuă schimbare.

Locomotiva care a dominat transportul feroviar în America

Clasa de locomotive „American style 4-8-4” a fost o serie de locomotive cu abur folosită în Statele Unite ale Americii în perioada anilor 1920 până în anii 1950. Aceasta era o locomotivă de tip „munte”, cu o configurație a roților de 4-8-4, fiind una dintre cele mai mari și mai puternice locomotive cu abur din lume.

Locomotiva „American style 4-8-4” a fost proiectată pentru a asigura tractarea trenurilor de mare viteză și de lungă distanță, cum ar fi trenurile de lux de noapte și cele pentru transportul mărfurilor, pe calea ferată transcontinentală din Statele Unite. Aceasta a fost echipată cu un cazan mare și puternic, cu o suprafață mare de încălzire, care a permis creșterea presiunii aburului și dezvoltarea unei puteri mari de tracțiune.
Această clasă de locomotive a fost o inovație tehnologică importantă în domeniul transportului feroviar, fiind capabilă să atingă viteze de până la 120 de kilometri pe oră și să tracteze trenuri cu o greutate totală de până la 4.000 de tone. Aceasta a fost folosită pe scară largă în perioada anilor 1920-1950, înainte de a fi înlocuită de locomotive diesel și electrice mai eficiente și mai economice.
Astăzi, multe locomotive „American style 4-8-4” sunt expuse în muzee de transport feroviar din întreaga lume, fiind considerate un simbol al puterii și a frumuseții transportului feroviar clasic.

Râuri elvețiene

FDC-ul emisiunii.

Mărcile poștale uzuale emise de Elveția pe 2 martie 2023 ilustrează șapte râuri furioase, liniștite și mistice. Dar ceea ce nu poți vedea pe ele este tot ceea ce s-a întâmplat în spatele obiectivului. Fotograful peisagist Andreas Gerth a dezvăluit toată această aventură la lansarea emisiunii filatelice.

Maximă cu râul Versoix (Geneva).

Timbrele (33 x 28 mm) se concentrează pe peisajele cu râuri diverse și numeroase găsite în cele patru regiuni lingvistice ale Elveției, surprinse de Gerth, care, în munca sa, a fost expus la capriciile vremii și uneori a trebuit să-și dovedească abilitățile de bun alpinist.

Maximă cu râul Areuse (Cantonul Neuenburg).

În spatele obținerii celor mai bune cadre, Gerth a rătăcit pentru început în pădure, apoi s-a luptat cu lumina care nu era potrivită. În cele din urmă, la cea de a treia încercare, a fost la locul potrivit în momentul potrivit, în cizme de cauciuc, chiar în mijlocul râului Versoix.
Pentru a fotografia Kleine Emme, a fost nevoie să facă puțină cățărare pe stâncă, purtând bocanci. Râul Reuss i-a testat răbdarea lui Gerth prin cercetarea lungă, lumina slabă și o canoe roșie care a oprit pentru o pauză lângă insula din mijlocul râului.
Chiar dacă totul a decurs bine la Areuse, Gerth a trebuit să străbată toate trecerile râului din valea Engadine inferioară înainte de răsărit, după o noapte rece petrecută în mașină, pentru a găsi scena perfectă. Dimineața devreme, cam pe la 2:30, a plecat să fotografieze Breggia, la cel mai sudic punct al Elveției, în timp ce soarele nu strălucea încă în defileu. Dar cel mai dificil a fost râul Thur, cu schimbări nenumărate de plan, furtuni și filmare împotriva luminii care i-au ridicat lui Gerth câteva dificultăți. În cele din urmă, însă, binele vine pentru cei care așteaptă.
Acum, colecționarii se pot bucura de cele mai frumoase timbre cu peisajele de basm ale râurilor elvețiene. Ba mai mult, această emisiune este însoțită de numeroase suveniruri și mai multe variante de paginare a mărcilor poștale, care abia-și așteaptă locul în clasoare.