Vizitați Salamanca!

Dacă într-o postare anterioară vă invitam să vizitați orașul spaniol Ronda, fiind pe aceste tărâmuri vă invit să mai faceți un popas și la Salamanca, capitala provinciei cu același nume din comunitatea autonomă Castilia și León. În cazul în care experiența pe care o veți avea este una una minunată, mi-ar face plăcere să-mi trimiteți și mie o vedere de pe acele meleaguri (adresa mea o aveți pe coloana din dreapta a blogului).
Salamanca a fost întemeiată în perioada antică romană sub numele de Salamantica. Între anii 133 - 712 î.e.n devine un centru comercial important. Prin secolul VII este cucerit de maurii conduși de Musa ibn Nusair (640-715), el fiind recucerit de Alfons VI. (León) de Castilia abia în anul 1085, când orașul va fi în mare parte distrus, fiind un timp relativ lung nelocuit. În timpul regelui Raimundo de Borgoña, prin anii 1102 va începe repopularea orașului. Orașul va cunoaște în secolul XVI o perioadă de înflorire, în acest timp se va construi biserica și mănăstirea San Esteban. La Bătălia de la Salamanca din 1812 înving trupele anglo-portugheze sub conducerea lui Wellington, trupele franceze conduse de mareșalul Auguste de Marmont.

Monitorul Oficial, 190 de ani

Raportându-ne la planul de emisiuni publicat de Romfilatelia la începutul acestui an, luna iunie trebuia să debuteze cu o serie de timbre cu numele de „Ziua Transplantului”. Obișnuiți deja cu sloganul „Romfilatelia își rezervă dreptul de a redimensiona programul emisiunilor de timbre, comunicând în timp util orice modificare” și de această dată avem parte de o altă emisiune care ia locul celei așteptate.
Prin urmare, Romfilatelia, în colaborare cu Editura Monitorului Oficial, înscrie în tematica filatelică a evenimentelor aniversare instituționale emisiune de mărci poștale „Monitorul Oficial, 190 de ani” care a fost pusă în circulație joi, 2 iunie 2022 (LP #2372). Elementele filatelice ale emisiunii, machetate de către George Ursachi, sunt reprezentate de o marcă poștală (48 x 33 mm) cu valoarea nominală de 10 Lei (contravaloarea unei scrisori externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame), o coliță filatelică dantelată (120 x 95 mm) cu marca poștală cu valoarea nominală de 32 Lei (contravaloarea unei scrisori externe neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame) și un plic „prima zi” (191 de exemplare). Elementele grafice ale timbrului și coliței filatelice prezintă portretul primului redactor al Monitorului Oficial, Ion Heliade Rădulescu, alături de facsimile ale primului număr al publicației și respectiv, al documentului de înființare al acesteia, redactat în limba franceză.

Inamicul tumorilor, diabetului și hipertensiunii

Cu siguranță mulți dintre voi ați mâncat fructele de dud în copilărie când mergeați în vacanță la bunici, dar atunci nu aveați habar cât de benefice sunt pentru organismul nostru.
Dudul alb are o viață scurtă, însă crește rapid. Este un copac de dimensiuni medii, care crește până la 10–20 m. Specia este nativă din nordul Chinei și este larg cultivată și naturalizată în altă parte. În România, dudul alb este foarte răspândit la câmpie și la deal, dar este cultivat și de-a lungul drumurilor.
Unii dintre compușii aflați în dude ajuta la încetinirea descompunerii zahărului din intestine, ceea ce duce la un nivel stabil de zahăr în sânge. Dudele albe conțin cantități bogate de vitamina C, caroten, pectină, fibre, zahăr invert și rășină (un ingredient folosit pentru tratarea de amigdalită).
Aceste fructe micuțe mai conțin și antioxidanți care pot reduce tensiunea arterială și previn bolile de inimă. Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea din Texas, dudele albe sunt bogate în resveratrol, un fenol valoros în tratamentul mai multor tipuri de cancer și al bolilor de inimă.
Deși dudul alb ajută în tratarea multor boli, capacitatea sa de a reduce zahărul din sânge este considerată cea mai bună. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge sunt asociate cu diabetul zaharat, inflamațiile și obezitatea. Din fericire pentru noi această plantă poate scădea nivelul de zahăr și astfel previne instalarea acestor boli grave.
Ceaiul din frunze de dud este renumit pentru tratarea bolilor de ficat, durerilor reumatice și în ameliorarea diabetului. Faceți o infuzie din 2 lingurițe de frunze mărunțite și 250 ml de apă clocotită. Se consuma 2-3 căni pe zi. Acest ceai este indicat și în diaree, gastrită și ulcer gastric și duodenal.
Fruzele de dud au o acțiune favorabilă asupra mușchiului inimii, acționând direct asupra terminațiilor nervoase. Un studiu realizat în Japonia a demonstrat că frunzele de dud pot ajuta la scăderea colesterolului și reduc riscul de acumulare a plăcilor în artere. Pentru sănătatea inimii tale încearcă un ceai din frunze de dud alb.
În combinație cu cuișoarele, dudele calmează durerile de dinți.
Frunzele de dud pot fi cea mai bună variantă și în ceea ce privește unele probleme ale pielii, cum ar fi semne lăsate de acnee sau roșeață. Totodată ajută la întinerirea pielii pentru a o face mai luminoasă și o tratează pe cea uscată și sensibilă. Detoxifică pielea, lăsând-o moale și strălucitoare.
200 de grame de dude (fructe) consumate dimineață pe stomacul gol îți detoxifică organismul în 10 zile.

Prima locomotivă din Canada

Prima cale ferată publică din Canada a fost înființată în 1836 și a purtat numele de „Căile ferate Champlain și St. Lawrence (C&SL)”. Finanțat de producătorul și antreprenorul din Montreal John Molson, linia cu ecartament standard avea o lungime de 26 km (16 mile) între Saint-Jean-sur-Richelieu și La Prairie, Quebec (traversând râul St. Lawrence de Montreal). Montreal era cel mai mare oraș al Canadei și o putere economică pe atunci, iar noua linie promitea o conexiune mai ușoară între Montreal și New York City. La inaugurarea liniei C&SL a prezentat și prima locomotivă britanică din America de Nord. Acest lucru a declanșat un boom economic în regiune, datorită capacității căii ferate de a transporta mărfurile și oamenii rapid și eficient. Dar, mai semnificativ, a stârnit interesul oamenilor pentru călătorii – cu trenuri suplimentare de pasageri adăugate la linie, unele transportate de cai până când mai multe locomotive au putut fi aduse în funcțiune în 1837.