65 de ani de la moartea filosofului Mircea Florian

Mircea Florian, născut pe 1 aprilie 1888 în București și decedat pe 31 octombrie 1960 în același oraș, a fost un filosof român remarcabil. În 1914 și-a obținut doctoratul în filosofie în Germania cu o teză despre conceptul de timp la Henri Bergson. A fost profesor universitar și a condus sectorul de istorie a filosofiei la Institutul de Filosofie de pe lângă Academia Română. În timpul studenției sale, a fost influențat de gândirea logică a lui Titu Maiorescu, iar această influență a marcat întreaga sa carieră.
Mircea Florian a susținut o ontologie realistă, afirmând necesitatea ca filosofia să plece de la obiect și nu de la subiect, la fel ca și știința. El a considerat lumea externă ca fiind reală și independentă de conștiință. A elaborat studii erudite despre istoria filosofiei universale. În 1990, a devenit membru post-mortem al Academiei Române.

Galileo Ferraris – omul care a pus curent în timbru

Într-un colț liniștit al Piemontului, într-o zi de toamnă din 1847, pe 30 octombrie, s-a născut Galileo Ferraris. Numele său avea să devină, peste decenii, sinonim cu o revoluție silențioasă: motorul electric alimentat cu curent alternativ. Deși destinul său s-a încheiat la Torino, exact 50 de ani mai târziu, în 1897 pe 7 februarie, ecoul muncii sale continuă să alimenteze lumea – la propriu.

Ce nu știu mulți e că localitatea în care a venit pe lume a ales să-i cinstească memoria într-un mod rar întâlnit: și-a schimbat numele din Livorno Piemonte în Livorno Ferraris. O formă de recunoștință care nu se vede doar pe plăcuțele stradale, ci și în inimile celor care știu că progresul nu se construiește fără viziune și sacrificiu.

Filatelia nu a rămas indiferentă la figura acestui pionier. La 100 de ani de la moartea sa, în 1997, Italia i-a dedicat un timbru de 750 de lire, o piesă elegantă care îl înfățișează cu sobrietatea celor care au schimbat lumea în tăcere. 

În vara lui 2025, în Livorno Ferraris, s-a scris o nouă pagină de omagiu: orașul a marcat centenarul redenumirii sale, cu expoziții, întâlniri și o ștampilă ocazională aplicată în Piazza Galileo Ferraris nr. 1, chiar în clădirea unde funcționează biblioteca și Muzeul civic.
Pe 5 iulie, între orele 14:00 și 20:00, filateliștii italieni și nu numai au fost prezenți la oficiul temporar organizat de Poșta Italiană. Pentru unii, e doar o ștampilă. Pentru noi, este un semn că filatelia rămâne cel mai rafinat mod de a transmite recunoștința prin timp.

Pădurea care ascunde povești

La marginea pădurii din Sparbach, în Austria Inferioară, la aproximativ 450 de metri altitudine, se ridică ruinele Johannstein. Nu e un castel impunător, cu ziduri intacte și turnuri strălucind în soare, ci o amintire tăcută a ceea ce a fost odinioară.
Castelul Johannstein a devenit faimos tocmai în ipostaza sa ruinată – un paradox care i-a sporit farmecul și l-a transformat într-un reper romantic pentru cei pasionați de trecut. Din 1809, el se află în proprietatea Casei de Liechtenstein și, de atunci, natura i-a fost aliat și acoperământ: azi, aproape complet înconjurat de pădure, Johannstein pare un secret pe care doar timbrele și amintirile îl mai scot la lumină.

Pe marca poștală cu valoarea nominală de 1,20 CHF din cea de a patra serie de Palate și Castele din Colecțiile Principelui pusă în circulație la 1 septembrie 2025, pictată de Thomas Ender, ruina se arată în toată melancolia ei. Nu doar o clădire prăbușită, ci un simbol al rezistenței discrete, care și-a găsit refugiul în mijlocul naturii. Pentru colecționari, acest timbru nu este doar o piesă tematică, ci o invitație la călătorie prin pădurile verzi ale Austriei și prin filele de istorie nespusă.

2025 - Anul Internațional al Conservării Ghețarilor

Se spune că fiecare ghețar păstrează în adâncul său o bibliotecă a timpului: straturi de zăpadă presată care ascund aerul respirat acum sute sau chiar mii de ani. În 2025, această tăcere a ghețarilor începe să vorbească, pentru că Organizația Națiunilor Unite a declarat anul în curs „Anul Internațional al Conservării Glaciarelor”.

Ghețarii nu sunt doar peisaje impresionante; ei sunt adevărate rezervoare de viață. Ei reglează clima, alimentează râurile, asigură apă oamenilor și ecosistemelor și ascund povești de biodiversitate care se dezvăluie doar dacă îi protejăm. Topirea lor accelerată este un semnal de alarmă, iar inițiativa ONU reprezintă o chemare la responsabilitate globală.

Filatelia, cu puterea ei de a fixa în timbre momente și mesaje trecătoare, poate deveni parte din acest demers de conștientizare. Un timbru dedicat ghețarilor nu este doar o piesă de colecție, ci un mesaj vizual universal: „Păstrați gheața, păstrați viitorul”.

În acest spirit, Cercul filatelic „Petru Dulfu” din Baia Mare a realizat un plic ocazional dedicat Anului Internațional al Conservării Ghețarilor, format C6, în tiraj limitat de 13 exemplare. Plicul devine astfel o mică mărturie filatelică a grijii noastre pentru planetă, un simbol prin care timpul și efortul colectiv se întâlnesc în culori, tușuri și ștampile.
În albumele noastre, un timbru sau un plic cu ghețari nu este doar o imagine: este o poveste, o chemare la protejarea acelei biblioteci vii pe care planeta o păstrează sub straturi de gheață.

 

Oameni fără granițe

În lumea filateliei, fiecare timbru spune o poveste. Unele vorbesc despre flori, altele despre păsări, dar există și timbre care poartă în ele amprenta unei lupte tăcute pentru viață. Printre acestea se află cele dedicate organizației internaționale „Medici fără frontiere”, un nume care a devenit sinonim cu speranța.

Născută din dorința de a salva vieți acolo unde alții nu ajung, organizația funcționează independent și imparțial, oferind asistență medicală de urgență victimelor dezastrelor naturale, războaielor, epidemiilor și chiar a nepăsării sociale. 

În spatele numelui său se află peste 69.000 de membri activi, care duc medicamente și alinare în peste 70 de țări, acolo unde durerea este mai puternică decât liniștea.

Forța acestei organizații nu stă doar în bisturie și truse medicale, ci și în mărturiile aduse în fața lumii, denunțând nedreptăți și aducând voce celor rămași fără glas. Sprijinul a 7,3 milioane de donatori din întreaga lume asigură autonomia sa, iar în 1999, recunoașterea internațională a venit prin Premiul Nobel pentru Pace.

Pentru colecționarul de timbre, un timbru dedicat „Medicilor fără frontiere” nu este doar o piesă de hârtie gumată, ci o fereastră către solidaritate, către curajul de a înfrunta frontierele geografice, politice și umane. Este dovada că filatelia poate fi și ea un act de memorie, păstrând vie povestea unor oameni care nu cer altceva decât dreptul la viață pentru toți.

 

Pasărea care nu zboară, dar care a cucerit lumea

În inima Noii Zeelande, printre păduri umede și dese, trăiește o pasăre cum nu mai găsești nicăieri pe glob: kiwi-ul. Deși are pene, nu poate zbura. Deși are aripi, acestea sunt atât de mici încât par ascunse. Însă tocmai această vulnerabilitate i-a transformat existența într-o poveste de rezistență și identitate națională.

Kiwi-ul este o pasăre nocturnă, cu miros fin și picioare puternice, capabilă să scormonească pământul după viermi și insecte. O trăsătură unică îl deosebește de toate celelalte păsări: nările se află la vârful ciocului, ca un instrument delicat de detectiv al naturii.
De-a lungul timpului, kiwi-ul a devenit mai mult decât un simbol al Noii Zeelande: el a dat numele locuitorilor săi, cunoscuți astăzi în întreaga lume ca „kiwi”. 

Pe timbre, această pasăre apare adesea ca ambasador al unei lumi îndepărtate, fragile și totodată pline de farmec.
Fiecare colecționar care întâlnește un timbru cu kiwi-ul descoperă nu doar imaginea unei păsări rare, ci și povestea unei națiuni care și-a ales ca simbol tocmai modestia și forța discretă a unei creaturi aparent fragile.
Astfel, între un album de timbre și un colț de natură sălbatică, kiwi-ul ne amintește că adevărata putere nu se măsoară în aripi larg deschise, ci în capacitatea de a supraviețui și de a inspira.

 

De la o invenție elvețiană la un simbol al cotidianului

Puțini își mai amintesc astăzi că produsul Anitra WC, cunoscut la nivel mondial, își are rădăcinile în Elveția și a fost mai mult decât un simplu detergent: a fost și o inovație în materie de recipient.
Povestea începe cu familia Döring din Dällikon. Maria Döring-Keller a fost cea care a pus prima piatră, preocupată să găsească soluții împotriva depunerilor de calcar din gospodărie. Din efortul ei s-a născut marca Durgol, nume derivat din „Döring” și sufixul „-col”, frecvent utilizat atunci pentru produse industriale. Succesul a venit repede, dar dezvoltarea companiei a cunoscut un nou impuls abia în 1964, odată cu implicarea fiului său, Walter Döring-Orlob.
El a adus o inovație spectaculoasă: flacoanele din plastic, o noutate absolută pentru acea vreme. Mai târziu, împreună cu soția sa, Vera Döring, a dezvoltat formula care a stat la baza Anitra WC, produs lansat în anii ’70. Designul său ingenios, cu „gâtul ondulat”, permitea pulverizarea detergentului sub marginea cupei, acolo unde murdăria era mai greu de îndepărtat. Recipientul, cu forma sa evocând o pasăre, a devenit la rândul lui un simbol ușor de recunoscut.
De la un brevet modest, Anitra WC a cucerit piața elvețiană și, treptat, întreaga lume, devenind un companion discret al vieții cotidiene. Chiar și filatelia i-a recunoscut valoarea: în 2025, produsul a fost imortalizat pe o marcă poștală elvețiană de 2,50 franci, desenată de Jörg Glauser, un omagiu adus unei invenții care a transformat nu doar rafturile magazinelor, ci și obiceiurile de igienă.
Astfel, între un timbru și un flacon, istoria ne arată că și cele mai simple lucruri pot scrie povești mari – iar Anitra WC este dovada că inovația își găsește drum chiar și acolo unde ne așteptăm cel mai puțin.

Călător între deșert și credință

În anii de început ai secolului XX, în deșerturile nesfârșite din Sahara, un francez cu suflet de explorator și inimă de credincios a pășit pe nisipuri neprimitoare, dar pline de mister. Charles de Foucauld (1858–1916) nu a fost doar un geografic curios, ci și un om al rugăciunii și al întâlnirii cu oamenii din locurile izolate pe care le traversa.

La fel cum un timbru poștal transportă mesaje peste distanțe, Foucauld a purtat în călătoriile sale o „scrisoare” a bunătății și a compasiunii. A studiat hărți și stele, dar mai presus de toate a ascultat glasul celor marginalizați, stabilindu-și tabere în mijlocul comunităților tuaregilor. 

În liniștea deșertului, a transformat solitudinea în meditație și observație atentă – notând plante, obiceiuri și geografia locurilor, dar și trăind o viață de sfințenie discretă.
Filatelia i-a dedicat emisiuni care surprind acest echilibru între aventură și credință: timbrele înfățișează silueta călătorului pe dunele aurii, instrumentele de navigație, dar și simboluri ale spiritualității sale. 

Prin ele, exploratorul devine accesibil tuturor, ca o fereastră către lumea sa – una unde curiozitatea științifică se împletește cu căutarea divinului.
A răsfoi un clasor cu efectele filatelice dedicate lui Charles de Foucauld înseamnă a călători din nou în Sahara, a privi stelele sub care a meditat și a înțelege că adevărata explorare nu este doar în spațiu, ci și în inima omului.

 

Simbolul copilăriei și al incluziunii

Pimpa, cățelușa cu blană albă și pete roșii, este un personaj iconic din literatura pentru copii, care a cucerit inima mai multor generații de copii din întreaga lume. Creată de Francesco Tullio Altan, Pimpa a debutat în 1975, într-o perioadă în care personajele de benzi desenate erau deja populare în Italia, dar cu un stil propriu care a făcut-o cu adevărat remarcabilă și apreciată de părinți și copii deopotrivă.

Pimpa nu este doar un personaj de benzi desenate, ci o adevărată prietenă imaginară pentru cei mici, cu care se pot identifica. Aducând un aer vesel și jucăuș în lumea copilăriei, Pimpa este mai mult decât un simplu cățel. Ea reprezintă bucuria, curiozitatea și dragostea necondiționată, caracteristici care sunt adesea valorificate în poveștile sale.

Pimpa este o cățelușă care se comportă și vorbește ca o fetiță, având o personalitate plină de viață și un comportament ce reflectă trăsături umane. Își petrece timpul explorând lumea din jurul ei, adesea în compania altor personaje interesante și prietenoase. Fiecare poveste în care Pimpa apare are un mesaj educativ și universal, iar prin simplul ei comportament, Pimpa încurajează imaginația și creativitatea copiilor.

Una dintre trăsăturile deosebite ale Pimpei este limbajul simplu și accesibil, care face ca poveștile sale să fie ușor de înțeles și de urmărit. Pimpa este un personaj cu care copiii pot învăța valori importante, cum ar fi prietenia, respectul și importanța de a privi lumea dintr-o perspectivă curioasă și deschisă.
Cățelușa cu pete roșii a avut un impact semnificativ asupra educației și dezvoltării copiilor. Povestirile ei au fost folosite în școli pentru a ajuta la învățarea limbajului și pentru a dezvolta abilități cognitive.

De asemenea, Pimpa a fost implicată în numeroase proiecte educaționale destinate incluziunii sociale, adresându-se copiilor cu nevoi speciale și oferind lecții valoroase despre diversitate și acceptare.
Împreună cu iubitul ei creator, Francesco Tullio Altan, Pimpa a fost introdusă în multe forme de media. A apărut într-o revistă lunară, pe trei timbre emise de San Marino în 1997, 2000 și 2002, a fost transformată într-o serie de cărți traduse în multe limbi și a fost, de asemenea, parte din numeroase producții de animație care au extins și mai mult impactul ei în rândul copiilor din întreaga lume.

Chiar și în prezent, personajul Pimpa continuă să fie relevant și să fie apreciat de părinți și copii.
Un alt aspect remarcabil al Pimpei este rolul său în promovarea incluziunii și diversității. Personajul a fost mereu accesibil tuturor copiilor, indiferent de rasă, sex sau origine. Pimpa a devenit o voce care a reprezentat educația pentru toți, dându-le copiilor șansa de a se înțelege și a învăța împreună.

Într-o lume în care diversitatea și acceptarea sunt mai importante ca niciodată, Pimpa rămâne un simbol al respectului și al înțelegerii reciproce.
Pe 31 martie 2025, Pimpa a fost celebrată printr-un timbru special emis în Italia pentru a marca 50 de ani de la crearea sa. Acesta a fost un tribut adus importanței și impactului pe care Pimpa l-a avut asupra educației și culturii pentru copii.

Timbrul o înfățișează pe Pimpa, cu blana sa albă cu pete roșii, în fața unei prăjituri cu lumânări, semnificând un moment de sărbătoare și bucurie.
Prin tot ce a învățat copiii de-a lungul decadelor, Pimpa rămâne un personaj care a contribuit la formarea unei culturi a incluziunii, educației și a respectului reciproc. Într-o eră în care valorile educaționale sunt esențiale pentru viitorul lumii, Pimpa este mai mult decât un simplu personaj de benzi desenate – este o figură simbolică a copilăriei și un ghid pentru o viață mai bună, în armonie și înțelegere.
Astfel, Pimpa continuă să își scrie povestea, o poveste despre prietenie, curaj și bucuria de a învăța și de a crește, care va rămâne relevantă pentru mulți ani de acum înainte.

500 de ani de istorie pe urmele unui timbru imaginar

Dacă am răsfoi un clasor de acum cinci secole, poate că printre filele lui am găsi un timbru imaginar cu chipuri asprite de muncă, cu flăcări ridicându-se din Banská Bystrica și cu urletul surd al unei mulțimi ce cere dreptate. Între anii 1525–1526, minerii din regiunile Slovaciei de azi au lăsat în urmă nu doar galerii de cupru, ci și una dintre cele mai puternice mișcări sociale din epoca feudală.

Totul a pornit de la „ștampila de plată”, moneda lor de fiecare zi, devalorizată de marii negustori ai timpului – faimoasa Companie Thurzó-Fugger. Salariile scăzute, lipsa hranei și boala au aprins scânteia. În mai 1525, la Banská Bystrica, minerii înarmați au ridicat glasul și au cerut dreptate. Curând, mișcarea s-a întins spre Kremnica și Banská Štiavnica, în februarie 1526 s-a transformat în răscoală.
Au ocupat orașe, au incendiat case și au rezistat cât au putut. Dar, precum o ștampilă care se estompează sub presiunea timpului, revolta a fost zdrobită. Liderii au fugit, unii au fost prinși, iar numele lor – A. Kolár, A. Kocka, I. Skocka, Beňo Maslo și alții – au rămas doar în cronici.
Astăzi, la 500 de ani distanță, povestea lor rămâne un document al curajului. Filatelia are darul de a fixa în imagini memoria unor lumi dispărute. Poate că nicio emisiune nu a fost dedicată vreodată răscoalei minerilor, dar istoria ei, spusă prin cuvinte, are aceeași forță ca un timbru: mică în dimensiuni, dar imensă în semnificație.

Viață în adâncuri

Există emisiuni filatelice care te poartă prin istorie, prin artă sau prin memoria unor oameni de seamă. Dar sunt și acelea care te invită în tăcerea apelor, acolo unde culorile, mișcarea și echilibrul naturii se întâlnesc într-un spectacol fascinant. 

Așa este noua emisiune filatelică „Specii de pești” (LP #2535), introdusă în circulație vineri, 17 octombrie, de Romfilatelia și Poșta Română — o adevărată incursiune în lumea acvatică a României.

Cele patru mărci poștale din emisiune, machetate de Cătălin Ilinca, sunt mai mult decât simple ilustrații: ele sunt povești despre viață, adaptare și fragilitate.

Pe timbrul de 5 lei, bibanul (Perca fluviatilis) apare ca un mic luptător al apelor dulci. Solzii săi aspri și dungile întunecate îl trădează ca pe un prădător agil, un simbol al echilibrului natural din lacurile și râurile nordice. Nu întâmplător, el este și peștele național al Finlandei — un titlu pe care îl poartă cu mândrie, chiar și în apele noastre.

Apoi, un strop de culoare strălucește din timbrul de 6,50 lei: bibanul soare (Lepomis gibbosus), „regina bălții”, o apariție exotică venitǎ din America de Nord. Culoarea lui parcă poartă lumina verii și reflexele unui apus peste luciul apelor. Nu este un campion al pescuitului, dar e o bijuterie vie a naturii.
Pe marca de 8 lei, lipanul (Thymallus thymallus) ne amintește de munții cu ape limpezi, acolo unde curentul e puternic, iar liniștea e spartă doar de saltul unui pește argintiu. Este o specie nobilă, căutată de pescarii sportivi, dar din ce în ce mai rară. Poluarea și construcțiile hidrotehnice i-au redus drastic habitatul, transformându-l într-un simbol al echilibrului pierdut între om și natură.
În fine, pe timbrul de 14 lei, filatelia românească aduce un omagiu unui adevărat supraviețuitor: aspretele (Romanichthys valsanicola). Endemic României și critic periclitat, acest pește trăiește doar în apele repezi ale Vâlsanului, într-un spațiu de câțiva kilometri. Este considerat unul dintre cei mai rari pești din lume — un miracol viu, păstrat în paginile naturii și, acum, în imaginea unui timbru.
Plicul „prima zi” completează emisiunea cu o ilustrație subacvatică delicată: plante, curenți de apă și siluete de pești într-o compoziție ce pare să respire.
Ca întotdeauna, Romfilatelia reușește să transforme știința în artă, iar natura — în patrimoniu vizual. Realizarea acestei emisiuni a beneficiat de consultanța științifică a cercetătorului științific gradul I Luis Ovidiu Popa, Directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, și a Dr. Alexandru Iftime, muzeograf, specialiști care au adus rigoarea ihtiologică în slujba filateliei.
„Specii de pești” nu este doar o temă din categoria Faună, ci o invitație la reflecție. Fiecare timbru este o picătură din marea biodiversității României, o lecție despre frumusețea lumii ascunse sub luciul apei. Din tirajul total de 28.114 timbre ale emisiunii, Poșta Română a păstrat pentru francarea corespondenței câte 3.200 de exemplare din fiecare valoare nominală.
Poate că, într-o zi, aceste timbre vor fi privite nu doar ca obiecte de colecție, ci ca mărturii ale respectului față de natură — acolo unde, între cer și adânc, se naște mereu o poveste.

Eroii nevăzuți ai siguranței aviației

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian este sărbătorită anual pe 20 octombrie și este o ocazie specială de a recunoaște munca esențială și adesea invizibilă a celor care asigură siguranța zborurilor din întreaga lume. Controlorii de trafic aerian (CTA) sunt responsabili pentru ghidarea aeronavelor în spațiul aerian și pe aeroporturi, asigurând că zborurile decurg în condiții de maximă siguranță, eficiență și fluiditate.

Responsabilitatea de bază a unui controlor de trafic aerian este de a monitoriza și coordona mișcările aeronavelor, asigurând că acestea mențin distanțele de siguranță necesare între ele, atât pe traseele de zbor, cât și la decolarea și aterizarea pe aeroporturi. Această sarcină este extrem de complexă și presupune o atenție constantă la detalii, comunicare eficientă și decizii rapide.

Personalul angajat pe aceste posturi lucrează în turnurile de control ale aeroporturilor, în centrele de control ale rutelor și în centrele de control al traficului de zbor. Ei trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid la orice situație neprevăzută, precum condițiile meteorologice nefavorabile sau posibile defecțiuni tehnice, pentru a preveni incidentele care ar putea pune în pericol viețile pasagerilor și ale echipajelor.

Într-o lume din ce în ce mai globalizată, unde zborurile comerciale, de marfă și militare devin tot mai frecvente, controlorii de trafic aerian joacă un rol crucial. În fiecare zi, aceștia coordonează mii de zboruri și sunt responsabili pentru asigurarea unei călătorii sigure pentru milioane de pasageri. Activitatea lor reduce riscul de coliziune între aeronave și minimizează întârzierile cauzate de traficul aerian intens.

Pentru a deveni un controlor de trafic aerian, este necesară o pregătire riguroasă. Candidații trebuie să aibă excelente abilități de comunicare, să fie calmi sub presiune, să aibă o gândire rapidă și să poată lua decizii clare în situații de criză. De asemenea, aceștia trebuie să fie capabili să interpreteze rapid informațiile radar și să comunice eficient cu piloții, utilizând un limbaj standardizat.

În plus, controlorii de trafic aerian trebuie să fie rezistenți din punct de vedere mental, dată fiind natura solicitantă a activității lor. Ei lucrează adesea în ture, inclusiv noaptea și în weekenduri, pentru a se asigura că spațiul aerian este gestionat în permanență.

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian este un moment de a mulțumi acestor profesioniști pentru dedicarea și responsabilitatea lor continuă. Deși rar văzuți sau auziți de publicul larg, ei sunt „eroii din umbră” care asigură că milioane de oameni ajung în siguranță la destinațiile lor.

Pe lângă recunoașterea muncii lor, această zi servește și la promovarea unei mai bune înțelegeri a complexităților traficului aerian și a importanței siguranței în aviație.
Controlorii de trafic aerian sunt o parte vitală a infrastructurii aviatice globale, iar dedicarea lor față de siguranță, eficiență și profesionalism este esențială pentru funcționarea continuă a acestui sistem complex.

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian ne reamintește să apreciem munca lor de zi cu zi și să ne gândim la rolul lor crucial în menținerea siguranței pe cerul nostru motiv pentru care la Cercul filatelic al bibliotecii județene „Petre Dulfu” din Baia Mare am decis să-i omagiem prin realizarea unui plic ocazional (format C6) realizat într-un tiraj redus de 13 exemplare.