După actul de la 23 august 1944 și retragerea administrației horthyste din nordul Transilvaniei, situația administrativă a regiunii a rămas pentru o perioadă neclară. Marile puteri încă discutau viitorul teritorial al zonei, iar intervenția autorităților sovietice a determinat temporar retragerea administrației românești din nordul Ardealului. În aceste condiții, județele au funcționat pentru câteva luni într-o formă de autoadministrare aflată sub controlul indirect al Armatei Roșii.
În județul Sălaj, nevoile poștale cotidiene au impus găsirea rapidă a unor soluții practice. Astfel, după ianuarie 1945, timbrele rămase de la administrația poștală maghiară au fost supratipărite la Zalău cu textul „Poșta Sălajului” și cu noile valori tarifare. Curând însă, aceste improvizații provizorii aveau să fie înlocuite printr-o emisiune cu desen original.
La 9 martie 1945 apare cea de-a doua emisiune locală „Poșta Sălajului”, tipărită la Tipografia Sereș din Zalău. Emisiunea cuprindea trei valori: 50 fileri, 1 pengő și 2 pengő, toate realizate cu desene originale și purtând inscripția „Poșta Sălajului 1945”.
Din punct de vedere artistic, emisiunea impresionează prin puternicul său caracter identitar. Primele două valori ilustrează un factor poștal îmbrăcat în costum popular românesc, iar marca de 2 pengő prezintă o căruță poștală alături de stema județului. Chiar și forma pluralului „fileri” reflectă o evidentă intenție de afirmare a caracterului românesc al administrației locale.
Acest detaliu devine cu atât mai interesant dacă îl comparăm cu alte emisiuni locale din zonă — precum cele de la Târgu Mureș, Odorheiu Secuiesc sau Oradea — unde textele au fost redactate bilingv. În cazul emisiunii sălăjene, alegerea unei identități grafice exclusiv românești pare să reflecte atât contextul politic al momentului, cât și curajul autorităților locale.
![]() |
| Marcă nedantelată în partea de jos. |
Valoarea de 2 pengő este probabil cea mai spectaculoasă din punct de vedere al studiului filatelic. Ea era tipărită în coli speciale care conțineau perechi tête-bêche separate prin benzi despărțitoare, element extrem de rar întâlnit la emisiunile locale românești. De altfel, numeroși cercetători consideră că realizarea unei asemenea structuri tipografice sugerează implicarea unui filatelist experimentat în proiectarea emisiunii.
![]() |
| Danteluri deplasate. |
Un aspect aparte îl reprezintă perioada foarte scurtă de circulație a emisiunii. Odată cu redeschiderea treptată a oficiilor Poșta Română în nordul Transilvaniei, mărcile „Poșta Sălajului” au fost retrase din uz. La Zalău, oficiul poștal românesc a fost redeschis la 26 martie 1945, ceea ce înseamnă că emisiunea a circulat aici efectiv doar aproximativ 18 zile.
Cu toate acestea, numărul relativ mare de exemplare păstrate până astăzi sugerează faptul că multe dintre mărcile retrase au fost ulterior distribuite prin magazine filatelice din București, aspect semnalat încă de reputatul filatelist Francisc Konrad.
Interesant este și faptul că, deși emisiunea a fost intens studiată de-a lungul timpului, nu sunt cunoscute falsuri filatelice importante. În schimb, pe piață au circulat numeroase plicuri realizate de complezență sau piese pregătite special pentru colecționari, uneori prezentate eronat drept corespondență circulată efectiv.
Astăzi, emisiunea „Poșta Sălajului 1945” rămâne una dintre cele mai interesante și mai spectaculoase emisiuni locale românești ale perioadei postbelice. Dincolo de raritate sau cotă, ea reprezintă o mărturie filatelică a unei epoci tensionate, în care chiar și o marcă poștală devenea expresia identității, a administrației și a speranței într-o revenire la normalitate.
Daniel Mureşan
Asociaţia Colecţionarilor din Sălaj






