Aldo Moro (n. 23 septembrie 1916, Maglie, Lecce - d. 9 mai 1978 Roma) a fost un important om politic italian și președinte al Partidului Democrația Creștină.
În timpul anilor '70 a fost unul dintre liderii care au fost interesați în mod particular de așa-zisul "Compromis istoric" al lui Enrico Berlinguer. Liderul Partidului Comunist Italian, într-adevăr, propusese o solidaritate politică inovativă între Comuniști, Socialiști și Catolici, într-un moment de profundă criză economică, socială și politică în Italia.
Moro, în acel moment președinte al Democratiei Creștine, a fost exponentul politic cel mai important și prestigios între cei care reușiseră să individualize o cale de parcurs către un guvern de "solidaritate națională".
În timpul anilor '70 a fost unul dintre liderii care au fost interesați în mod particular de așa-zisul "Compromis istoric" al lui Enrico Berlinguer. Liderul Partidului Comunist Italian, într-adevăr, propusese o solidaritate politică inovativă între Comuniști, Socialiști și Catolici, într-un moment de profundă criză economică, socială și politică în Italia.
Moro, în acel moment președinte al Democratiei Creștine, a fost exponentul politic cel mai important și prestigios între cei care reușiseră să individualize o cale de parcurs către un guvern de "solidaritate națională".
Moartea sa reprezintă momentul cel mai tragic petrecut în urma
conflictelor politice ale anilor '70 în Italia întrucât a fost răpit în
16 martie 1978 în drum spre Parlament unde urma să inaugureze noul
guvern și ucis în 9 mai 1978 de către grupul terorist Brigăzile Roșii
(Brigate Rosse).
