140 de ani de la nașterea pictorului german Franz Marc

Franz Marc (n. 8 februarie 1880 – d. 4 martie 1916) a fost unul din cei mai importanți pictori ai expresionismului german.
Marc a studiat la Academia de Arte Frumoase München începând cu 1900. Între 1903 și 1907, locuind la Paris, a descoperit puternice afinități cu arta lui Vincent van Gogh. Prietenia creată între Marc și un alt pictor german, August Macke, în decursul anului 1910, a fost un factor determinant al creării, în anul următor, a mișcării artistice cunoscută sub numele de Der Blaue Reiter (în traducere, Călărețul albastru). Alături de Marc și Macke au fost prezenți ca membri fondatori: Wassily Kandinsky, care a generat ideea desprinderii de mișcarea artistică cunoscută ca Neue Künstlervereinigung, precum și alți artiști de renume, așa cum au fost Alexej von Jawlensky și Marianne von Werefkin.
În timpul bătăliei de la Verdun din Primul Război Mondial (unde a și murit), pictorul fusese angajat de armata germană să picteze camuflaje pe tancuri. 

185 de ani de la nașterea chimistului Dimitri Ivanovici Mendeleev

Dimitri Ivanovici Mendeleev (n. 27 ianuarie 1834 (S.N. 8 februarie), Tobolsk, Imperiul Rus – d. 20 ianuarie 1907 (S.N. 2 februarie), Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual. Tabelul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale. Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.
Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele.
Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleviu. De asemenea, un crater de pe lună îi poartă numele. Numele său a fost dat Institutului Național de Metrologie din Sankt Petersburg.

Pui de animale sălbatice

Continuând apreciata tematică a faunei, Romfilatelia introduce în circulaţie vineri, 8 februarie a.c., o nouă emisiune de mărci poştale „Pui de animale sălbatice”, paginate în coli de 32 timbre și minicoală de 5 timbre + 1 vinietă.
Drăgălășenia puilor de animale trezește în sufletele noastre sentimente de afecţiune, iar puii animalelor sălbatice constituie o atracție continuă, ca și mediul în care trăiesc, prea puțin cunoscut.
Pe primul timbru, cu valorea nominală de 3 Lei, este ilustrat puiul de elefant african (Loxodonta africana), alături de mama lui.
Elefantul african trăiește în Africa sub-sahariană, în deșerturi, păduri, văi de râuri, mlaștini și savane. Elefanții trăiesc în cârduri de diferite mărimi, formate din ambele sexe, cârduri care, cel mai adesea, sunt conduse de o femelă.
Puii masculi ajunși în pragul maturității sunt alungați din turmă, pentru ca nu cumva să se împerecheze cu membrii familiei, puii femele rămânând cu turma toată viața, și până la prima naștere ajută la creșterea puilor mai tineri.
Pe al doilea timbru cu valoarea nominală de 5 Lei este ilustrat puiul de koala (Phascolarctos cinereus), purtat în spate de mama sa, în timpul cățărării unui copac de eucalipt.
Koala este un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic care trăiește în Sudul si Estul Australiei. Circa trei din cele cinci ore de activitate mănâncă, consumând cam 1,5 kg frunze, pe care le alege cu grijă, întrucât frunzele tinere ale unor specii de eucalipt, cel puțin în anumite perioade sintetizează, între altele, și acid prusic, o otravă extrem de puternică.
Pe al treilea timbru cu valoarea 7 Lei este ilustrat Leopardul zăpezii sau Irbisul (Panthera uncia). Numit şi «fantoma munţilor», leopardul zăpezilor este un animal solitar, din familia felinelor, care trăiește în Munții Asiei Centrale, fiind o specie pe cale de dispariţie. Trăiește numai deasupra limitei pădurilor din Asia, vara retrăgându-se la altitudini  de 3.600-4.000 m, iar iarna coborând până la 1.800 m.
Pe al patrulea timbru, cu valoarea de 12 Lei, sunt ilustrați doi pui de urs brun (Ursus arctos), alături de mama lor.
Ursul brun este întâlnit în Europa, fiind prezent și în țara noastră. Are putere de adaptare la diferite habitate, de la câmpie la păduri şi zone subalpine. Preferă zonele montane împădurite, greu accesibile, cu copaci doborâţi sau stânci, dar şi pe cele de deal, bogate în livezi cu pomi fructiferi.
Pe cele 2 plicuri prima zi este ilustrat puiul de cerb lopătar (Dama dama), alături de mama lui.

190 de ani de la nașterea scriitorului francez, creator al romanului științific de anticipație, Jules Verne

Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne; n. 8 februarie 1828, Nantes, Franța – d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice.
În 1863, editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret Magasin d'éducation et de récréation. Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884), Vulcanul de aur etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886)).
Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie. În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial. 

Anul 2005 a fost declarat „anul Jules Verne” cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.