Contribuții la identificarea unor noi erori în cadrul emisiunii de timbre uzuale din 1967

De fiecare dată când revin asupra emisiunilor uzuale, am sentimentul că intru într-un teritoriu aparent cunoscut, dar care ascunde încă multe surprize. Așa s-a întâmplat și recent, la una dintre întâlnirile cercului filatelic din Baia Mare, unde am reluat ceea ce noi numim, cu un strop de entuziasm, „vânătoarea de erori”.
Punctul de plecare a fost emisiunea de uzuale din 1967 (LP 662 – format mic). Am decartat câteva sute de timbre și, timp de aproape două ore, le-am sortat, analizat și comparat cu atenție. 

Discuțiile cu colegii au fost, ca de fiecare dată, extrem de utile – fiecare observație deschidea o nouă direcție de interpretare.
Ca reper, am avut la îndemână catalogul de erori realizat de Sergiu Găbureac (ediția 2022), o lucrare pe care o consider esențială pentru acest tip de studiu. 

Și totuși, pe măsură ce identificam noi particularități, nu am putut să nu mă întreb: câte alte piese au mai apărut între timp? Nu ar fi, oare, momentul unei ediții actualizate?
Nu îmi propun să ofer concluzii definitive, ci mai degrabă să supun atenției câteva piese care mi-au atras în mod deosebit atenția și care, în opinia mea, ar putea reprezenta erori sau varietăți demne de studiat în continuare:

1 leu – o dungă oblică verde deasupra farului;
1,20 lei – două puncte în stânga literei „R” din „ROMANIA” (unul sus și unul jos);
1,55 lei – un punct (tip „OZN”/pată) în dreapta, lângă cadru, aproximativ la ora 3, deasupra celei de-a cincea unde;
1,75 lei – o dungă verde oblică deasupra ultimei litere „A” din „ROMANIA”, urcând spre șosea;

3,20 lei – o pată (tip „OZN”) în stânga literei „O” din „ROMANIA”, aproximativ la ora 8;
4 lei – un punct (pată) lângă cadrul din stânga, la ora 9.

Ceea ce mă interesează în mod special este caracterul repetitiv al acestor detalii. Sunt ele simple imperfecțiuni izolate sau indică existența unor clișee defecte ori a unor constante de tipar? 

Răspunsul nu poate veni decât prin confirmare – prin identificarea unor piese similare în alte colecții.
De aceea, vă invit să verificați propriile exemplare din această emisiune și să-mi semnalați eventuale coincidențe. Orice confirmare (sau, la fel de util, orice infirmare) poate contribui la clarificarea acestor observații.
Pentru mine, astfel de momente sunt esența filateliei: nu doar acumularea de piese, ci descoperirea, întrebarea, dialogul. Emisiunea din 1967 continuă să trăiască nu doar prin tirajele sale, ci și prin detaliile pe care le mai scoatem, din când în când, la lumină.
Aștept cu interes opiniile și descoperirile voastre.