Publicitate

08 iulie 2025

Arhitectul unei istorii naționale monumentale

Joaquim Veríssimo Serrão (8 iulie 1925 – 31 iulie 2020) a fost un istoric de marcă al Portugaliei, profesor și rector al Universității din Lisabona, precum și președinte al Academiei Portugheze de Istorie. Este cunoscut mai ales pentru impresionanta sa lucrare História de Portugal, alcătuită din 19 volume, redactate integral de el. A avut o activitate internațională intensă, colaborând cu universități din Spania, Franța și America Latină. Pentru contribuția sa excepțională la istoriografia portugheză, a fost distins cu Premiul „Príncipe de Asturias” și cu Marea Cruce a Ordinului Militar Sant’Iago da Espada.

07 iulie 2025

Hortensiile care nu se veștejesc

Într-o dimineață de iulie, grădina de pe masa mea de lucru a înflorit brusc. Nu cu flori reale, ci cu timbre — patru petale filatelice dintr-o nouă emisiune Romfilatelia, dedicate Hortensiilor (LP #2522), care aduc parfumul discret al verii în colecțiile noastre.
Hortensia macrophylla
, regina umbroaselor colțuri de grădină, a fost surprinsă în această emisiune într-o paletă de culori vii și diafane: rozuri suave, albastruri răcoritoare, movuri adânci. 
Mărcile, cu valorile de 4, 6,50, 8 și 14 lei, nu sunt doar piese de colecție, ci mici tablouri botanice, în care fiecare înflorire devine o invitație la contemplare.
Am deschis cu grijă plicul „prima zi” — pe care se întrezărește un colț de grădină și un aranjament floral care pare desprins din visul unui gravor — și m-am trezit, pentru o clipă, pe aleile Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza”, ghidat, în gând, de doamna prof. dr. Paulina Anastasiu, căreia Romfilatelia îi adresează un binemeritat mulțumesc pentru sprijinul documentar oferit.
Această emisiune nu este doar despre flori. E despre tihnă, despre grădina interioară a fiecărui filatelist care, în miezul verii, poate înflori cu ajutorul unui timbru. Iar în timbre, hortensiile nu se veștejesc niciodată.

06 iulie 2025

O viață dedicată artei, educației și drepturilor omului

Maria Barroso (1925–2015) a fost o personalitate remarcabilă a Portugaliei moderne: actriță talentată, profesoară devotată și militantă pentru libertate și democrație. Oponentă a regimului dictatorial Estado Novo, a folosit cultura – teatrul, poezia și arta – ca forme de rezistență și mijloc de conștientizare socială.
După Revoluția din 1974, s-a implicat activ în viața publică, promovând educația, drepturile omului și valorile solidarității. A fondat Fundația Pro Dignitate, contribuind la prevenirea violenței și la apărarea demnității umane. În paralel, a susținut constant cauze umanitare în cadrul Crucii Roșii Portugheze, pe care a condus-o cu devotament.
Soția președintelui Mário Soares, Maria Barroso a fost o prezență publică discretă, dar profund influentă, lăsând o moștenire morală și civică valoroasă.

05 iulie 2025

O piesă rară de corespondență feroviară din Dobrogea scoasă la licitație

În cadrul licitației organizate de prestigioasa casă elvețiană David Feldman, desfășurată în perioada 26 mai – 1 iunie, a fost oferită spre vânzare, la un preț de pornire de aproximativ 3.208 euro, o piesă filatelică de excepție, cu profundă semnificație pentru istoria poștei în spațiul românesc (Lot 20765).
Este vorba despre un fragment de scrisoare francat cu un timbru emis în 1867 de compania Danube & Black Sea Railway (DBSR) – valoare de 20 para, negru pe hârtie verde –, obliterat cu stiloul și foarte probabil expediat de la Kustendje (Constanța) către Medjidie (Medgidia). Timbrul prezintă câteva perforații ușor afectate, însă starea generală a piesei este considerată bună.
Această corespondență se remarcă prin raritatea extremă a circulației: este cunoscută doar o singură altă scrisoare provenind din aceeași corespondență, ilustrată în celebra lucrare a lui Ferchenbauer (pag. 752). Traseul Constanța–Medgidia era parcurs exclusiv pe cale ferată, ceea ce limitează semnificativ numărul de piese care au supraviețuit. În plus, toate celelalte aproximativ 15 scrisori cunoscute ce poartă acest timbru conțin și francaturi austriece din Levant, dat fiind că au fost expediate dincolo de Cernavoda – capătul liniei ferate la acea vreme.
Piesa este însoțită de certificate de autenticitate emise de Pfenninger (1957) și Ferchenbauer (1983), subliniind valoarea istorică și filatelică excepțională a acestei relicve poștale din Dobrogea secolului al XIX-lea.

04 iulie 2025

Călătorie filatelică pe apele Dunării

În fiecare colțișor al unei coli de timbre se ascunde o poveste. Unele ne poartă peste munți, altele peste mări. De data aceasta, Romfilatelia ne invită la bordul unei corăbii imaginare, într-o călătorie pe apele Dunării – fluviul care a legat și a despărțit, care a purtat mărfuri, povești și destine. Emisiunea filatelică „Istoria Navigației Dunărene” (LP #2521), introdusă în circulație pe 24 iunie, marchează două momente esențiale din trecutul acestui fluviu legendar: 200 de ani de la nașterea inginerului Charles Augustus Hartley și 169 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării (CED).
Cu izvoarele pornind timid din Munții Pădurea Neagră din Germania și cu o gură larg deschisă către Marea Neagră, Dunărea străbate 10 țări și o istorie cât un continent. Pe teritoriul României, acest fluviu a fost pentru secole nu doar o cale de navigație, ci și o linie de graniță, de conflict și apoi de colaborare internațională.
În secolul al XIX-lea, odată cu sfârșitul Războiului Crimeii, marile puteri europene au înțeles că fluviul avea nevoie de reguli clare de navigație. Astfel, în 1856, la Paris, s-a născut Comisia Europeană a Dunării – un fel de „proto-Uniune Europeană”, cum ne place să o numim astăzi. Statele semnatare – Prusia, Marea Britanie, Franța, Sardinia, Austria, Rusia și Imperiul Otoman – au hotărât să coopereze pentru a transforma Dunărea într-un coridor sigur pentru comerț.
În mijlocul acestor eforturi internaționale a apărut o figură aparte: inginerul britanic Charles Augustus Hartley. Dacă fluviul avea nevoie de un arhitect al transformării sale, el a fost omul potrivit la momentul potrivit. Timp de 15 ani, cu sediul la Galați și la Sulina, Hartley a pus în aplicare proiecte care au schimbat fața navigației dunărene: dragaje pe brațul Sulina, corectarea meandrelor, stabilirea balizajului și chiar reorganizarea urbană a Sulinei, care la acea vreme era un mic port cosmopolit la marginea Europei.
Hartley nu a fost doar un tehnician, ci și un diplomat al apelor, un strateg al dezvoltării și, fără exagerare, un pionier al hidrotehnicii europene. În 2025, prin această emisiune filatelică machetată de George Ursachi, îi aducem un omagiu binemeritat.
Cele două mărci poștale ale emisiunii sunt, în sine, mici capsule de istorie. Prima (având valoare nominală de 5 lei) ne poartă privirea către Palatul Comisiei Europene a Dunării din Galați, construit între 1893 și 1896 și astăzi găzduind Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”. A doua (cu nominalul de 14 lei) îl înfățișează pe Charles Hartley, alături de imaginea primului sediu al CED din Sulina.
Plicul „prima zi” (183 de exemplare) completează povestea cu un document fotografic rar, în care îi regăsim pe membrii fondatori ai Comisiei Europene a Dunării, cu o hartă a Deltei drept fundal – o hartă pe care, în acei ani, se schițau nu doar rute de navigație, ci și planuri de modernizare și dezvoltare.
După 1948, destinul Comisiei Europene a Dunării a fost preluat de nou-înființata Comisie a Dunării, un organism care reunește astăzi reprezentanți ai unsprezece state riverane. Dar spiritul de colaborare care s-a născut odată cu Tratatul de la Paris și cu munca lui Hartley plutește încă peste apele fluviului.
Această serie filatelică nu doar comemorează două borne istorice, ci ne oferă nouă, colecționarilor, o invitație la reflecție și redescoperire. Fie că privim aceste timbre cu ochiul pasionatului de istorie, al filatelistului sau pur și simplu al călătorului imaginar, „Istoria Navigației Dunărene” rămâne o poveste despre oameni care au știut să îmblânzească și să unească.
Și poate, data viitoare când veți privi Dunărea de pe un mal românesc, veți vedea, dincolo de valuri, silueta unui vapor de epocă și chipul unui inginer britanic, privind spre viitor, iar prin accesarea codului QR de pe minicolile emisiunii, puteți descoperi și mai multe detalii despre fascinanta aventură a navigației dunărene!

03 iulie 2025

Gustav Krklec – Vocea lirică a modernismului croat

Gustav Krklec (1899–1977) a fost un important poet, eseist și traducător croat, considerat una dintre figurile marcante ale literaturii croate interbelice. Născut în Ujście Rakovec, a studiat filozofia și literatura în Viena și Zagreb. Poezia sa se remarcă prin lirism rafinat, influențe simboliste și un profund sentiment al trecerii timpului. Volumele sale, precum Lirika (1919), Izlet u nebo (1926) sau Tamnica vremena (1944), reflectă o sensibilitate modernistă și o reflecție asupra condiției umane. De asemenea, Krklec a avut o activitate remarcabilă ca traducător din limba germană, aducând în croată operele unor autori precum Goethe sau Rilke. A fost membru al Academiei Croate de Științe și Arte și a contribuit activ la viața culturală a țării sale.

02 iulie 2025

Fantoma discretă a ghețurilor antarctice

Printre cele mai enigmatice și mai greu de observat viețuitoare ale Antarcticii se numără Foca lui Ross (Ommatophoca rossii), o specie rară, care trăiește în cele mai inaccesibile regiuni ale banchizei sudice. Este o „focă adevărată” (din familia Phocidae), singurul membru al genului Ommatophoca, și una dintre cele mai puțin cunoscute foci de pe planetă.
Foca lui Ross are un areal strict antarctic, fiind întâlnită exclusiv în apropierea calotelor glaciare ce înconjoară continentul alb. Nu a fost observată în alte regiuni ale globului, iar izolarea sa geografică o face cu atât mai specială. Preferă banchiza de gheață plutitoare, unde trăiește, se reproduce și își caută hrana.
Această focă este cea mai mică dintre speciile antarctice – adulții ating în jur de 2 metri în lungime și cântăresc aproximativ 200 de kilograme. Blana sa este scurtă și fină, cu o nuanță maronie deschisă pe spate și argintie pe abdomen. Capul este scurt și lat, iar trupul este compact, adaptat perfect mediului polar.
Una dintre cele mai distinctive trăsături este dimensiunea ochilor – specia având ochi neobișnuit de mari, cu un diametru de aproximativ 7 cm. Această adaptare este esențială pentru viața în medii întunecate, sub stratul gros de gheață, unde își vânează prada. Numele său științific reflectă acest aspect: Ommato- înseamnă „ochi”, iar phoca înseamnă „focă”.
Focile sunt extrem de tăcute și solitare, petrecându-și timpul fie odihnindu-se pe banchiză, fie scufundându-se în apele înghețate în căutarea hranei. Se hrănesc cu pești, calmari și alte viețuitoare marine mici, pe care le pot detecta și captura cu ajutorul unui sistem dentar adaptat prinderii prăzii alunecoase.
Împerecherea are loc în apele antarctice, iar puii se nasc în luna noiembrie, după o gestație de aproximativ nouă luni. Sunt alăptați timp de aproximativ patru săptămâni, după care încep procesul de înțărcare și învățare a tehnicilor de supraviețuire.
Un aspect fascinant legat de aceste animale îl reprezintă vocalizările sale. Emite sunete complexe, vibrante și melodioase, asemănătoare unor triluri, ceea ce a inspirat comparații cu sirenele din mitologie. Aceste sunete sunt folosite în special în perioada de reproducere și pot fi auzite de la distanțe mari sub apă.
Foca lui Ross împarte un strămoș comun cu alte trei foci antarctice: foca mâncătoare de crabi (Lobodon carcinophaga), foca leopard (Hydrurga leptonyx) și foca lui Weddell (Leptonychotes weddellii). Împreună, ele formează tribul Lobodontini, adaptat pentru viața în apele reci și bogate în hrană din jurul Antarcticii.
Fosile ale acestei specii au fost descoperite în Noua Zeelandă și datează din Pleistocenul timpuriu, ceea ce sugerează că foca de Ross are o istorie evolutivă relativ recentă, dar izolată.
Discretă, rar văzută și puțin studiată, Foca lui Ross rămâne una dintre cele mai misterioase creaturi ale emisferei sudice. Adaptările sale spectaculoase la mediul extrem, trăsăturile fizice neobișnuite și cântecele sale subacvatice o transformă într-un simbol tăcut al biodiversității antarctice. O adevărată comoară vie, ce merită protejată și cercetată cu respect.

01 iulie 2025

115 ani de istorie feroviară: Podu Iloaiei – Hârlău, o legătură între trecut și viitor

Plic aniversar realizat de către
Cercul filatelic al Bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare.
În anul 2025 se împlinesc 115 ani de la inaugurarea căii ferate Podu Iloaiei – Hârlău (CF 607), un segment de infrastructură feroviară cu o semnificație aparte pentru județul Iași și pentru regiunea Moldovei. Această linie de cale ferată nu a fost doar o legătură între localități, ci și un factor important în dezvoltarea economică, socială și culturală a zonei.
Gara Hârlău, carte poștală din 1912
(la doi ani după inaugurarea gării).
La începutul secolului al XX-lea, Moldova avea nevoie acută de dezvoltarea rețelei feroviare pentru a sprijini agricultura, comerțul și mobilitatea populației. Zona Hârlăului, cu potențial agricol și resurse locale, era relativ izolată de marile centre urbane, iar o legătură feroviară devenise o prioritate.
Astfel, pe 1 iulie 1910, a fost inaugurată linia ferată Podu Iloaiei – Hârlău, cu o lungime de aproximativ 41 de kilometri. Construcția a fost o realizare tehnică notabilă pentru acea perioadă, având în vedere relieful și condițiile logistice existente.
De-a lungul timpului, această cale ferată a servit drept arteră vitală pentru transportul de cereale, lemn, produse meșteșugărești și industriale, dar și pentru circulația oamenilor între sate, comune și orașe. A fost o punte de legătură între Hârlău și rețeaua feroviară națională, prin nodul de la Podu Iloaiei, care făcea conexiunea cu linia principală Iași – Roman.
În perioada interbelică și în timpul regimului comunist, linia a cunoscut o intensă activitate, având trenuri de marfă și de călători care deserveau localitățile din nord-vestul județului Iași. De asemenea, gara din Hârlău a devenit un punct de reper local, un loc de întâlnire și de plecare spre lume.
Ca multe alte linii secundare din România, după 1990, traseul Podu Iloaiei – Hârlău a intrat într-un proces de declin, cauzat de scăderea traficului feroviar, lipsa de investiții și orientarea tot mai mare spre transportul rutier.
Cu toate acestea, interesul pentru revitalizarea infrastructurii feroviare locale a început să crească în ultimii ani, în contextul unei renașteri a ideii de mobilitate sustenabilă, a valorificării patrimoniului istoric și a turismului feroviar.
Astăzi linia este deservită de șapte perechi de trenuri operate de către Regio Călători, care pornesc din Iași și parcurg acest traseul în aproximativ o oră și jumătate. Trenurile opresc în stațiile: Erbiceni hc, Spinoasa Hm, Belcești, Podu Ulmi h, Hodora hc, Cotnari, Ceplenița hc și Bădeni hc. Compania are în exploatare pe acest segment de linie automotoare Duewag, AMX, VT și RD.
Aniversarea a 115 ani de la inaugurarea acestei linii feroviare este o ocazie de omagiu adus muncii inginerilor, muncitorilor și comunităților locale care au susținut și folosit această cale de acces spre dezvoltare, prin realizarea în cadrul Cercului filatelic al Bibliotecii județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a unui plic aniversar în ediție limitată (tiraj 25 exemplare). De asemenea, este un moment potrivit pentru a reflecta asupra viitorului transportului feroviar în zonele rurale și pentru a susține inițiativele de reconectare a localităților prin căi ferate funcționale.
Calea ferată Podu Iloaiei – Hârlău nu este doar o linie trasată pe hartă, ci o parte din istoria comunității și a Moldovei. După 115 ani, rămâne un simbol al legăturii dintre trecut, prezent și viitor – o invitație de a păstra vie moștenirea feroviară și de a construi pe fundația ei o mobilitate modernă, durabilă și accesibilă.

30 iunie 2025

Gibraltarul și moștenirea neanderthaliană

Pe 8 mai 2025, Gibraltarul a lansat o emisiune filatelică remarcabilă, parte din tematica EUROPA – Patrimoniu arheologic, dedicată unor descoperiri esențiale pentru înțelegerea evoluției umanității: craniile de Neanderthal din Gibraltar. Această emisiune specială celebrează una dintre cele mai fascinante contribuții ale Gibraltarului la patrimoniul mondial: dovezile că acest loc a fost unul dintre ultimele refugii ale neanderthalienilor în Europa.
Primul dintre cele două celebre cranii, cunoscut sub numele de „Gibraltar 1” sau „Craniul din Cariera Forbes” (reprodus pe timbrul cu valoarea nominală de 3,16 lire), a fost descoperit în anul 1848, cu opt ani înainte de faimoasa descoperire din Valea Neander, Germania. Identificat ulterior ca aparținând unei femei adulte, acest craniu prezintă trăsături clasice neanderthaliene – arcade sprâncenoase masive, un craniu lung și turtit, o constituție robustă – și este considerat unul dintre cele mai bine conservate exemplare cunoscute.
În 1926, în apropierea aceluiași loc, în Peștera Devil’s Tower, a fost descoperit „Gibraltar 2”, craniul unui copil neanderthalian. Această descoperire a completat imaginea asupra dezvoltării timpurii a acestei specii și a oferit noi date științifice esențiale. Studiile ulterioare au confirmat că neanderthalienii au populat această zonă până acum aproximativ 32.000 de ani, mult după ce au dispărut din alte regiuni ale Europei.
Timbrul cu valoarea nominală de 1,96 lire emis în cadrul acestei emisiuni filatelice reamintește filateliștilor și pasionaților de arheologie de importanța Peșterii Gorham, situată pe latura estică a Stâncii Gibraltarului. Aceasta este astăzi sit UNESCO și a oferit cercetătorilor indicii vitale despre viața, cultura și alimentația neanderthalienilor. Printre cele mai spectaculoase descoperiri se numără vetre, unelte din piatră, resturi de hrană (inclusiv scoici, pește și foci) și chiar o gravură incizată în formă de grilaj, interpretată ca posibilă dovadă de gândire simbolică – un gest artistic ce schimbă radical percepția despre inteligența acestor hominizi.
Prin această emisiune filatelică, Gibraltarul nu doar comemorează o moștenire științifică unică, ci oferă și o oportunitate rară de a aduce în atenția publicului o poveste fascinantă despre reziliență, adaptabilitate și complexitate umană. Timbrul devine astfel un veritabil ambasador cultural, ducând mesajul trecutului în viitor, în colecțiile filateliștilor din întreaga lume.

29 iunie 2025

„Cobzarul” cu perforație decalată la Bernaba 2025

În cadrul expoziției internaționale Bernaba 2025, desfășurată în perioada 14–17 mai la BERNEXPO, una dintre piesele remarcabile care a atras atenția colecționarilor a fost un timbru emis în perioada Republicii Populare Române, oferit în lotul 20742 de către casa de licitații David Feldman.
Este vorba despre un timbru cu valoarea nominală de 55 bani, parte a unei serii tematice dedicate instrumentelor muzicale tradiționale românești, ilustrând un muzicant popular cântând la cobză. Emisiunea a fost pusă în circulație pe data de 20 septembrie 1961 și a fost machetată de Aida Tasgian.
Ceea ce face ca această piesă să iasă din tipare este eroarea de perforație vizibilă, imaginea fiind clar decalată spre stânga. Ornamentația portocalie laterală este complet vizibilă în partea dreaptă, în timp ce partea stângă a mărcii poștale este tăiată, afectând alinierea imaginii. Aceste defecte de fabricație, apărute adesea din cauza procesului industrial de perforare, sunt astăzi considerate varietăți filatelice de colecție, cu un interes crescut din partea specialiștilor în erori.
Piesa, aflată în stare neuzată, a fost oferită spre vânzare la un preț de pornire de aproximativ 107 euro, reflectând atractivitatea acestui gen de varietăți în licitațiile internaționale. Într-o piață în care erorile autentice sunt tot mai apreciate, astfel de timbre contribuie la o mai bună înțelegere a istoriei tiparului filatelic românesc din perioada comunistă.
Această apariție confirmă, o dată în plus, interesul global pentru filatelia românească și demonstrează că până și cele mai „mici scăpări” ale tiparului pot deveni comori căutate de colecționari.

28 iunie 2025

Mário Soares – o viață în slujba libertății și democrației

Mário Soares (1924–2017) rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei contemporane a Portugaliei. Luptător neobosit împotriva dictaturii și promotor al valorilor democratice, Soares a modelat profund traiectoria politică a țării sale, devenind un simbol național al curajului civic și al convingerii europeniste.
Oponent încă din tinerețe al regimului autoritar Estado Novo, condus de António de Oliveira Salazar, Mário Soares a fost persecutat, arestat de multiple ori, deportat și, în cele din urmă, obligat să trăiască în exil. Aceste suferințe nu l-au înfrânt, ci i-au consolidat determinarea.
A fondat Partidul Socialist Portughez în 1973, devenind liderul forței politice care avea să joace un rol-cheie în tranziția democratică a Portugaliei.
După Revoluția Garoafelor din 25 aprilie 1974, care a înlăturat regimul dictatorial, Soares a devenit una dintre cele mai importante voci ale noii epoci democratice. A ocupat funcții-cheie în stat: ministru de externe, prim-ministru și, între 1986 și 1996, președinte al Republicii Portugheze, fiind primul șef de stat ales democratic după dictatură.
Mário Soares a promovat constant o viziune progresistă și europeană.
A fost un fervent susținător al aderării Portugaliei la Comunitatea Europeană, proces în care a jucat un rol determinant. Pentru el, democrația însemna nu doar libertate politică, ci și justiție socială, echitate, solidaritate și respectarea drepturilor omului.
Scriitor prolific, intelectual activ, Soares a publicat numeroase cărți și articole, intervenind în dezbaterea publică până la sfârșitul vieții. Nu și-a pierdut niciodată spiritul critic și angajamentul față de valorile în care a crezut.
În plan personal, Mário Soares a fost căsătorit cu Maria Barroso, actriță, profesoară și activistă pentru drepturile omului, cu care a format un cuplu emblematic pentru viața publică portugheză.
Astăzi, figura lui Mário Soares este sinonimă cu ideea de libertate cucerită prin luptă și păstrată prin demnitate. Prin moștenirea sa politică și morală, el continuă să inspire generații întregi care cred în valorile democrației, ale umanismului și ale unei Europe unite.

27 iunie 2025

Centenarul șilingului austriac: o monedă care a marcat istoria unei națiuni

În 2025, Austria marchează un moment deosebit în istoria sa financiară și economică: centenarul șilingului austriac. Această monedă, care a fost introdusă oficial pe 1 martie 1925, a avut o influență semnificativă asupra economiei și stabilității financiare a țării, iar acum, un secol mai târziu, continuă să fie amintită și să reprezinte un simbol al unui trecut tumultuos.
După sfârșitul Primului Război Mondial și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Austria a fost nevoită să înfrunte o criză economică majoră. Inflația a atins cote alarmante, iar coroana austriacă a suferit o devalorizare drastică, ceea ce a făcut ca prețurile să crească rapid, iar moneda să devină din ce în ce mai instabilă. În acest context, în 1925, Austria a introdus șilingul (AT): o monedă menită să stabilizeze economia și să restabilească încrederea cetățenilor în sistemul financiar.
Schimbul valutar a fost esențial pentru stabilizarea economiei. Un șiling a fost echivalent cu 10.000 de coroane, iar această reformă monetară a fost acompaniată de măsuri economice care au ajutat la revenirea la o anumită normalitate. Șilingul a devenit rapid o monedă de referință în Europa Centrală, fiind adesea denumit „dolarul alpino” datorită stabilității sale relative în comparație cu alte monede europene.
Șilingul a devenit o parte esențială a vieții de zi cu zi a austriecilor, fiind utilizat în comerț, plăți și tranzacții zilnice. De-a lungul decadelor, moneda a demonstrat o stabilitate remarcabilă, devenind un simbol al prosperității economice a Austriei în perioada interbelică. Chiar și în fața dificultăților economice, șilingul a rămas o monedă de încredere, iar în perioada postbelică a continuat să joace un rol important în stabilizarea economiei austriece.
Până în 1999, șilingul a fost moneda oficială a Austriei, iar tranziția la euro, în 2002, a fost un pas semnificativ pentru integrarea țării în Uniunea Europeană și pentru adoptarea monedei unice europene. Cu toate acestea, șilingul a rămas un simbol al stabilității economice din trecut, iar amintirea sa este păstrată vie prin diverse emisiuni filatelice și monede comemorative.
Pentru a marca centenarul șilingului, Austria a emis un timbru special (rotund, având valoarea nominală de 3 euro), care a fost lansat pe 15 martie 2025, reprezentând o bancnotă de 20 de unități și o monedă de 1 unitate. Desenul mărcii poștale a fost realizat de David Gruber și surprinde imaginea șilingului, precum și simboluri ale istoriei financiare a Austriei. Emisiunea filatelică este un omagiu adus unei monede care a fost martora multor schimbări economice și politice, și care a jucat un rol crucial în stabilizarea unei națiuni postbelice.
Timbrul, care ilustrează moneda și bancnota care au circulat în perioada interbelică și postbelică, aduce un omagiu unei valute care a fost un adevărat simbol național al Austriei. Șilingul a fost o monedă care a fost prezentă în viața cotidiană a austriecilor timp de decenii și care a avut un impact semnificativ asupra economiei și culturii naționale.
De-a lungul celor 100 de ani de istorie, șilingul austriac a fost martor la numeroase provocări economice și politice, dar a reușit să rămână un simbol de stabilitate. Această monedă a fost testată în fața crizelor și a schimbărilor majore, dar a reușit să își păstreze rolul esențial în economia Austriei. Astăzi, chiar și după trecerea la euro, amintirea șilingului rămâne vie în conștiința colectivă a austriecilor, fiind un simbol al unui trecut marcat de sacrificii, dar și de realizări economice.
Centenarul șilingului ne oferă o oportunitate de a reflecta asupra importanței stabilității financiare și a modului în care o monedă poate deveni un simbol al rezilienței unei națiuni. Într-o eră marcată de schimbări rapide, șilingul austriac ne reamintește de importanța echilibrului economic și al încrederii în sistemele financiare, lecții care sunt valabile și astăzi.
În concluzie, centenarul șilingului este un moment de celebrare a unei monede care a marcat istoria financiară a Austriei și care continuă să fie un simbol al stabilității economice. Emisiunile comemorative, timbrele și bancnotele emise în 2025 sunt o modalitate de a păstra vie această moștenire istorică și de a onora o monedă care a rezistat testului timpului.

26 iunie 2025

Ecoul unei conștiințe literare

Isabel da Nóbrega (26 iunie 1925 – 2 septembrie 2021) a fost una dintre vocile definitorii ale literaturii portugheze contemporane, remarcându-se ca scriitoare, jurnalistă și traducătoare. Romanul său Viver com os Outros (A trăi cu ceilalți) a consacrat-o drept o prezență distinctă în peisajul literar, prin fuziunea dintre angajamentul social și inovația stilistică. De-a lungul carierei, a scris romane, piese de teatru, cărți pentru copii și mii de articole în presa scrisă, radiofonică și televiziune.
Prin activitatea sa de traducere – aducând în limba portugheză opere semnate de Tolstoi, Erich Maria Remarque sau Graham Greene – a îmbogățit accesul publicului la literatura universală. Recunoscută cu distincții importante precum Premiul Camilo Castelo Branco, Premiul pentru Literatură pentru Copii și Tineret, Premiul Femina pentru Merit în Literatură, precum și cu Ordinul Meritului și Ordinul Libertății, Isabel da Nóbrega rămâne o personalitate esențială a culturii portugheze postbelice.

25 iunie 2025

O călătorie spre pace și credință

Međugorje, un mic oraș situat în sudul Bosniei și Herțegovinei, a devenit în ultimele decenii unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din lume. Totul a început pe 25 iunie 1981, când șase copii au mărturisit că li s-a arătat Sfânta Fecioară Maria, sub numele de Regina Păcii. De atunci, Međugorje atrage milioane de credincioși din toate colțurile lumii, dornici de rugăciune, liniște sufletească și vindecare spirituală.
Trei locuri centrale marchează experiența spirituală a celor care vizitează Međugorje:
Dealul Aparițiilor (Podbrdo) – locul în care vizionarii au văzut-o pentru prima dată pe Maica Domnului. Este o destinație frecventă de rugăciune, unde pelerinii urcă zilnic recitând Rozariul.
Križevac – un deal pe care a fost ridicată în 1934 o cruce de beton înaltă de opt metri, în semn de credință și recunoștință. Este locul unde se parcurge Calea Crucii.
Biserica parohială Sfântul Iacob – inima vieții religioase din Međugorje, dedicată patronului spiritual al pelerinilor. Aici au loc zilnic Liturghii, adorări euharistice și momente de reculegere.
În ultimii ani, Međugorje a fost inclus pe harta Drumului Sfântului Iacob (Camino de Santiago) – unul dintre cele mai importante trasee de pelerinaj din lume. Astfel, a fost creat un nou traseu: Camino Dubrovnik – Međugorje, cu o lungime de aproximativ 147 de kilometri.
Traseul leagă două puncte spirituale semnificative: Mănăstirea benedictină de pe Višnjica, în Dubrovnik, ridicată în anul 1222 prin donația nobilului Miho Gundulić și a soției sale Dobroslava, și Biserica Sfântului Iacob din Međugorje, simbol al credinței și speranței pentru pelerini din întreaga lume.
Drumul este o experiență profundă, care combină frumusețea naturală a regiunii Dalmației cu dimensiunea spirituală a pelerinajului. Trecând prin sate pitorești, dealuri și păduri, pelerinii trăiesc o călătorie de introspecție, renunțare și apropiere de divinitate.
Parohia Međugorje a fost fondată oficial în 1892, însă adevărata sa misiune spirituală a început odată cu aparițiile din 1981. De atunci, milioane de oameni au venit aici nu doar pentru a vizita un loc sfânt, ci pentru a-și regăsi pacea interioară, a se reconecta cu credința și a experimenta miracolul convertirii sufletești.
Pentru mulți, pelerinajul pe jos din Dubrovnik spre Međugorje este mai mult decât un drum fizic – este un parcurs interior, o renaștere spirituală. Fiecare pas devine o rugăciune, fiecare oprire – o reflecție, iar fiecare întâlnire – un semn de comuniune cu ceilalți și cu Dumnezeu.


 

24 iunie 2025

Fructul pasiunii… filatelice: maximafilie românească din 1963

Pentru astăzi am ales un frumos exemplu de carte poștală maximafilă, realizată cu ocazia celei de-a III-a Expoziții Filatelice organizate la Bacău, în perioada 10–20 noiembrie 1963. Ilustrația principală redă două mere roșii, pictate realist, așezate pe un pat de frunze verzi, într-o compoziție semnată de artistul S. Bonelli.
În colțul din stânga jos este aplicat un timbru emis de R.P. Română în același an, cu valoarea nominală de 1,55 lei, reprezentând același fruct – mărul – în două variante cromatice. Piesa filatelică este completată printr-o obliterare specială, aplicată cu ștampila expoziției din Bacău.
Această carte poștală maximă se remarcă prin concordanța tematică perfectă între ilustrată, timbru și ștampilă, fiind un exemplu clasic de maximafilie românească autentică și bine realizată, apreciată de colecționari pentru echilibrul vizual și valoarea documentară.

23 iunie 2025

Fructe exotice pe timbre românești – o emisiune parfumată

Într-o dimineață călduță de iunie, când razele soarelui păreau să fi prins gust de mango copt, iar zumzetul orașului amintea de piețele tropicale din îndepărtata Asie, am desfăcut plicul filatelic care mă aștepta cuminte pe masă. Înăuntru, protejată între foi fine, se afla emisiunea „Fructe exotice” (LP #2520), lansată de Romfilatelia pe 19 iunie 2025, în urma unei colaborări inspirate cu Grădina Botanică „Dimitrie Brândza” a Universității din București.
Privind cele patru timbre machetate de Mihai Criste, am simțit cum apartamentul meu se transformă, pentru o clipă, într-o miniexpoziție botanică a lumii: o colecție parfumată și vibrantă, în care natura se exprimă în forme surprinzătoare. Un buchet filatelic adus din colțurile blânde ale planetei – Asia, America Centrală și de Sud, insulele Pacificului și tărâmurile calde ale Africii.
Totul a început, însă, cu o întrebare: Ce înseamnă „exotic”?
Conform dicționarului, e tot ce vine de departe, ce pare rar, neobișnuit. Dar pentru un colecționar, „exotic” înseamnă mai mult: o fereastră deschisă spre lumi necunoscute, o poveste într-un fruct care crește sub un alt soare și care, iată, ajunge imortalizat pe câțiva centimetri pătrați de hârtie gumată.
Primul timbru, cu valoarea nominală de 3 lei, ne prezintă Pitaya, cunoscut și sub numele de fructul dragonului. Arată ca un glob de foc, cu solzi în nuanțe de mov și verde, iar gustul – oh, gustul! – e o surprinzătoare combinație de kiwi și pere. Originar dintr-un cactus sud-american, fructul aduce cu sine un coș plin de vitamina C, magneziu, fibre… un desert natural și, totodată, o bijuterie culinară.
Pentru 5 lei, timbrul ne poartă în Asia de Sud-Est, unde descoperim Carambola, fructul în formă de stea. Tăiat transversal, pare un mic astru galben, cu gust dulce-acrișor, perfect pentru salate sau deserturi de vară. Bogat în potasiu și recomandat chiar și persoanelor cu diabet, este un exemplu rafinat de echilibru între estetică și sănătate.
Al treilea timbru, cu valoarea de 8 lei, aduce în prim-plan Litchi, un fruct fragil și misterios, cu coajă roz și miez translucid. Se cultivă în livezile umbroase ale Chinei, Thailandei și Vietnamului. Aroma sa florală, delicată, evocă prospețimea pădurilor tropicale după ploaie și aduce un strop de rafinament exotic în orice poveste culinară.
Cel mai valoros timbru, de 25 lei, ne conduce în sudul Mexicului, unde Papaya – sau pepenele de copac – se coace sub soarele blând al Americii Latine. Nu e doar un fruct savuros, ci și un ingredient versatil: conține papaină, o enzimă folosită în frăgezirea cărnurilor, iar semințele sale pot înlocui piperul. Gustul? O armonie între pepene galben, mango și o ușoară notă de miere.
Plicul „prima zi”, realizat într-un tiraj limitat de doar 191 de exemplare, reunește cele patru fructe într-o compoziție grafică vie, echilibrată și plină de culoare. O felicitare estivală de colecție, în care curbele, texturile și nuanțele par pictate direct cu pensula naturii.
Dincolo de arome și imagini, fiecare fruct poartă și o semnificație culturală. În regiunile lor de origine, sunt folosite în ritualuri, festivaluri, rețete sacre – ca punți între om și natură, între trecut și prezent.
Filatelia, prin această emisiune, ne invită nu doar să colecționăm, ci să descoperim, să gustăm diversitatea, să privim fructul ca simbol și inspirație – ca pe o scrisoare parfumată, purtătoare de mesaj între civilizații.
Și astfel, în clasorul meu, între filele cu emisiuni tematice și timbre de epocă, s-a adăugat o pagină nouă. Una care miroase a fructe exotice și spune, în culori vii, că lumea, în esența ei, e un coș plin cu miracole.

22 iunie 2025

Zborul DO-X către România – o piesă rară prezentată la Bernaba 2025

Piesa filatelică prezentată astăzi este un exemplar de excepție din corespondența aeriană a anului 1932, expediată pe ruta specială DO-X Zürich – Altenrhein, cu destinația finală București, România. Plicul este francat cu timbre elvețiene comemorative dedicate Conferinței pentru Dezarmare de la Geneva, printre care se remarcă valorile de 15, 20 și 35 centime, și poartă ștampila specială „DO-X Postflug i.d. Schweiz – Zürich–Altenrhein” aplicată în culoare magenta.
Zborul DO-X a fost unul special, efectuat de faimosul hidroavion german Dornier DO-X, una dintre cele mai spectaculoase realizări ale aviației interbelice. Această corespondență aeriană se înscrie astfel în categoria trimiterilor filatelice cu valoare istorică și documentară ridicată, mai ales prin raritatea traseului și a ștampilei aplicate.
Piesa face parte din lotul 178 și a fost prezentată la standul Leandra Honegger – Briefmarken, în cadrul expoziției internaționale BERNEXPO Bernaba 2025, desfășurată în perioada 14–17 mai 2025, și a putut fi achiziționată de doritori pentru aproximativ 64 de euro.

21 iunie 2025

Zeppelinii – mândria bucătăriei lituaniene

Zeppelinii (în lituaniană: cepelinai) sunt fără îndoială unul dintre cele mai emblematice și iubite preparate ale bucătăriei tradiționale lituaniene. Cu un aspect inconfundabil și un gust bogat, acest fel de mâncare reprezintă o adevărată expresie a identității gastronomice a Lituaniei.
Zeppelinii și-au făcut apariția în Lituania în urmă cu mai bine de o sută de ani. Se crede că în regiunea Samogitia preparatul a fost influențat de bucătăria germană din fosta Lituanie Mică, în timp ce în alte părți ale țării a fost introdus prin intermediul evreilor lituanieni, care aveau legături culturale și gastronomice strânse cu comunitățile evreiești din nordul Germaniei.
Numele de „zeppelini” provine de la forma lor ovală și alungită, care amintește de dirijabilele Zeppelin proiectate de generalul german Ferdinand von Zeppelin – un omagiu culinar cu tentă istorică și umoristică.
Zeppelinii sunt găluște mari, din cartofi, umplute în mod tradițional cu carne tocată (de obicei de porc), dar pot fi găsiți și în variante vegetariene, cu brânză de vaci sau ciuperci. Există două tipuri principale de aluat: din cartofi cruzi rași, stors bine pentru a elimina excesul de lichid, și dintr-un amestec de cartofi fierți și cruzi, pentru o textură mai fină și mai elastică.
După modelarea și umplerea găluștelor, acestea sunt fierte în apă și servite fierbinți, în mod tradițional cu smântână și un sos de slănină prăjită cu ceapă – o combinație care adaugă un gust savuros și o textură crocantă preparatului.
Zeppelinii nu sunt doar un simplu fel de mâncare – ei sunt un simbol cultural. Fiecare familie lituaniană are propria rețetă, iar prepararea lor este adesea un ritual care aduce împreună mai multe generații. Sunt des întâlniți la mesele festive, dar și în restaurantele tradiționale, fiind considerați un „must-try” pentru orice vizitator.
În plus, Lituania celebrează chiar și Ziua Națională a Zeppelinilor, un eveniment culinar care subliniază importanța acestui preparat în cultura locală.
Așadar, zeppelinii sunt mai mult decât o mâncare tradițională – sunt o punte între trecut și prezent, între influențele culturale și specificul local, între simplitate și rafinament rustic. Dacă ai ocazia să vizitezi Lituania, nu rata șansa de a gusta zeppelinii autentici – vei înțelege imediat de ce sunt atât de apreciați!

20 iunie 2025

Impactul cultural și educațional al timbrelor Disney cu Pocahontas

Filatelia, arta colecționării și studierii timbrelor poștale, oferă o privire unică asupra istoriei culturale și artistice a lumii. Un aspect fascinant al filateliei este modul în care personajele de ficțiune și iconicele figuri ale culturii populare sunt imortalizate pe timbre. Printre aceste personaje se numără și Pocahontas, eroina animată a Disney, care a captivat inimile oamenilor din întreaga lume.
Pocahontas, personajul principal din filmul de animație Disney din 1995, este inspirat din viața reală a faimoasei native americane. Cu toate acestea, versiunea Disney a Pocahontas este mai mult o reinterpretare artistică și romanticizată, destinată să creeze o poveste atrăgătoare pentru publicul tânăr. Filmul explorează teme precum pacea, înțelegerea interculturală și respectul pentru natură, aducând un mesaj puternic prin intermediul animației și muzicii.
Disney a lansat numeroase timbre poștale în colaborare cu diverse țări pentru a comemora și celebra personajele sale emblematice. Pocahontas nu face excepție, fiind prezentată pe timbre în diferite serii dedicate filmelor Disney.
Începând cu anii '90 și continuând până în prezent, multe țări au emis timbre cu imaginea Pocahontas pentru a sărbători aniversările filmului și pentru a promova cultura populară Disney. Aceste timbre sunt adesea foarte colorate și detaliate, capturând esența personajului și frumusețea naturală a decorurilor din film.
Un exemplu notabil este emisiunea de timbre din Ghana apărută în 1996, cu ocazia celei de-a 110-a aniversări a companiei Convenției anuale a APS din cadrul „StampShow '96”. Aceasta includea o serie de timbre cu diverse personaje Disney, printre care și Pocahontas, evidențiind popularitatea și impactul cultural al acestei figuri animate.
Timbrele Disney cu Pocahontas nu sunt doar piese de colecție valoroase pentru filateliști și fanii Disney, ci și instrumente educaționale. Ele oferă oportunități de învățare pentru copii și tineri despre povestea Pocahontas, despre valorile promovate de film și despre arta animației.
În plus, aceste timbre servesc ca o modalitate de a conecta diverse culturi printr-o iconografie comună, promovând înțelegerea și aprecierea diversității. Povestea Pocahontas, așa cum este prezentată de Disney, transmite mesaje universale de pace și respect pentru natură, care sunt esențiale pentru educația și formarea tinerelor generații.
Reprezentarea în filatelie a personajul Disney, Pocahontas, este o dovadă a impactului durabil pe care acest personaj îl are asupra culturii populare și a imaginației globale. Prin timbrele poștale, Pocahontas continuă să inspire și să educe, oferind un punct de întâlnire între arta filateliei și magia animației Disney. Aceste mici opere de artă nu doar celebrează un personaj îndrăgit, ci și promovează valorile pozitive și universale care au făcut ca povestea Pocahontas să fie atât de specială pentru generații întregi.


 

Publicitate

Persoane interesate