Maestrul parazit al cuiburilor

Elveția, 2006 (maximă).

Cucul comun (Cuculus canorus) este o pasăre fascinantă din familia Cuculidae, care își are originea în Europa, Asia și Africa de Nord. Această specie de cuc este recunoscută pentru comportamentul său unic și pentru adaptările ingenioase pe care le-a dezvoltat de-a lungul evoluției sale.

Bosnia și Herțegovina, 2009
(administrația croată).

Cuculus canorus este o pasăre de talie medie, având în jur de 32-34 de centimetri în lungime. Masculii prezintă un colorit caracteristic, cu penajul dorsal de un gri închis, în timp ce penajul ventral este de un alb murdar cu pete cenușii. Pe aripi, aceștia au o dungă albă, iar coada prezintă un desen în formă de potcoavă. Femelele și juvenilii sunt mai palizi, cu o colorație gri-maronie și pete sau dungi închise pe penaj.

Letonia, 2023.

Cucul ocupă o gamă largă de habitate, inclusiv păduri, lunci, zone de tufărișuri și plantații. Cu toate acestea, este o specie migratoare și petrece iernile în regiunile tropicale ale Africii și Asiei. În timpul verii, cucii comuni se găsesc în Europa și în unele părți ale Asiei și Africii de Nord, unde își găsesc parteneri și își depun ouăle în cuiburile altor păsări.

Albania, 1965.

Una dintre cele mai notabile caracteristici ale Cuculus canorus este comportamentul său de reproducere parazitară. Femelele de cuc depun ouăle în cuiburile altor specii de păsări, cum ar fi ciocârlia, privighetoarea sau vrabia, profitând de acestea pentru a-și crește puii. Femela cuc imită perfect ouăle gazdă în ceea ce privește dimensiunea și culoarea, asigurându-se astfel că proprietarii cuiburilor acceptă și îngrijesc ouăle și puii cucului.

Japonia, 1987.

Oul de cuc eclozează mai devreme decât ouăle gazdă, iar puiul de cuc se asigură că aruncă afară ouăle sau puii gazdă din cuib. Aceasta este o adaptare evolutivă ingenioasă, care asigură supraviețuirea puiului de cuc prin faptul că primește toată atenția și hrana disponibile în cuibul gazdă.
Cuculus canorus este o pasăre insectivoră, hrănindu-se în principal cu insecte, precum gândacii, fluturii și libelulele. De asemenea, se hrănește cu larve, păianjeni și alte nevertebrate mici. Cucii comuni au dezvoltat adaptări speciale pentru a-și asigura o dietă adecvată.

Madagascar, 1991.

De exemplu, au un cioc subțire și curbat, care le permite să captureze și să mănânce insectele de pe frunze și crengi. De asemenea, au o viteză și agilitate remarcabile în zbor, ceea ce le facilitează capturarea prăzii în aer.
Cuculus canorus, sau cucul comun, este o pasăre extraordinară cu o serie de caracteristici și adaptări fascinante. Comportamentul său de reproducere parazitară, adaptările pentru hrănire și migrația anuală reprezintă doar câteva dintre aspectele remarcabile ale acestei specii.

Coreea de Nord, 1996.

Cu toate că este o prezență cunoscută și iubită în peisajele naturale din Europa, Asia și Africa de Nord, Cuculus canorus ne amintește și de complexitatea și diversitatea lumii naturale în care trăim.