Altarul și pictura Sfântului Gheorghe din Biserica Bunei Vestiri a Fecioarei Maria din Chyžné

Una dintre cele mai încântătoare construcții sacre medievale din Gemer a fost conservată și poate fi găsită în satul Chyžné, în apropiere de Jelšava. Biserica Bunei Vestiri a Fecioarei Maria atrage atenția prin gableul său înalt din cărămizi și zidul masiv din incintă. Ridicată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, este o construcție simplă cu o navă unică, având un altar pătrat și o sacristie atașată. Picturile murale datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea și acoperă pereții periferici, bolta altarului și peretele interior al arcului triumfal. Autorul acestor picturi a fost unul dintre asistenții creatorului altarului din Ochtin. În ultima parte a secolului al XV-lea, familia Zápoľský a achiziționat domeniul Jelšava, inclusiv Chyžné. Grație lor, o piesă rară, un altar cu aripi sculptate din anul 1508, cu o sculptură centrală a Bunei Vestiri a Fecioarei Maria și aripi pictate pe ambele fețe, realizate în atelierul Maestrului Paul din Levoča, a fost integrată în interiorul bisericii. Statuile centrale ale îngerului și ale Mariei sunt, fără îndoială, creații ale Maestrului Paul.
Picturile de pe altar urmăresc tema consacrării mariane a bisericii. Aripile deschise prezintă scenele Vizitării, Nașterea și Adorarea Magilor. A patra pictură, reprezentând Sfântul Gheorghe ucigând balaurul (reprodus pe un timbru emis în 2023 de Administrația Poștală a Slovaciei în cadrul emisiunii „Rute gotice”), face referire la familia Bubek, care a donat această lucrare. Pe latura paștală a altarului, aripile închise prezintă scenele Patimilor Fecioarei Maria: Răstignirea și coborârea lui Iisus de pe cruce. În partea centrală a altarului este ilustrată Încoronarea glorioasă a Fecioarei Maria, înconjurată pe ambele laturi de figuri ale celor doi sfinți regi unguri, Ștefan și Ladislau. Mobilierul valoros al bisericii este completat de un amvon baroc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și de un emporiu de lemn decorat cu ornamentații florale pictate. La fel de valoros este și tavanul cu casete decorat, datat din 1745. Orga din 1854, încastrată într-un cabinet clasicist, este însoțită de statui baroce ale Sfintei Elena și a Sfintei Varvara, inițial parte a altarului baroc înainte de restaurare.

Naturalistul pasionat de diversitatea și conservarea naturii

Roderick Dobson a fost un naturalist remarcabil, dedicat studiului și conservării biodiversității. Cu o pasiune pentru explorarea și înțelegerea lumii naturale, el a adus contribuții semnificative în domeniul științelor naturii și al conservării mediului înconjurător.
Dobson s-a născut pe 29 aprilie 1907, în orășelul Derbyshire, Anglia, într-o familie în care iubirea pentru natură era profund înrădăcinată. Această influență timpurie l-a inspirat să își dedice viața studiului și protejării ecosistemelor și a speciilor în pericol. El a fost un cercetător pasionat, cu o curiozitate înflăcărată pentru lumea naturală și o dorință puternică de a descoperi și de a înțelege mecanismele și interconexiunile complexe ale vieții.
Una dintre cele mai notabile contribuții ale lui Roderick Dobson a fost cercetarea și documentarea speciilor de păsări. El a petrecut mult timp în expediții de teren, observând și înregistrând comportamentul și distribuția păsărilor în diferite habitate din întreaga lume. Rezultatele studiilor sale au fost publicate în lucrări științifice și au adus o contribuție valoroasă în domeniul ornitologiei.
Pe lângă cercetare, Dobson a fost, de asemenea, un susținător dedicat al conservării naturii și al educației ecologice. El a înțeles importanța protejării habitatelor naturale și a biodiversității pentru menținerea echilibrului ecologic. Prin intermediul activităților sale de conștientizare și de educație, el a încurajat oamenii să aprecieze și să protejeze mediul înconjurător și să se implice în acțiuni de conservare.
Dobson a contribuit, de asemenea, la colecțiile muzeale de istorie naturală și la dezvoltarea instituțiilor de cercetare în domeniul biodiversității. Munca sa a adăugat valoare patrimoniului științific și cultural, facilitând studiile și cercetările ulterioare în domeniul naturii și biodiversității.
Se stinge din viață pe 25 martie 1979, în Jersey, însă pasiunea și dedicarea lui Roderick Dobson în promovarea cunoașterii și conservării naturii au fost recunoscute și apreciate de comunitatea științifică și de mediul academic. El a fost un pionier în domeniul studiilor de biodiversitate și a contribuit la dezvoltarea unei conștiințe globale despre importanța conservării și protejării naturii.
Moștenirea lui Roderick Dobson continuă să trăiască prin impactul său în domeniul conservării și în înțelegerea bogăției naturale a lumii. Lucrările sale și eforturile de conservare reprezintă o sursă de inspirație pentru generațiile actuale și viitoare, motivându-i să protejeze și să aprecieze diversitatea și frumusețea naturii înconjurătoare.

O călătorie feroviară prin istorie și frumusețe

Călătoria cu trenul a fost dintotdeauna una dintre cele mai fascinante modalități de a explora țări și culturi diverse, oferind călătorilor o perspectivă unică asupra peisajelor, orașelor și istoriilor locurilor pe care le traversează. Unul dintre aceste trenuri care oferă o călătorie de neuitat este „Ister”, care leagă Bucureștiul, capitala României, de Budapesta, capitala Ungariei. Această rută feroviară este mai mult decât o simplă călătorie, este o incursiune în istorie și frumusețea Europei de Est.
Istoria trenului „Ister” este strâns legată de dezvoltarea rețelei feroviare din Europa Centrală și de Est. Linia ferată care leagă cele două capitale, București și Budapesta, a fost inaugurată în 1888, în perioada imperială austro-ungară, și de atunci a devenit una dintre cele mai importante rute feroviare din regiune.
Călătoria cu „Ister” începe de la București Nord, o stație impunătoare și plină de istorie în sine. De aici, trenul străbate câmpurile și pădurile din sudul României, dezvăluind călătorilor peisaje variate și farmecul rural al țării. Principalele opriri sunt în: Ploiești-Vest, Brașov, Făgăraș, Sibiu, Deva, Arad și Curtici. Apoi, trenul traversează granița și intră în Ungaria, continuând călătoria prin peisajele pitorești ale Munților Carpați. Pe teritoriul maghiar trenul oprește în: Lőkösháza, Békéscsaba, Szolnok și Budapest-Keleti.
Unul dintre momentele memorabile ale călătoriei cu „Ister” este trecerea podului peste râul Tisa, un moment spectaculos care oferă o panoramă impresionantă asupra acestui fluviu important pentru regiune. Călătoria continuă prin sate și orașe ungare, dezvăluind o varietate de culturi și tradiții locale.
Pe lângă priveliștea naturală spectaculoasă, trenul „Ister” oferă și servicii de calitate superioară călătorilor. Vagoanele moderne sunt confortabile și bine echipate, iar călătorii se pot bucura de mâncare și băutură în restaurantul de la bord sau pot admira peisajele din vagoane.
Călătoria cu trenul „Ister” nu este doar o modalitate eficientă de a ajunge de la București la Budapesta, ci și o experiență culturală și istorică în sine. Este o oportunitate de a înțelege mai bine legăturile strânse dintre cele două țări și de a aprecia frumusețea regiunii Europei de Est.
În concluzie, trenul „Ister” reprezintă o modalitate unică și memorabilă de a călători între București și Budapesta. Cu istoria sa bogată și peisajele uimitoare pe care le dezvăluie călătorilor, acest tren oferă o experiență de neuitat pentru toți cei care aleg să-l ia. Este o călătorie care nu doar conectează două capitale, ci și două culturi și istorii bogate, făcând din „Ister” un simbol al unității și diversității Europei de Est.

Un simbol al credinței și al istoriei

Plic și ștampilă ocazională realizate pe 9 octombrie 2023
de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin
și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița
în cadrul proiectului
„Timișoara: Capitala Europeană a Culturii, 2023”.

Biserica Greco-Catolică „Sf. Iosif” din Timișoara este una dintre cele mai semnificative structuri religioase și istorice din oraș. Cu o istorie bogată și o arhitectură impresionantă, această biserică este un adevărat simbol al credinței greco-catolice și al luptei pentru libertate religioasă în România.
Biserica Greco-Catolică „Sf. Iosif” a fost construită cu sprijinul comunității greco-catolice din Timișoara și a fost închinată Sfântului Iosif, ocrotitorul familiei, al muncii și al Bisericii universale.
Un moment important în istoria bisericii a avut loc pe 3 iulie 1993, când Biserica a fost sfinţită în cadrul Sfintei Liturghii de inaugurare de către P.S. Ioan Ploscaru.
Ca vechime este a doua biserică din Timişoara şi adăposteşte cea mai mare icoană din ţară a Sfântului Iosif precum şi cea mai valoroasă statuie din lemn a sfântului Ioan de Nepomuk (patronul catolicilor din Banat).
Biserica „Sf. Iosif” a jucat un rol semnificativ în istoria Bisericii Greco-Catolice din România. În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, Biserica Greco-Catolică a fost aspru persecutată de regimul comunist, iar numeroase biserici au fost închise sau trecute sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Biserica Greco-Catolică „Sf. Iosif” a fost una dintre bisericile care au suferit confiscarea și închiderea în această perioadă. În anul 1950 ea a fost transformată în depozit de piese arheologice de către Muzeul Banatului.
Cu toate acestea, după Revoluția din 1989, Biserica Greco-Catolică a fost reabilitată și a început procesul de recuperare a bisericilor și proprietăților confiscate în timpul regimului comunist. Biserica „Sf. Iosif” a fost redeschisă și restaurată cu sprijinul financiar al domnului Alfons Vezoc, lucrările fiind executate de echipa ing. Ioan Pricop, devenind din nou un loc de închinare și un centru important pentru comunitatea greco-catolică din Timișoara.
Astăzi, Biserica Greco-Catolică „Sf. Iosif” joacă un rol vital în comunitatea greco-catolică din Timișoara. Slujbele religioase, evenimentele culturale și activitățile sociale desfășurate în cadrul bisericii aduc oamenii împreună și promovează valorile spirituale și culturale ale acestei comunități.
Biserica Greco-Catolică „Sf. Iosif” din Timișoara rămâne un simbol al credinței și al luptei pentru libertate religioasă în România. Cu o istorie bogată și o arhitectură impresionantă, această biserică continuă să ofere oamenilor un loc de închinare, reflecție și comuniune spirituală în inima Timișoarei.

Jamais Contente: povestea primei mașini electrice care a depășit 100 km/h

România, 2023
(minicoală de cinci timbre și o vinietă).

În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, cursele de viteză au captivat imaginația oamenilor din întreaga lume. În această perioadă de inovații tehnologice, inventatorii încercau să-și demonstreze ingeniozitatea și să depășească limitele cunoscute. În acest context, a apărut „Jamais Contente”, un automobil electric remarcabil care a făcut istorie ca prima mașină care a depășit viteza de 100 km/h.
„Jamais Contente” a fost creată în 1899 de către inginerul belgian Camille Jenatzy.

Belgia, 2023.

Numele mașinii înseamnă, în limba franceză, „Niciodată Mulțumită”, o aluzie la dorința lui Jenatzy de a continua să îmbunătățească performanțele mașinii. Automobilul era un vehicul electric și, pentru acea perioadă, reprezenta o adevărată inovație tehnologică.
„Jamais Contente” era o mașină electrică cu tracțiune pe toate cele patru roți, alimentată de baterii cu acumulatori Fulmen.

Somalia, 1998.

Aceasta avea un design simplu și aerodinamic, cu o caroserie neagră și fără ferestre laterale. Mașina era extrem de compactă și prelungită, măsurând doar aproximativ 3,6 metri în lungime.
Momentul de glorie al „Jamais Contente” a venit la 29 aprilie 1899, pe șoseaua din Achères, Franța. Sub controlul lui Jenatzy, automobilul a atins impresionanta viteză de 105,882 km/h (65,791 mph), stabilind un record mondial de viteză pentru vehiculele terestre.

Franța, 1999 (flamă publicitară).

Acest eveniment a marcat un moment semnificativ în istoria automobilelor, arătând că vehiculele electrice aveau potențialul de a concura cu cele cu motoare cu combustie internă.
„Jamais Contente” a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării automobilelor și a tehnologiei electrice. A demonstrat potențialul mașinilor electrice pentru a atinge performanțe remarcabile și a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a vehiculelor electrice. Această reușită a marcat începutul unei ere a inovațiilor în industria auto.

Carte poștală ilustrată, 2007.

 

Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei: o reprezentare a inovației medicale

Belgia, 2023.

În fiecare an, ceremonia acordării premiilor Nobel aduce în prim-plan inovații și descoperiri remarcabile care au contribuit semnificativ la avansarea umanității. Printre aceste recunoașteri prestigioase, unul dintre cele mai semnificative descoperiri medicale este cea a insulinei, subliniind un progres esențial în tratamentul diabetului.

Danemarca, 1990.

Într-un anunț plin de importanță, Academia Suedeză de Științe a anunțat în 1923 câștigătorii Premiului Nobel pentru Medicină, acordat pentru descoperirea insulinei. Descoperirea și dezvoltarea insulinei au reprezentat un punct de cotitură în domeniul medical, salvând milioane de vieți și ameliorând calitatea vieții persoanelor afectate de diabet.
Premiul Nobel pentru Medicină le-a fost acordat atunci cercetătorilor Frederick Banting și John Macleod pentru contribuțiile esențiale în descoperirea și izolarea insulinei, deschizând astfel calea către tratamentul diabetului, o afecțiune care afectează milioane de oameni din întreaga lume.

Canada, 2021.

Descoperirea insulinei a revoluționat complet gestionarea diabetului și a avut un impact major asupra vieții pacienților cu această afecțiune. Înainte de apariția insulinei, diabetul era adesea fatal, iar tratamentul se limita la diete restrictive. Descoperirea insulinei a adus o schimbare radicală, transformând diabetul de la o afecțiune fatală la una controlabilă.

Elveţia, 2021.

De atunci, cercetările și inovațiile continue în domeniul medical au adus îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește tratamentul și gestionarea diabetului, permițând persoanelor afectate să ducă vieți mai normale și mai productive.
În acest context, acordarea Premiului Nobel pentru descoperirea insulinei nu este doar o recunoaștere a genialității științifice, ci și o apreciere a impactului său de durată în salvarea și îmbunătățirea vieții oamenilor din întreaga lume.

Franţa, 2011.

Astfel, premiul acordat pentru descoperirea insulinei rămâne un punct de referință în istoria medicală și un simbol al progresului continuu în domeniul sănătății și al angajamentului de a găsi soluții pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor.

O călătorie în istorie, cultură și geografie prin timbrele poștale

Spania, 2023.

Filatelia, pasiunea colecționării timbrelor poștale, este mult mai mult decât o activitate de hobby sau o preocupare pentru cei pasionați de colecționare. Este o sursă inestimabilă de cunoaștere și învățare, cu un rol educativ semnificativ care poate ajuta la dezvoltarea cunoștințelor și a culturii generale.

Macao, 2011.

Învățarea istoriei și culturii
Timbrele poștale nu sunt doar bucăți de hârtie lipite pe corespondență; ele reprezintă, de asemenea, mici povești despre istorie și cultură. Fiecare țară emite timbre pentru a celebra evenimente istorice importante, personalități notabile, opere de artă sau aspecte ale culturii lor. Colecționarea timbrelor poate fi o modalitate fascinantă de a explora istoria lumii, învățând despre războaie, revoluții, descoperiri științifice și alte momente semnificative.

Brazilia, 1973.

De asemenea, timbrele prezintă elemente culturale specifice fiecărei țări, cum ar fi arta tradițională, arhitectura, dansurile sau costumele tradiționale. Acest lucru oferă colecționarilor o perspectivă bogată asupra diversității culturale a lumii și poate încuraja înțelegerea și toleranța culturală.

Geografie și cunoașterea lumii
Colecționarea timbrelor poate fi o modalitate minunată de a învăța geografie și de a cunoaște mai bine lumea în care trăim. Timbrele prezintă adesea hărți, peisaje și imagini ale unor locuri faimoase. Acest lucru îi ajută pe colecționari să descopere noile țări, capitale, munți și oceane. Studierea timbrelor poștale poate fi o aventură cartografică captivantă și poate stimula interesul pentru geografie și călătorii.

Taiwan, 1982.

Dezvoltarea abilităților de cercetare și organizare
Colecționarea timbrelor implică adunarea, organizarea și cercetarea acestora. Colecționarii trebuie să țină evidența timbrelor pe care le dețin, să învețe despre ele și să determine valorile lor. Această activitate dezvoltă abilități precum cercetarea, organizarea, gestionarea informațiilor și evaluarea. De asemenea, poate promova dezvoltarea abilităților lingvistice, deoarece multe timbre poartă denumiri în limbi străine.

Senegal, 2010.

Învățarea despre economie și evaluare
Filatelia poate stimula și învățarea despre economie și evaluare. Colecționarii învață să evalueze corect timbrele și să înțeleagă principiile pieței de timbre. Acest lucru implică concepte economice precum cererea și oferta, inflația și valorile de piață. De asemenea, dezvoltă capacitatea de a face investiții și de a lua decizii financiare în mod informat.

Dezvoltarea comunității și a abilităților sociale
Filatelia poate duce la formarea unei comunități de colecționari care împărtășesc aceeași pasiune.

San Marino, 1991.

Această interacțiune socială poate dezvolta abilitățile de comunicare, colaborare și dezvoltare a relațiilor. Participarea la târguri de filatelie și evenimente legate de acest hobby oferă ocazia de a cunoaște oameni cu interese similare și de a împărtăși cunoștințe și experiențe.

În concluzie, filatelia este mult mai mult decât o colecționare de timbre. Ea joacă un rol educațional semnificativ, deschizând uși către învățare, explorare și dezvoltare personală.

Republica Cehă, 2010.

Colecționarea timbrelor oferă oportunitatea de a învăța despre istorie, cultură, geografie, economie și multe altele, în timp ce promovează abilități precum cercetarea, organizarea și comunicarea. Este o pasiune cu beneficii educative durabile și o modalitate minunată de a descoperi lumea dincolo de timbrele poștale.

Pasiunea pentru vânătoare și patrimoniu național

Câinii de vânătoare lituanieni, cunoscuți și sub numele de „Lithuanian Hound”, sunt o rasă canină cu o istorie bogată și o reputație remarcabilă în Lituania și dincolo de granițele sale. Acești patrupezi sunt mai mult decât simple animale de companie; ei reprezintă o parte importantă a patrimoniului național lituanian și au fost folosiți la vânătoare de secole. În acest articol, vom explora originea, trăsăturile distinctive și importanța câinilor de vânătoare lituanieni, ilustrând materialul cu câteva piese filatelice deosebite apărute în anul 2023 realizate de către artistul plastic V. Polikša.

Câinii de vânătoare lituanieni au o istorie lungă și îndelungată. Prima mențiune documentată a acestor câini datează din secolul al XVI-lea, iar sursele scrise arată că ei au fost folosiți în vânătoarea de animale mari încă de atunci. Această rasă a fost dezvoltată în principal în regiunile istorice ale Lituaniei și Letoniei.
Această rasă se caracterizează prin trăsături distinctive care o fac ideală pentru vânătoare. Câinii de vânătoare lituanieni sunt considerați prietenoși, calmi și încrezători. Sunt foarte rezistenți, având un nivel ridicat de energie și un simț excelent al mirosului, ceea ce îi face potriviți pentru vânătoarea animalelor sălbatice, cum ar fi mistreții sau cerbii. Aspectul lor fizic include o blană scurtă și densă, cu culori variind de la maro la gri și pete albe.

Câinii de vânătoare lituanieni au avut o importanță semnificativă în cultura și istoria Lituaniei. Acești patrupezi au fost folosiți în mod tradițional pentru vânătoare, o activitate importantă în stilul de viață lituanian. Cu toate acestea, după cel de-al Doilea Război Mondial, rasa a început să scadă în număr și a fost încrucișată cu alte rase, ceea ce a dus la pericolul dispariției lor.
Deoarece la mijlocul secolului trecut, rasa câinilor de vânătoare lituanieni era pe cale de dispariție, asociația Zigmantas Goštautas din Telšiai depune eforturi de revitalizare considerabile pentru a conserva această rasă unică. Prin selectarea cu grijă a exemplarelor, s-a reușit readucerea lor în atenția publicului și conservarea tradiției vânătorii cu acești câini.
Câinii de vânătoare lituanieni nu sunt doar prieteni loiali ai vânătorilor, ci și ambasadori ai culturii lituaniene, aducând un omagiu tradiției și patrimoniului național.

Dansul național românesc care întruchipează unitatea și bucuria colectivă

În inima culturii românești, dansul este un element esențial, reflectând tradițiile și valorile unei națiuni bogate în diversitate. Printre numeroasele dansuri tradiționale ale României, hora se remarcă ca un simbol al unității și bucuriei colective. Cu mișcări energice și ritmuri contagioase, hora reprezintă unul dintre cele mai cunoscute și apreciate dansuri naționale românești.

Originea horei poate fi urmărită în istoria îndelungată a poporului român. Cu rădăcini adânc în tradițiile ancestrale, acest dans a evoluat de-a lungul secolelor, fiind transmis din generație în generație ca o parte inestimabilă a patrimoniului cultural. Hora este un dans colectiv, care aduce oamenii împreună într-o comuniune de spirit și trăire.
Una dintre caracteristicile definitorii ale horei este cercul format de dansatori. În mod tradițional, dansul începe cu formarea unui cerc în care participanții se țin de mână sau de umeri, creând o legătură simbolică între ei. Această formă circulară sugerează unitatea și solidaritatea comunității, fie că este vorba despre o sărbătoare de nuntă, o zi de naștere sau o altă ocazie specială.

Acest lucru a încercat să surprindă și artistul plastic Mihail Vămășescu pe timbrul cu valoarea nominală de 13 lei din cadrul emisiunii filatelice comune România-Israel intitulată „Hora, punte culturală între România și Israel” (LP #2463), pusă în circulație de Romfilatelia pe data de 17 aprilie 2024.
Ritmurile vesele și energice ale muzicii acompaniază mișcările dansatorilor într-o cadență plină de viață. În timp ce pas cu pas, horele sunt dansate cu bucurie și entuziasm, fiecare zonă folclorică adăugându-și propria notă de creativitate și expresie. De la tineri la bătrâni, hora este un dans deschis tuturor, care aduce împreună oameni de diferite vârste și medii sociale.

În timp ce horele sunt dansate în întreaga țară, fiecare regiune a României are propriile sale variante și stiluri distincte. De la Hora mare din Moldova, caracterizată prin mișcări ample și rapide, până la Hora mică din Muntenia, care se distinge prin grație și delicatețe, diversitatea acestui dans este o oglindă a bogăției culturale a țării.
Mai mult decât un simplu act de divertisment, hora este adesea asociată cu momente semnificative din viața comunităților românești.

De la sărbătorirea unui eveniment special la consolidarea legăturilor sociale, acest dans aduce oamenii împreună într-o atmosferă de sărbătoare și camaraderie.
Cu toate că evoluează într-un ritm al schimbării, hora rămâne unul dintre cele mai dragi și respectate elemente ale culturii românești. Prin pasiunea și devotamentul pentru tradiție, oamenii continuă să își împărtășească bucuria dansului, păstrând astfel vie această moștenire culturală inestimabilă pentru generațiile viitoare.

Locomotiva cu abur rusescă Seria V (2-2-0) - o bijuterie a tehnologiei feroviare din 1845

În anul 1845, în mijlocul unei perioade de revoluție industrială în creștere, o locomotivă cu abur de pasageri de tip 2-2-0, cunoscută sub numele de „Seria V”, a fost fabricată în Rusia, devenind una dintre cele mai impresionante inovații ale vremii în domeniul transportului feroviar. Această locomotivă a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării căilor ferate și a revoluționat modul în care oamenii călătoreau.

Locomotiva cu abur Seria V era o capodoperă a ingineriei feroviare a secolului al XIX-lea. Configurația sa 2-2-0 se referea la roțile sale: două roți directoare în față, două roți motrice în mijloc și nicio roată de sprijin în spate. Această configurație a permis o stabilitate crescută și o manevrabilitate mai bună, făcând locomotiva Seria V ideală pentru transportul de pasageri pe distanțe lungi.

Locomotiva Seria V era o mașină care dezvolta o forță impresionantă pentru acea epocă. Cu un motor cu abur puternic și eficient, această locomotivă putea atinge viteze remarcabile, depășind cu ușurință alte mijloace de transport terestre de la acea vreme. Această performanță a permis reducerea semnificativă a timpului de călătorie între orașe și regiuni, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării economice și sociale a regiunilor deservite.

Locomotiva Seria V a jucat un rol esențial în dezvoltarea căilor ferate din Rusia. A contribuit la creșterea rețelei feroviare rusești și la îmbunătățirea legăturilor între orașele și regiunile din țară. Această dezvoltare rapidă a infrastructurii feroviare a Rusiei a avut un impact semnificativ asupra modernizării economiei și a transportului de persoane și mărfuri în acea perioadă.
Astăzi, locomotiva cu abur Seria V este considerată o bijuterie a patrimoniului feroviar rus. Multe exemplare au fost restaurate și păstrate în muzee și colecții private. Aceste locomotive reprezintă un exemplu important al tehnologiei feroviare și o mărturie a timpurilor în care locomotivele cu abur au fost inovații de vârf în domeniul transportului.
Ca dovadă, ea a fost imortalizată pe marca poștală cu valoarea nominală de 3 copeici pusă în circulație de Administrația Poștală a Uniunii Sovietice pe data de 20 aprilie 1978. Ea face parte din prima serie de mărci poștale dedicate Istoriei Locomotivelor Rusești. Au fost tipărite 6.500.000 exemplare paginate în coli de câte 15 mărci poștale (3 x 5). Timbrele au dimensiunea de 65 x 32,5 mm și dantelura, în pieptene, de 11¾ unități. Macheta a fost realizată de către artistul grafic N. Kolesnikov. A fost prima locomotivă care a circulat pe linia de cale ferată St. Petersburg - Moscova în anul 1845.
În concluzie, locomotiva cu abur Seria V, fabricată în 1845, a fost o inovație tehnologică semnificativă în dezvoltarea căilor ferate din Rusia și în lumea transportului feroviar în general. Cu designul său impresionant și performanțele sale remarcabile, această locomotivă a schimbat pentru totdeauna modul în care oamenii călătoreau și a contribuit la dezvoltarea infrastructurii feroviare și a economiei ruse. Astăzi, ea rămâne o bijuterie a patrimoniului feroviar și o mărturie vie a trecutului glorios al transportului feroviar.

O călătorie prin istorie și cultură prin intermediul mărcilor poștale

În perioada 16-19 aprilie 2024, pasionații de filatelie și iubitorii de istorie din întreaga lume s-au reunit în București pentru un eveniment deosebit - Expoziția Filatelică Mondială Specializată EFIRO 2024.

Această expoziție a reprezentat o oportunitate unică pentru colecționari și vizitatori de a explora lumea fascinantă a timbrelor poștale, aducând împreună colecții remarcabile și oferind o perspectivă amplă asupra istoriei și culturii globale.

EFIRO 2024 a fost găzduită de Federația Filatelică Română în parteneriat cu Ministerul Culturii, Romfilatelia și Muzeul Recordurilor Românești, și a avut loc la Biblioteca Națională a României, o locație impresionantă care a oferit un cadru adecvat pentru o astfel de expoziție de amploare mondială. Participanții au avut oportunitatea de a admira colecții rare și diverse, împărțite în diferite categorii și teme, oferind o panoramă completă a bogăției și diversității lumii filatelice.

Unul dintre aspectele remarcabile ale EFIRO 2024 a fost diversitatea tematică a colecțiilor expuse. De la istorie și artă la știință, natură și cultură populară, timbrele poștale au ilustrat în detaliu aspecte importante ale lumii noastre. Fiecare colecție a avut propria sa poveste de spus, oferind o privire unică în universul filateliei.

Pe lângă expoziția propriu-zisă, EFIRO 2024 a inclus și o serie de evenimente și activități conexe, menite să îmbogățească experiența participanților. Acestea au inclus seminarii și prezentări despre istoria filateliei, procesul de producție a timbrelor poștale și importanța lor culturală. De asemenea, au avut loc și sesiuni de schimb de timbre și întâlniri cu designeri și emitenți de timbre, oferind participanților oportunitatea de a interacționa direct cu experți și pasionați din domeniu.

În data aniversării expoziției, marți, 16 aprilie 2024, Romfilatelia a lansat în circulație emisiunea filatelică denumită „Expoziția Filatelică Mondială Specializată EFIRO 2024” (LP #2462).

Aceasta este compusă din trei mărci poștale, o coliță filatelică dantelată, un plic „prima zi” (tiraj 210 exemplare) și o mapă filatelică specială (tiraj 201 exemplare), marcând astfel cea de-a șasea ediție a acestui eveniment deosebit. Grafica celor trei mărci poștale (cu valorile nominale de 4, 6 și 22 de lei) și a coliței filatelice dantelate (cu o valoare nominală de 33 de lei) a fost realizată de artistul Ion Chirescu și prezintă mai multe evenimente relevante din domeniul istoriei naționale, istoriei poștei și filateliei.

Pe lângă aspectul său educativ și cultural, Expoziția Filatelică Mondială Specializată EFIRO 2024 a reprezentat și o oportunitate economică importantă. Timbrele poștale sunt nu doar obiecte de colecție, ci și mijloace de investiții, iar acest eveniment a facilitat tranzacționarea și schimbul acestora între colecționari și comercianți din întreaga lume.

În concluzie, EFIRO 2024 a fost un eveniment remarcabil care a adus împreună pasionați și experți din întreaga lume pentru a sărbători și a explora frumusețea și diversitatea lumii filatelice. Prin colecțiile sale captivante și activitățile conexe, expoziția a demonstrat încă o dată că timbrele poștale nu sunt doar simple obiecte de colecție, ci și mici artefacte care ne conectează cu istoria, cultura și diversitatea lumii înconjurătoare.

Eva Gonzalès - o artistă impresionistă remarcabilă

Ucraina, 2020.

Eva Gonzalès a fost o artistă talentată și inovatoare, ale cărei contribuții la mișcarea impresionistă nu ar trebui să fie neglijate. Prin stilul său distinctiv și prin abordarea subiectelor variate, ea a adus o perspectivă unică asupra artei secolului al XIX-lea. Recunoașterea valorii sale artistice și contribuțiile la istoria artei reprezintă un aspect important în înțelegerea și aprecierea artei impresioniste în general. Operele Evei Gonzalès continuă să impresioneze și să inspire pe cei care le studiază și admiră astăzi.

Guinea, 2009.

Eva Gonzalès, ca artistă și figură importantă în lumea artei impresioniste, a ajuns să fie reprezentată și apreciată și în domeniul filateliei mondiale.
În ceea ce privește Eva Gonzalès, există câteva emisiuni de timbre poștale care au fost dedicate ei sau care au inclus lucrările sale. Aceste emisiuni au reprezentat o modalitate de a evidenția contribuțiile și importanța ei în lumea artei.

Franţa, 2023.

De exemplu, în 2023, Poșta franceză a emis un timbru poștal în valoare de 2,32 euro cu prilejul comemorării a 140 de ani de la moartea Evei Gonzalès. Acest timbru reproduce lucrarea „Vrabia”.
În plus, în anul 2020, Poșta din Monaco a emis o serie de timbre poștale care au ilustrat opere celebre ale unor pictori impresioniști, printre care și Eva Gonzalès. Pe unul dintre aceste timbre era reprezentat tabloul său celebru intitulat „Indolența”.

Monaco, 2020.

Astfel, filatelia a oferit o modalitate de a perpetua memoria și de a aduce recunoaștere în domeniul poștal internațional pentru contribuțiile Evei Gonzalès în arta impresionistă. Timbrele poștale care îi reprezintă nu doar că sunt obiecte de colecție valoroase, dar sunt și un mijloc prin care lucrările și numele ei sunt aduse în atenția unui public mai larg.
Este demn de menționat că astfel de emisiuni de timbre poștale dedicate artiștilor și operei lor sunt o modalitate de a evidenția importanța artei și a culturii în societatea contemporană, în timp ce oferă oportunitatea colecționarilor și pasionaților de artă de a avea o parte din aceste opere de artă sub forma unor obiecte filatelice valoroase.

Misteriosul rechin din adâncurile oceanelor

Guernsey, 2021.

Rechinul Porbeagle, cunoscut științific sub numele de Lamna nasus, este o creatură fascinantă din adâncurile oceanului, aparținând familiei Lamnidae. Acest rechin este renumit pentru caracteristicile sale remarcabile și pentru comportamentul său specific.
Rechinul Porbeagle este unul dintre cei mai mari rechini din familia sa și se remarcă prin morfologia sa distinctivă. Acești rechini pot atinge lungimi de până la 3 metri sau chiar mai mult. Corpul lor este masiv, fusiform și bine adaptat la viața în mediul marin. O caracteristică notabilă este prezența a două înotătoare dorsale, prima fiind mai mare decât a doua. De asemenea, au un gură largă echipată cu dinți ascuțiți și puternici, adaptată pentru hrănirea cu pradă.

Irlanda, 1982.

Rechinul Porbeagle se găsește în mod predominant în apele reci și temperate ale oceanelor, în special în emisfera nordică. Ei preferă apele mai adânci, dar pot migra către zone mai apropiate de coastă în căutare de hrană. Zonele în care sunt întâlniți frecvent includ Atlanticul de Nord, Oceanul Arctic, Marea Mediterană și Oceanul Pacific de Nord.

Tristan Da Cunha, 1982.

Acest rechin este cunoscut pentru comportamentul său activ și agil. Cu toate că este considerat un prădător de vârf, dieta sa este variată. Lamna nasus se hrănește cu pești, precum cod, dar și cu alte creaturi marine, cum ar fi calamarul și crustaceele. Această adaptabilitate în alegerea hranei contribuie la supraviețuirea sa într-o gamă diversă de medii marine.

ONU Geneva, 2019.

Rechinul Porbeagle joacă un rol semnificativ în echilibrul ecosistemului marin. Regulând populațiile de pradă, acești rechini contribuie la menținerea sănătății și diversității mediului marin. Din păcate, ca și în cazul altor specii de rechini, rechinul Porbeagle este amenințat de pescuit excesiv și capturare accidentală în industria de pescuit comercial. În multe zone, populațiile de rechini Porbeagle au scăzut semnificativ în ultimele decenii.