Ziua mondială fără tutun

Ziua Mondială fără Tutun se serbează în toată lumea, în fiecare an pe 31 mai.
Organizația Mondială a Sănătății a declarat această zi, „Ziua Mondială fără Tutun” în anul 1987 într-o inițiativă de a atrage atenția asupra pericolul utilizării tutunului pentru societate, nu numai pentru fumători.
Din 1990, sloganul acestei zile diferă în fiecare an.
    1990 : Copilărie și tinerețe fără tutun
    1991 : Locurile publice: mai bune fără tutun
    1992 : Locurile de muncă fără tutun: mai sigure și mai sănătoase
    1993 : Servicii de sănătate: ferestrele noastre pentru o lume fără tutun
    1994 : Media și tutunul: transmite mesajul lumii
    1995 : Tutunul este mai scump decât se crede
    1996 : Sportul și artele în afara tutunului: jucați, câștigați fără tutun
    1997 : Toți uniți pentru o lume fără tutun
    1998 : Tinerii împotriva tabagismului
    1999 : Sevrajul tabagic
    2000 : Fumatul ucide - Nu te lăsa înșelat
    2001 : Fumatul celor de lângă tine te poate ucide
    2002 : Sporturi fără tutun - Jucați curat!
    2003 : Filmul sau moda fără tutun
    2004 : Tutunul și sărăcia
    2005 : Profesioniștii de sănătate împotriva fumatului
    2013 : Radio Republica Verde ruleazã! Fãrã tutun.
    2014 : Cresterea taxelor pentru tutun
    2015 : Opriți comerțul ilicit cu produse din tutun
    2016 : Pregătiți-vă pentru un ambalaj simplu
    2017 : Tutunul – o amenințare în calea dezvoltării

    2018 : Tutunul și bolile cardiovasculare

240 de ani de la moartea filosofului și scriitorului iluminist francez Voltaire

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet (n. 21 noiembrie 1694, Paris, Franța – d. 30 mai 1778, Paris, Franța) a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez.
Autorul a adoptat numele de „Voltaire” în 1718, în urma încarcerării lui de la Bastille. Originea sa este neclară. Este o anagrama de AROVET LI, ortografia latinizat a numelui său, Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune („tineri”). În conformitate cu o traditie de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire („lucrul mic determinat”), ca un copil, și a înviat o variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou.Richard Holmes susține derivarea anagramatica a numelui, dar adaugă că un scriitor, cum ar fi Voltaire ar fi intenționat să transmită, de asemenea, conotațiile sale de viteză și îndrăzneț. Acestea provin de la asociații de cuvinte precum voltige (acrobații pe un trapez sau cal), schimbări de poziție (o filare pe cale să se confrunte cu dușmanii), și volatile (inițial, orice creatură cu aripi). „Arouet” nu a fost un nume de potrivire nobil pentru reputația sa în creștere, mai ales având în vedere faptul că numele de rezonanță cu rouer à („să fie bătut în sus”) și Roue (un Debauche). Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau martie 1719, Voltaire concluzionează întrebând că, dacă Rousseau dorește să-i trimită o scrisoare de întoarcere, el face acest lucru adresându-l domnului de Voltaire. Un post-scriptum explica: „J'ai été si Malheureux sous le nom d'Arouet que j'en AI pris Autre onu surtout pour n'être plus confondu avec le Roi Poète”, (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet pe care am au luat o alta, în primul rând, astfel încât să înceteze să fie confundat cu poetul Roi). Aceasta se referă probabil la Adenes le Roi, iar diftongul „oi” a fost apoi pronuntat la fel ca „ouai” moderne, astfel încât asemănarea cu „Arouet” este clar, și, astfel, s-ar putea sa fi fost o parte din raționamentul său. Într-adevar, Voltaire este cunoscut, de asemenea, s-au utilizat cel puțin 178 de nume de stilou separate, în timpul vieții sale. În luna februarie 1778 Voltaire a revenit pentru prima dată în peste 25 de ani la Paris, printre alte motive pentru a vedea deschiderea ultimei tragedii ale sale, Irene.
Curând s-a îmbolnăvit din nou și a murit în 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase și variate și nu a fost posibil să se stabilească detaliile exacte a ce s-a întâmplat. Dușmanii lui au povestit că el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un preot catolic, sau că a murit în mare chin, în timp ce adepții lui au spus că a fost sfidător până la ultima suflare. Potrivit unei povești, ultimele lui cuvinte au fost „Acum nu este momentul să-mi fac noi inamici”. A fost răspunsul lui către un preot de lângă patul său de moarte, cerându-i lui Voltaire să se lepede de Satana. Totuși, acest lucru pare să-și fi avut originea într-o glumă care a fost publicată pentru prima oară într-un ziar din Massachusetts în 1865, și a fost atribuită lui Voltaire doar în anii 70.

România-Thailanda, 45 de ani de relații diplomatice

Continuând seria emisiunilor filatelice dedicate relațiilor diplomatice și cu ocazia aniversării relațiilor bilaterale dintre România și Regatul Thailandei, stabilite la data de 1 iunie 1973, Romfilatelia introduce în circulație joi, 31 mai 2018, emisiunea comună de mărci poștale România-Thailanda, 45 de ani de relații diplomatice, având tematica Costume populare tradiționale.
Timbrul României, cu valoarea nominală de 1,50 lei, ilustrează portul popular oltenesc, specific zonei Romanați, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe timbrul Administrației Poștale a Regatului Thailandei este reprodus costumul tradițional folcloric al grupului etnic Phutai, din nord-estul țării.
Emisiunea de mărci poștale este completată de plicul prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre și minicoala de 8 timbre cu manșetă ilustrată (4 serii).

60 de ani de la moartea poetului și eseistului spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Juan Ramón Jiménez

Juan Ramón Jiménez Mantecón (n. 24 decembrie 1881 – d. 29 mai 1958) a fost poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956.
A scris o lirică de rezonanță particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv și esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta „poezie pură”.
Juan Ramón Jiménez s-a născut în satul andaluz Moguer, în 1881. Vădind o vocație precoce, la paisprezece ani se poate mândri cu poezii publicate în câteva reviste din Andaluzia. La nouăsprezece ani vine la Madrid, unde intră în legătură cu cercurile moderniste. Rubén Dario îl elogiază pentru „suavitatea melancolică” a versurilor sale, care trezesc „dorul de imposibil”, și îi sugerează titlul unuia din primele volume: Almas de violeta (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturității, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe altarul poeziei, pe care o slujește cu o fervoare mistică. A trăit prin și pentru poezie, dăruit cu totală devoțiune unei munci tenace de purificare continuă a operei sale: „Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga mea existență”.
În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viața sa: în urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii, se căsătorește cu Zenobia Camprubi Aymar (traducătoare în spaniolă a lui Rabindranath Tagore, care-i va deveni colaboratoare neprețuită). După izbucnirea războiului civil spaniol, ia drumul exilului și devine profesor de literatură spaniolă la diferite universități din Statele Unite, Cuba, Puerto Rico. În 1956 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1958, în Puerto Rico.