Centenarul nașterii artistului Sammy Davis Jr.

Cântăreț de vodevil, dansator, actor (Ocean’s 11), regizor, producător de film, gazdă de show televizat și component al faimoasei formule muzicale „Rat Pack” (alături de Dean Martin, Frank Sinatra, Peter Lawford and Joey Bishop), Sammy Davis Jr. s-a născut în New York, pe data de 8 decembrie 1925.
A fost totalmente autodidact, neurmând niciodată vreo formă de pregătire pentru cariera sa care a început e la vârsta de cinci ani.
În 1964 a jucat pe Broadway în musicalul „Golden Boy”, și a fost nominalizat la un premiu Tony pentru cel mai bun actor (într-un musical) în 1965.

Și-a pierdut ochiul stâng într-un accident de mașină care a avut loc în timp ce era în drum spre studioul de înregistrare, unde urma să înregistreze melodia tematică pentru filmul lui Tony Curtis, Six Bridges to Cross (1955). Plin de umor s-a descris ulterior drept „a one-eyed Jewish Negro”.
Fuma patru pachete de țigări pe zi, obicei care (probabil) i-a cauzat și moartea în 1990.
În onoarea sa, chipul său apare pe mărci poștale emise de: Sierra Leone, Tanzania, Madagascar, Mali, Zair sau Guinea.

 

Prințesa Catharina-Amalia a Olandei: moștenitoarea Coroanei cu o perspectivă modernă

Olanda, 2003 (FDC).

Prințesa Catharina-Amalia, născută pe 7 decembrie 2003, este membră a familiei regale olandeze și moștenitoarea tronului Regatului Țărilor de Jos. Ea este prima fiică a Regelui Willem-Alexander și a Reginei Máxima. Ca Prințesă de Orange, titlu ce este conferit moștenitorului tronului olandez, Catharina-Amalia este văzută nu doar ca o figură regală, ci și ca o prezență proeminentă în peisajul social și cultural al Țărilor de Jos.

Grenada, 2005
(emisiune de agenție).

Catharina-Amalia a crescut sub lumina reflectoarelor, fiind în centrul atenției publicului încă de la naștere. Cu toate acestea, părinții ei au încercat să îi ofere o copilărie cât mai normală, departe de strălucirea regală și protocolul oficial. Ea a urmat o educație obișnuită, fiind integrată în sistemul de învățământ olandez.
Fiind moștenitoarea tronului, prințesa a avut parte de o pregătire specială pentru viitoarea ei responsabilitate. Ea a studiat la diverse școli și a participat la programe de învățare care au acoperit aspecte variate, de la istoria și cultura Olandei până la relațiile internaționale.

Curacao, 2023
(timbru de aur).

Deși încă nu și-a asumat oficial rolul de suveran, Catharina-Amalia a fost activă în diferite proiecte și a participat la evenimente oficiale alături de părinții ei. Ea și-a exprimat deschis interesul și susținerea pentru cauze umanitare și sociale, susținând organizații care luptă împotriva discriminării și care promovează educația și sănătatea mentală.
Cu fiecare pas pe care îl face, Prințesa Catharina-Amalia devine o figură din ce în ce mai vizibilă în societatea olandeză. Deși nu se poate prezice complet cursul pe care îl va lua viața ei, este clar că va avea un impact semnificativ asupra viitorului Țărilor de Jos. Ea va deveni regină într-o zi și va continua să reprezinte tradițiile și valorile țării, dar și să aducă o perspectivă modernă și progresistă în funcția sa.
Prințesa Catharina-Amalia a captat deja atenția publicului prin determinarea, naturalețea și implicarea sa în diverse cauze. Ea reprezintă o imagine a unei monarhii adaptate vremurilor moderne, fiind un simbol al tinerii și al schimbării pentru olandezi.

O rață născută din visul unui crescător

Pe câmpiile verzi ale Angliei interbelice, un crescător pasionat pe nume Reginald Appleyard și-a propus să creeze rața „perfectă”. Din dorința de a îmbina frumusețea cu utilitatea, în anii 1930 a apărut Silver Appleyard, o pasăre cu penaj strălucitor, ce părea pictată în nuanțe de argint, alb și maro.
Silver Appleyard nu este doar o rață domestică robustă, apreciată pentru carne și ouă, ci și o adevărată apariție scenică. Masculii au pieptul ruginiu și capul verzui cu reflexe metalice, în timp ce femelele, mai discrete, poartă tonuri de bej și alb dantelat. În curțile fermelor englezești, aceste rațe au devenit repede un spectacol al culorilor și al echilibrului între util și estetic.
Astăzi, frumusețea lor a fost imortalizată și pe timbre. În emisiunea dedicată rațelor din Marea Britanie, marca poștală cu Silver Appleyard nu surprinde doar aspectul unei păsări rare, ci și povestea unui vis transformat în realitate: acela de a aduce în lume o rață care să fie în același timp practică și grațioasă.
Privind timbrul, colecționarul descoperă nu doar un exemplar de pasăre, ci și o filă din istoria rurală engleză, unde pasiunea și perseverența au creat o specie ce astăzi strălucește, la propriu și la figurat, în albumele filatelice.

Castelul care a născut Versailles-ul

În inima Franței, la câțiva pași de Paris, se ridică un palat care pare desprins dintr-o poveste despre ambiție, frumusețe și destin: Château de Vaux-le-Vicomte. Ridicat în secolul al XVII-lea de Nicolas Fouquet, superintendentul finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea, castelul avea să devină nu doar un simbol al rafinamentului baroc, ci și motivul unei prăbușiri spectaculoase.

Povestea începe cu un vis: Fouquet își dorește un domeniu cum nu mai văzuse Franța. Pentru asta, îi adună pe cei mai mari artiști ai vremii – arhitectul Louis Le Vau, pictorul și decoratorul Charles Le Brun, și genialul peisagist André Le Nôtre. Împreună, ei creează o armonie perfectă între arhitectură, artă și natură, o coregrafie a frumuseții care se întinde pe 500 de hectare.
La inaugurarea din 1789, fastul banchetului oferit regelui Ludovic al XIV-lea îl uimește și îl irită pe monarh. Vaux-le-Vicomte era prea frumos, prea grandios, prea… regal. 

La scurt timp, Fouquet este arestat, iar visul său se stinge între zidurile unei închisori. Dar creația sa supraviețuiește și inspiră – din gelozia regelui se naște Versailles, construit de aceiași artiști care au făcut gloria lui Vaux.
Astăzi, castelul este un loc al tăcerii elegante. Fiecare alee, fiecare statuie și fiecare reflex de lumină pe cupola centrală par să spună o poveste despre frumusețea care dăinuie chiar și dincolo de mândrie.

În filatelie, Château de Vaux-le-Vicomte apare ca un manifest vizual al echilibrului clasic, un elogiu adus geniului artistic francez. 
Când privești aceste timbre, nu vezi doar un castel. Vezi visul unui om, mândria unei epoci și inspirația care, de peste trei secole, continuă să lumineze arta și filatelia.