Eroul din Terrazzano

Sante Zennaro a fost un tânăr italian care, printr-un act de curaj extraordinar, a salvat 94 de elevi și trei învățătoare răpite de doi infractori în Terrazzano, o localitate din Rho, Milano. La doar 23 de ani, Sante a demonstrat o bravură rar întâlnită, sacrificându-și viața pentru a proteja nevinovații. Fapta sa eroică a rămas în memoria colectivă a italienilor, iar în 2024 a fost omagiată printr-o marcă poștală.
Pe 10 octombrie 1956, Sante Zennaro se afla la școala elementară din Terrazzano când doi bărbați înarmați au răpit 94 de copii și trei profesoare, ținându-i prizonieri timp de o întreagă zi. Aceștia au încercat să obțină o recompensă prin șantaj, însă tânărul Sante nu a ezitat să intervină. Conform martorilor, Sante a reușit să salveze majoritatea prizonierilor din clădire, dar în timpul unei confruntări cu răpitorii, a fost grav rănit și a murit.
În urma acestei tragedii, gestul eroic al lui Sante a fost recunoscut oficial. Pe 19 octombrie 1956, la doar câteva zile de la sacrificiul său, i-a fost acordată medalia de aur pentru merite civice, o distincție rară în Italia, care se acordă celor care își riscă viața pentru binele comunității.
În ciuda vârstei fragede și a sacrificiului personal, acțiunea lui Sante a rămas un exemplu de curaj și dedicare față de ceilalți. Astăzi, el este considerat un simbol al eroului anonim, un tânăr care a ales să acționeze din instinctul de a proteja viețile celor nevinovați, fără să se gândească la consecințele asupra propriei sale vieți.
Sante Zennaro nu a fost uitat de comunitatea din Rho și de întreaga Italie. În cinstea lui, a fost organizată o serie de evenimente de comemorare anuală, care se țin în fiecare duminică din jurul datei de 10 octombrie. De asemenea, o școală gimnazială din Grignano Polesine, localitatea natală a lui Zennaro, îi poartă numele, iar în memoria lui a fost dedicată și o carte care povestește despre curajul și sacrificiul său.
Pe 19 noiembrie 2023, a fost emis un timbru comemorativ în cinstea lui Sante Zennaro, care a fost utilizat pentru trimiterea de mesaje de Crăciun în întreaga lume. Marca poștală își dorește să reflecte atât curajul eroic al tânărului, cât și legătura sa cu comunitatea și cu tradițiile italiene.
Fapta lui Sante Zennaro este un exemplu de sacrificiu personal în slujba celor nevinovați, un model de curaj în fața pericolului și de iubire față de semeni. Chiar dacă nu a trăit suficient pentru a deveni un nume cunoscut pe scară largă, moștenirea sa rămâne vie și continuă să inspire generațiile care au urmat.
Viața și sacrificiul lui Sante Zennaro ne reamintesc că adevărata curaj nu constă doar în a înfrunta pericolele evidente, ci și în a face ceea ce este corect, indiferent de prețul pe care îl avem de plătit. Astăzi, prin comemorările anuale și prin francobolurile care îl omagiază, Sante Zennaro trăiește în continuare în inimile celor care își amintesc de eroismul său.

Uniunea Poștală Universală (UPU) – o poveste de peste un secol și jumătate spusă prin intermediul mărcilor poștale

Uniunea Poștală Universală (UPU), fondată pe 9 octombrie 1874 la Berna, Elveția, a adus o schimbare majoră în sistemul de transport al corespondenței, creând un cadru global pentru expedierea scrisorilor și pachetelor între țări. Această organizație internațională, devenită agenție specializată a Națiunilor Unite în 1948, facilitează astăzi legături între 192 de state membre.

Aniversările importante ale UPU sunt adesea omagiate prin mărci poștale tematice, emise de țările membre. De-a lungul decadelor, aceste timbre au devenit adevărate opere de artă, ilustrând istoria transportului poștal și evoluția tehnologică a acestui serviciu esențial.
Prima aniversare majoră a UPU, cea de 50 de ani, a fost marcată în 1924, când multe state au emis mărci poștale speciale dedicate cooperării internaționale în transportul corespondenței. Imaginea clasică a timbrului dedicat UPU este cea a unei personificări a zeiței Mercur, zeul mesager din mitologia romană, simbolizând viteză și eficiență.

În 1949, la împlinirea a 75 de ani de la înființare, numeroase țări au creat mărci poștale complexe, fiecare ilustrând evoluția transportului poștal – de la poștașii călare până la mașinile poștale moderne. Austria, de exemplu, pregătise o serie de ilustrații de Heinrich Blechner, care reprezentau diferite mijloace de transport poștal, de la poștalionul clasic la tren.

Deși aceste desene nu au fost folosite atunci, ele au fost readuse în atenție pentru a marca aniversarea de 150 de ani a UPU în 2024.
În 2024, mai multe țări, printre care Belgia, Germania, Cehia, Elveția și Vaticanul, au ales să sărbătorească independent acest eveniment, fără a folosi simbolistica oficială a UPU. Austria a lansat un timbru special, cu ilustrația reînviată de Marion Füllerer, care combină tradiția și inovația prin reprezentarea diferitelor mijloace de transport poștal: caleașca, autobuzul poștal și trenul. Aceasta sugerează modul în care transportul corespondenței a evoluat pentru a răspunde nevoilor unei societăți mereu în mișcare.

Germania și Cehia au lansat de asemenea mărci poștale unice pentru a onora UPU, simbolizând tradiția solidă a acestor țări în domeniul filateliei și importanța pe care o acordă continuității legăturilor poștale internaționale. Timbrele germane, de exemplu, includ motive inspirate din vechi timbre poștale, fiind un omagiu adus atât tradiției, cât și cooperării internaționale.

Unul dintre simbolurile cele mai emblematice ale UPU este Monumentul UPU din Berna, realizat de sculptorul francez René de Saint-Marceaux în 1909. Sculptura, ce reprezintă o sferă încadrată de figuri simbolice care transmit corespondența în întreaga lume, a inspirat mai multe mărci poștale de-a lungul timpului. Monumentul a devenit un simbol al colaborării între națiuni și un memento al angajamentului UPU de a facilita comunicarea globală.

De la înființare, UPU a continuat să își adapteze serviciile, reflectând schimbările rapide din societate și inovațiile tehnologice din domeniul comunicațiilor. Acest progres este vizibil și în filatelie. De la imaginea clasică a călărețului poștal, la imagini moderne cu avioane și nave, mărcile poștale dedicate UPU demonstrează cât de mult a evoluat lumea poștei.

Astăzi, analizând retrospectiv mărcile poștale dedicate UPU, putem spune că fiecare timbru este o mică operă de artă care povestește o parte din istoria UPU, iar colecționarii și iubitorii de filatelie din întreaga lume pot admira aceste simboluri ale comunicării globale și ale prieteniei între popoare.

 

Sfântul Giovanni Calabria: un far de lumină și speranță

Sfântul Giovanni Calabria, cunoscut pentru devotamentul său față de cei nevoiași și pentru misiunea sa de a aduce lumină și speranță celor mai vulnerabili, este o figură emblematică a credinței și carității creștine. Născut la 8 octombrie 1873, în Verona, Italia, Giovanni Calabria a devenit un model de viață dedicată servirii celor săraci și marginalizați.
Giovanni Calabria a crescut într-o familie săracă, dar profund religioasă. Deși a fost nevoit să muncească de la o vârstă fragedă pentru a-și ajuta familia, dorința sa de a-și continua studiile și de a se dedica vieții religioase nu a scăzut. În 1889, a intrat în seminarul diecezan și a fost hirotonit preot în 1901. În timpul formării sale, Giovanni a fost profund influențat de exemplul sfinților și de învățăturile Evangheliei, ceea ce l-a determinat să își dedice viața slujirii celor mai puțin norocoși.
În 1907, Giovanni Calabria a fondat Congregația Săracilor Slujitori ai Providenței Divine, dedicată ajutorării săracilor, orfanilor și celor aflați în nevoie. Mai târziu, în 1910, a înființat și Congregația Săracilor Slujitoare ale Providenței Divine, având aceeași misiune de caritate și asistență socială. Aceste congregații au crescut rapid, atrăgând numeroși adepți și deschizând case și instituții în întreaga lume pentru a răspunde nevoilor celor marginalizați.

Misiunea Sfântului Giovanni Calabria nu s-a limitat doar la asistență materială. El a fost un fervent susținător al educației și formării morale a tinerilor. Prin școlile și orfelinatele înființate, a oferit copiilor săraci nu doar adăpost și hrană, ci și o educație care să le permită să își construiască un viitor mai bun. În plus, el a promovat învățăturile creștine, încurajându-i pe tineri să își dezvolte caracterul și să își dedice viața slujirii lui Dumnezeu și a semenilor.
Sfântul Giovanni Calabria a trecut la Domnul pe 4 decembrie 1954, lăsând în urmă o moștenire de compasiune și iubire față de aproapele. A fost beatificat de Papa Paul al VI-lea în 1988 și canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea pe 18 aprilie 1999. Sfântul Giovanni Calabria este comemorat pe 8 octombrie, ziua nașterii sale, și este considerat un model de caritate și devoțiune creștină.
Moștenirea Sfântului Giovanni Calabria rămâne vie prin operele continuate de congregațiile sale și prin inspirația pe care o oferă celor care caută să trăiască o viață de slujire și iubire față de aproapele. Exemplul său de a trăi în conformitate cu Evanghelia, de a îmbrățișa sărăcia și de a oferi ajutor necondiționat celor în nevoie, rămâne un far de lumină într-o lume adesea dominată de egoism și indiferență.
Sfântul Giovanni Calabria ne amintește că adevărata măreție se găsește în slujirea celor mici și neajutorați și că prin fapte de caritate și iubire, putem aduce lumina lui Dumnezeu în viețile celor care au cea mai mare nevoie. În acest sens, el rămâne un exemplu etern de compasiune și dedicare creștină, încurajându-ne să ne deschidem inimile și mâinile pentru a aduce speranță și ajutor în lumea noastră.

Lemnul care mergea pe apă

Nu mi-a spus nimeni prima dată ce e un plutaș. Am aflat singur, răsfoind o vedere veche, ușor decolorată, în care un bărbat cu pălărie și cojoc stătea, cu un ciomag gros în mână, pe o plută de bușteni, în mijlocul unui râu învolburat. Nu era nimic teatral în imagine, doar o seninătate stranie, un om și o meserie care mergea, la propriu, cu lemnul pe apă.
Așa am ajuns să descopăr plutăritul – meseria uitată care a modelat, secole la rând, viața de pe Valea Vaserului. Înainte de trenuri forestiere și camioane încărcate, lemnul cobora singur, plutind pe râuri, ghidat cu măiestrie de acești oameni ai apelor repezi. Haitul Măcârlău, barajul de piatră construit în secolul XVIII, aduna apă luni întregi pentru ca, la momentul potrivit, să o elibereze cu forță și să poarte în aval buștenii legați în plute. Erau drumuri fără roți, direcționate cu cârlige, instinct și rugăciune.
Pentru noi, cei de azi, plutăritul e doar o fotografie uitată într-o cutie de carton sau o legendă spusă de bunici. Dar tocmai pentru că uitarea e cel mai tăcut dușman al istoriei, Cercul filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a realizat un plic ocazional dedicat acestui meșteșug aproape mitic. Nu e un simplu plic – e o punte filatelică peste timp. O felie de memorie a unei epoci în care apa, lemnul și omul formau un echilibru natural.
Privind ilustrația de pe plic, simți din nou vibrația acelui lemn ud, mirosul rece al râului, poate chiar strigătul de avertisment al unui maistru de plută. Și, pentru o clipă, ai senzația că pluta mai trece o dată prin Vaser, nu pentru lemn, ci pentru amintire.
Filatelia nu colecționează doar timbre. Ea păstrează oameni, meserii, lumi dispărute. Iar când deschizi un astfel de plic, nu găsești doar hârtie – găsești o poveste care încă plutește.