Chipul și vocea culturii estoniene

În lumea filateliei, timbrele au darul de a păstra vii nu doar evenimente și locuri, ci și chipurile celor care au lăsat urme adânci în cultura unei națiuni. Un astfel de exemplu este Kaljo Kiisk (3 decembrie 1925 – 20 septembrie 2007), actor și regizor estonian, care timp de peste o jumătate de secol a influențat cinematografia și teatrul din Estonia.
Ca regizor la Tallinnfilm și pe scena teatrului, Kiisk a știut să surprindă povești ancorate în spiritul vremii, transformându-le în repere artistice ce au rămas în memoria colectivă. Publicul îl amintește însă cu o căldură aparte și pentru cariera sa de actor, mai ales prin rolul lui Lible din filmul Kevade, un personaj intrat în patrimoniul afectiv al estonienilor.
Emisiunea filatelică dedicată lui Kaljo Kiisk nu este doar un omagiu adus unei personalități artistice, ci și o invitație de a redescoperi universul cultural pe care l-a clădit. Prin imaginea tipărită pe hârtia gumată, generațiile de azi și de mâine primesc mărturia unei vieți dedicate artei și comunității.
Astfel, timbrul devine mai mult decât o piesă de colecție: devine o fereastră spre povestea unei culturi care își onorează creatorii.

150 de ani de la înființarea Jockey Club Român

Într-o dimineață friguroasă de ianuarie a anului 1875, pe bulevardele Bucureștiului încă tânăr și plin de aspirații, lua naștere o societate cu totul specială: Jockey Club Român. Sub numele sobru de atunci – Societatea de Încurajare pentru Îmbunătățirea Raselor Cailor în România – se așeza temelia unui club de elită, al treilea de acest fel din lume, după cele din Anglia și Franța. Din acel moment, hipismul românesc primea nu doar un cadru organizat, ci și o eleganță care avea să traverseze veacurile.

Au trecut 150 de ani, iar tropotul cailor de rasă se aude astăzi și pe hârtia fină a timbrelor. Romfilatelia și Poșta Română au marcat această aniversare printr-o emisiune filatelică specială (LP #2543), lansată la finele lunii noiembrie, un adevărat omagiu adus tradiției și performanței. 

Cele două mărci poștale (cu nominalele de 5,50 și 25 lei) redau, în tușe pline de dinamism, concurenții aflați în plin galop, surprinzând tensiunea cursei, eleganța jocheilor și frumusețea nobilă a cailor.
Colița aniversară (al cărui timbru are valoarea nominală de 30 de lei) ne poartă și mai adânc în istorie: Domnitorul Carol I, pasionat de echitație, este redat în ținută ecvestră, în fruntea unui regiment de călărași, pornind spre câmpurile de luptă ale Războiului de Independență din 1877. O singură imagine, dar cu forța unei pagini întregi de istorie.

Plicul „prima zi” aduce, la rândul său, emoția unui moment de glorie: o fotografie de la o festivitate de premiere din 1944, când Aristide Cucu primea prestigiosul Premiu Jockey Club. În fundal, grafica surprinde startul unei curse, ca o promisiune mereu reînnoită a competiției.
Emisiunea, machetată de artistul Mihai Criste, este însoțită de o mapă filatelică (tiraj 274 exemplare) care conține blocul filatelic special, numerotat, cu cele trei timbre nedantelate.
Astfel, prin timbre, coliță și plic filatelic Jockey Club Român își continuă povestea – nu doar pe hipodrom, ci și în albumele colecționarilor. O poveste despre eleganță, tradiție și galopul neîntrerupt al istoriei, prins, pentru totdeauna, pe un mic petic de hârtie gumată.

Copilărie și artă pe timbrele Serbiei

Fiecare timbru are puterea de a spune o poveste, iar seriile comemorative „Bucuria Europei”, emise anual de Întreprinderea Publică „Poșta Serbiei”, sunt un exemplu în acest sens. Inspirată de festivalul internațional de cântece și dansuri pentru copii „Bucuria Europei”, această emisiune aduce anual în prim-plan creativitatea și sensibilitatea copiilor din întreaga lume.

Festivalul, fondat în 1969 la Belgrad, a crescut de-a lungul decadelor și a devenit un reper cultural de prestigiu, reunind tineri artiști din zeci de țări. Din 1998, odată cu introducerea Concursului Internațional de Artă, lucrările participanților – copii și adolescenți cu vârste între 4 și 18 ani – sunt selectate pentru a decora timbrele aniversare. 

Folosind tehnici variate precum creion, acuarelă, tempera, colaj sau grafică, fiecare lucrare surprinde imaginația, jocul și emoțiile copilăriei.
Sloganul ediției din 2025, „Totul este posibil dacă crezi în imposibil!”, inspirat de „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll, încurajează tinerii să viseze fără limite și să creadă în puterea visului lor, iar timbrele devin astfel mici ferestre către universul creativ al copiilor.

Pe timbre sunt ilustrate lucrări selectate dintr-un număr impresionant de mii de creații venite din Serbia și din întreaga lume, transformând fiecare timbru într-o mică operă de artă, dar și într-un document al culturii vizuale a copilăriei. Astfel, colecționarea acestor timbre nu este doar o pasiune filatelică, ci și o incursiune în expresia pură a creativității și imaginației celor mai tineri artiști.
Filatelia devine, așadar, un pod între artă, educație și bucuria copilăriei, iar „Bucuria Europei” rămâne un simbol al talentului tinerilor și al diversității culturale din întreaga lume.

 

Un teatru, o voce, o legendă: Ion Dacian în filatelie

Într-o seară de toamnă, răsfoind un album filatelic cu miros ușor de hârtie veche și istorie, am zăbovit asupra unor imagini care păreau să cânte. Chipul lui Ion Dacian, cu privirea sa caldă și sigură, se ridică dintr-o carte poștală (emisă de Edipost în 2001, cod 075) ca dintr-o rampă de scenă. În spatele lui, pe un întreg poștal plic (cod 31/2010), se ghicește povestea unui teatru care a crescut odată cu publicul său: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, ajuns astăzi la aniversarea a 75 de ani, prilej cu care Romfilatelia i-a dedicat o emisiune filatelică (LP #2542) pe data de 26 noiembrie 2025. O instituție născută din muzică, vis și curaj artistic, care a învățat generații întregi să asculte nu doar cu urechea, ci și cu sufletul.

Ion Dacian a fost mai mult decât un tenor al vremii sale – a fost o punte între opereta clasică și îndrăzneala musicalului modern. În 1968, când a deschis porțile acestui gen într-o lume dominată de operetă, a făcut un gest vizionar, asemenea unui dirijor care schimbă ritmul unei întregi orchestre. Astăzi, acest drum continuă, iar emisiunea filatelică aniversară, machetată cu măiestrie de George Ursachi, îl omagiază cu finețe: o marcă de 8 lei ce înfățișează scena teatrului și portretul său, o coliță dantelată de 30 lei cu ansamblul din My Fair Lady și Ion Dacian în rolul profesorului Higgins, și un plic „prima zi” unde tenorul apare în fața unei partituri, alături de pian – simbol al muzicii care nu se stinge.

Privind aceste piese filatelice, ai impresia că auzi aplauzele din sală și vibrația orchestrei din fosă. Timbrele nu mai sunt doar simple valori poștale, ci devin bilete simbolice la un spectacol al memoriei. Iar Ion Dacian, prins pentru totdeauna între perforații fine, continuă să cânte, din album în album, povestea unui teatru care a ales mereu lumina rampei și curajul artei adevărate.