Vrabia de casă (Passer domesticus) este o pasăre mică și comună, care face parte din familia Passeridae. Această pasăre poate fi găsită în majoritatea părților lumii, cu excepția Australiei și Antarcticii. Vrăbioara este adesea asociată cu mediul urban, dar se poate găsi și în zone rurale, în livezi, parcuri și grădini.
Bosnia și Herțegovina, 2011.
Vrabia are o lungime de aproximativ 14-16 cm și o greutate medie de 24-39,5 de grame. Masculii și femelele sunt asemănători în ceea ce privește aspectul fizic, dar masculii au adesea culori mai vii și mai întunecate. Vrăbioara are un cioc puternic, scurt și conic, cu o formă potrivită pentru a se hrăni cu semințe și insecte.
Bahrain, 1991.
Vrabia este o pasăre gregară și se găsește adesea în grupuri mari, de până la câteva sute de indivizi. Această pasăre este adaptabilă la o varietate de habitate, inclusiv zonele urbane, livezile, parcurile și grădinile. Vrăbioara construiește cuiburi mici din iarbă și alte materiale vegetale, adesea în locuri ascunse, precum crengi de copaci sau în găuri din ziduri.
Belgia, 1994.
Vrabia este o pasăre activă și zgomotoasă, comunicând cu alte vrăbii prin intermediul unor sunete specifice. Această pasăre este omnivoră, hrănindu-se cu semințe, insecte și alte mici animale. Vrabia este o specie importantă din punct de vedere ecologic, deoarece are un rol important în polenizarea plantelor și în menținerea echilibrului ecologic. De asemenea, vrăbioara este un prădător natural al insectelor, contribuind la menținerea populațiilor de insecte în limitele normale.
Luxemburg, 2020.
Deși vrabia este o specie comună, există unele probleme cu privire la reducerea populațiilor de vrăbii în unele zone. De exemplu, în Europa, numărul vrăbiilor a scăzut semnificativ în ultimii ani, iar această scădere a fost legată de modificările aduse mediului înconjurător și de creșterea numărului de pisici de companie.
Insulele Faroe, 1999.
Vrabia a fost un subiect popular în filatelie, adică în colecționarea și studiul timbrelor poștale și a altor forme de poștă. Vrabia apare frecvent pe timbre, plicuri și alte produse poștale din întreaga lume. De exemplu, o marcă personalizată a poșetei private din Regatul Unit: Cercetași Woodseats - Poșta de Crăciun, emisă în 1986, prezenta o imagine a două vrăbii de grădină. În plus, vrăbioara a apărut pe timbrele din Marea Britanie, Franța, Germania, Malawi, Moldova, Statele Unite, Turcia, Uganda și multe alte țări.
Moldova, 2010.
În filatelie, timbrele cu vrăbioare sunt considerate uneori mai valoroase decât cele cu alte animale, deoarece vrăbioara este o specie comună și cunoscută, iar timbrele cu această pasăre pot fi mai rare. În plus, colecționarii de timbre poștale pot să-și formeze colecțiile tematice cu vrăbioare, colecționând toate timbrele cu vrăbioare emise de diferite țări. În concluzie, vrăbioara a fost un subiect popular în filatelie și apare frecvent pe timbre și alte produse poștale din întreaga lume.
Serbia, 2010.
Timbrele cu vrăbioare sunt uneori considerate mai valoroase decât cele cu alte animale, iar colecționarii pot să-și formeze colecții tematice cu vrăbioare.
Fiordul de Nord (Nordfjord) este un fiord impresionant situat în partea de vest a Norvegiei, în regiunea Vestland, la aproximativ 300 de kilometri nord de capitala Oslo. Nordfjord se întinde pe o lungime de aproximativ 106 kilometri și este marginit de munți masivi care se înalță la peste 1.500 de metri înălțime, creând astfel un peisaj spectaculos și unic. O destinație populară pentru turiști în cadrul fiordului Nordfjord este satul Olden, situat la gura de vărsare a fiordului și la poalele munților Jostedalsbreen, considerat drept cel mai mare ghețar din Europa. Olden este o destinație turistică importantă datorită peisajelor impresionante și a activităților variate oferite turiștilor.
Unul dintre cele mai populare puncte de atracție din Olden este vizitarea ghețarului Briksdal, care face parte din Jostedalsbreen. Această experiență oferă turiștilor o oportunitate unică de a admira ghețarul din apropiere și de a înțelege mai bine impactul schimbărilor climatice asupra ghețarilor. Olden oferă și o varietate de activități în aer liber, precum drumeții, ciclism, pescuit și plimbări cu barca pe fiordul Nordfjord. Turiștii pot explora parcuri naționale impresionante, cum ar fi Parcul Național Jostedalsbreen și Parcul Național Breheimen, sau pot vizita unele dintre cele mai frumoase cascade din zonă, cum ar fi Volefossen și Oldenfossen.
În plus, Olden este o destinație populară pentru turiștii care doresc să exploreze cultura și tradițiile norvegiene. Turiștii pot vizita muzeele locale, cum ar fi Muzeul Norvegian de Sculptură sau Muzeul Olden Rural, care prezintă viața rurală tradițională din zonă. În concluzie, Nordfjord și mai ales satul Olden sunt o destinație turistică impresionantă din Norvegia, oferind o varietate de activități în aer liber, peisaje impresionante și oportunități unice de a explora cultura și tradițiile locale. Această zonă reprezintă una dintre cele mai frumoase și mai diverse regiuni din Norvegia, fiind o destinație turistică de neuitat pentru orice iubitor de natură și aventură.
Corcodelul gât roșu, cunoscut și sub numele de Podiceps grisegena, este o specie de pasăre acvatică care trăiește în zonele umede din Europa și Asia. Această pasăre este cunoscută pentru aspectul său elegant, cu un penaj negru și alb, un gât roșu și un cioc lung și subțire. Corcodelul gât roșu trăiește în diferite habitate acvatice, cum ar fi lacuri, mlaștini și râuri, unde se hrănește cu pești și alte animale mici. Este o pasăre migratoare și iernează în zonele de coastă și în lacurile din sudul Europei și Asia. Corcodelul gât roșu are un comportament interesant de reproducere.
Canada, 2023.
Aceste păsări își construiesc cuiburi plutitoare pe apă, cu ajutorul vegetației locale. Femelele depun de obicei două ouă, pe care le incubează timp de aproximativ 28 de zile. Puii sunt hrăniți cu pești și alte animale mici, iar aceștia sunt capabili să înoate și să se hrănească singuri la scurt timp după eclozare. Populația de corcodei gât roșu este estimată la aproximativ 80.000 de indivizi în întreaga lume, ceea ce o face o specie vulnerabilă.
Saint Vincent şi Grenadines, 1993.
Acesta este amenințată de pierderea habitatului natural, de poluare și de vânătoarea excesivă. Din acest motiv, corcodelul gât roșu este protejat prin legi și reglementări speciale, iar eforturile de conservare a acestei specii sunt în desfășurare în întreaga lume. În concluzie, corcodelul gât roșu este o pasăre acvatică elegantă și fascinantă, cu un comportament de reproducere unic și o importanță semnificativă în ceea ce privește conservarea biodiversității. Este important să se continue eforturile de conservare și de creștere a populației acestei specii, astfel încât să putem continua să admirăm frumusețea și grandoarea sa în natură.
Muzeul de Artă Lentos este un muzeu de artă modernă și contemporană situat în orașul Linz, Austria. Muzeul a fost deschis în anul 2003 și găzduiește o colecție impresionantă de artă modernă și contemporană, precum și expoziții temporare și evenimente culturale.
Clădirea muzeului a fost proiectată de arhitectul elvețian Dietmar Feichtinger și are o arhitectură modernă, cu o fațadă de sticlă și o structură de oțel și beton. Muzeul este situat pe malul Dunării și oferă o panoramă impresionantă asupra orașului Linz și a regiunii înconjurătoare.
Colecția muzeului cuprinde lucrări semnificative ale artei moderne și contemporane din secolul XX și XXI, inclusiv pictură, sculptură, fotografie, video și instalații de artă. Printre artiștii reprezentați în colecție se numără Pablo Picasso, Andy Warhol, Gustav Klimt, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Alberto Giacometti, Max Ernst, Joan Miró și alții.
Muzeul de Artă Lentos găzduiește numeroase expoziții temporare și evenimente culturale, care își propun să ofere publicului larg o perspectivă asupra diversității și inovației din arta modernă și contemporană. De asemenea, muzeul organizează ateliere de creație pentru copii și adulți, precum și programe educaționale speciale pentru școli. Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale muzeului este colecția sa de artă din Austria, care acoperă perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent și este dedicată artiștilor austrieci și internaționali care au trăit și lucrat în Austria. Această colecție reprezintă o sursă valoroasă de informații despre evoluția artei moderne în Austria și este un element-cheie al identității culturale a orașului Linz. În concluzie, Muzeul de Artă Lentos din Linz este un loc impresionant care găzduiește o colecție de artă modernă și contemporană remarcabilă și oferă numeroase evenimente culturale și programe educaționale. Este unul dintre cele mai importante centre culturale din Austria și un loc de neuitat pentru iubitorii de artă modernă și contemporană din întreaga lume.
Mário Cesariny de Vasconcelos a fost un poet, artist plastic și actor portughez cunoscut pentru contribuțiile sale la mișcarea suprarealistă din Portugalia. Născut la 9 august 1923 la Lisabona, Cesariny și-a petrecut mare parte din copilărie în Belgia, unde a studiat arta la Academia Regală de Arte Frumoase din Bruxelles. În 1947, s-a întors în Portugalia și a devenit unul dintre fondatorii grupului suprarealst din Lisabona, alături de alți artiști și scriitori, precum Mário-Henrique Leiria, António Maria Lisboa și Cruzeiro Seixas. Cesariny a scris poezie, eseuri și romane, iar operele sale au fost adesea considerate provocatoare și controversate pentru epoca lor. El a murit la 26 noiembrie 2006 la Lisabona, Portugalia, lăsând în urmă o moștenire importantă în cultura portugheză.
Tuba este un instrument muzical cu coarde frecvente de aer, care face parte din familia instrumentelor de suflat din alamă. Este considerată unul dintre cele mai mari și mai grave instrumente din orchestra modernă. Tuba este utilizată într-o varietate de stiluri muzicale, de la muzica clasică la jazz, muzica populară și muzica militară.
Filipine, 2001.
În articolul de astăzi vom încerca să prezentăm evoluția, construcția și rolului tubei în muzică, ilustrând materialul cu piese filatelice din mai multe părți ale lumii.
Evoluția istorică a tubei Tuba a evoluat din instrumente mai vechi, cum ar fi buciumul, cornul și tuba wagnereană.
Belgia, 2005.
În secolul al XIX-lea, tuba modernă a fost dezvoltată de către Johann Moritz și Wilhelm Wieprecht, care au introdus o serie de îmbunătățiri în designul instrumentului, cum ar fi un număr mai mare de valve și o formă mai cilindrică. În timp, au fost create diferite variante ale tubei, cum ar fi tuba bas, tuba contrabas și tuba cu elice.
Construcția tubei Tuba modernă are o formă de tub lung și este fabricată din alamă. Există două tipuri principale de tubă: tuba cu pistoane și tuba cu valve rotative.
Gambia, 2004.
Tuba cu pistoane are trei sau patru pistoane, care sunt acționate prin apăsarea butoanelor. Tuba cu valve rotative utilizează două sau trei valve rotative, care sunt acționate prin rotația unor butoane. În general, tuba are un sunet foarte profund și bogat, care poate fi modulat prin folosirea unor tehnici speciale, cum ar fi aruncarea sunetului sau vibrato.
Rolul tubei în muzică Tuba are un rol important în muzica orchestrală, fiind considerată parte a secțiunii de alamă a orchestrei.
Austria, 2018.
În orchestra modernă, tuba este utilizată pentru a da un sunet profund și stabil la secțiunea de bas, dar poate fi și un instrument solo. În muzica populară și în jazz, tuba este adesea utilizată pentru a oferi un sunet puternic și dinamic. În muzica militară, tuba este un instrument cheie, fiind utilizată pentru a marca tempo-ul și a dirija soldații.
Tuba în filatelie Interesul pentru tubă este reflectat și în filatelie, unde există numeroase timbre poștale care îl înfățișează.
Tanzania, 1994.
Aceste timbre sunt emise de țări din întreaga lume și reprezintă tuba în diverse forme și contexte. De exemplu, Belgia a emis mai multe timbre poștale cu tuba în cadrul seriei lor de instrumente muzicale. Unul dintre aceste timbre înfățișează un tubist care cântă la tubă. Timbrul este emis în 2005 și face parte din seria de timbre „Music - Brass bands”. România este una dintre țările care a emis mai multe timbre poștale cu tuba. În 1986, au fost emise două timbre care înfățișează acest instrument. Aceste timbre au fost emise cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a primului film animat color.
România, 1986.
O altă țară care a emis timbre poștale cu tuba este Austria. În 2018, Austria a emis un timbru poștal cu tuba în cadrul seriei lor de instrumente muzicale. Timbrul prezintă o tubă argintie pe un fundal verde, iar pe marginea timbrului este scrisă denumirea instrumentului și numele țării.
România, 1986.
Alte administrații poștale care au emis mărci poștale ilustrând acest instrument apreciat în multe genuri muzicale, inclusiv în jazz, muzica clasică și muzica de fanfară sunt: Portugalia, Filipine, Gambia sau Tanzania.
Ungaria, 1985.
Concluzie Tuba este un instrument muzical important, care a evoluat de-a lungul timpului pentru a oferi o gamă largă de sunete. Construcția și tehnologia tubei s-au dezvoltat continuu, ducând la apariția unor variante specializate ale acestui instrument. Tuba a avut și continuă să aibă un rol esențial în muzica orchestrală, dar și în alte stiluri muzicale.
Joshua Benoliel a fost un jurnalist portughez, cunoscut pentru documentarea sa a evenimentelor din Israel în prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a născut la 16 februarie 1873, într-o familie evreiască sefardită din Lisabona. În 1894, Benoliel a plecat în Paris pentru a studia fotografia și jurnalismul. După absolvire, s-a întors în Portugalia, unde a început să lucreze ca fotograf și jurnalist la ziarul „O Século”. În 1897, a fost trimis la Londra ca și corespondent la vizita reginei Victoria în Portugalia. În 1907, Benoliel a plecat în Palestina pentru a ilustra știrile despre colonizarea evreilor în zonă. Acolo, și-a deschis propriul studio foto și a început să lucreze ca și corespondent pentru mai multe publicații, inclusiv pentru ziarul Haaretz. A devenit cunoscut în întreaga lume pentru fotografiile sale care documentau viața de zi cu zi a locuitorilor din Palestina și evenimentele importante din zonă. Benoliel a fost un martor ocular al multor evenimente importante din istoria Israelului. A fotografiat luptele din timpul Primului Război Mondial, întemeierea kibbutz-urilor și înființarea statului Israel în 1948. A fost unul dintre puținii jurnaliști căruia i-a fost permis să intre în orașul interzis din Ierusalim în perioada mandatului britanic și a fotografiat activitatea din interiorul zidurilor. Benoliel a murit în 1932, la vârsta de 59 de ani, din cauza unei boli de inimă. Fotografiile sale și jurnalismul de calitate rămân o sursă importantă de informații despre istoria modernă a Israelului și a regiunii înconjurătoare. Benoliel a fost, de asemenea, recunoscut pentru contribuția sa la promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen. A fotografiat activitatea și realizările femeilor din Palestina și a promovat drepturile lor în publicațiile pentru care a lucrat.
Plic ocazional realizat de Forumul Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin și de Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița în semn de solidaritate cu Ucraina la un an și două luni de la izbucnirea războiului cu Rusia.
Statuia Arhanghelului Mihail este o construcție impresionantă din Piața Independenței din Kiev, Ucraina. Acest monument imens este considerat un simbol al orașului și a fost construit pentru a celebra victoria Ucrainei împotriva invaziei poloneze din secolul al XVII-lea. În acest articol, vom explora istoria și semnificația Statuii Arhanghelului Mihail din Piața Independenței din Kiev, ilustrându-l cu câteva piese filatelice (timbre și plicuri ocazionale) apărute de-a lungul timpului.
Marcă poștală emisă de Ucraina la data de 6 noiembrie 2019 ilustrând un mozaic al Arhanghelului Mihail.
Construcția Statuii Arhanghelului Mihail a început în anul 1980, în timpul perioadei sovietice, și a fost finalizată în anul 1981. Aceasta a fost construită pentru a celebra a 165-a aniversare a victoriei Ucrainei împotriva invaziei poloneze din secolul al XVII-lea. La acea vreme, Kievul era sub dominația sovietică, iar construcția statuii a fost considerată un simbol al puterii și superiorității Uniunii Sovietice asupra altor națiuni.
Plic ocazional realizat de către Societatea Colecționarilor Ucrainieni din Toronto cu prilejul Expoziției Internaționale de Filatelie „CAPEX 22”.
Statuia a fost amplasată în centrul Pieței Independenței din Kiev, care a fost denumită în acea vreme „Piața Lenin”. Aceasta îl înfățișează pe Arhanghelul Mihail, care este considerat un protector al orașului Kiev, cu o sabie în mână și o aripă ridicată, ca semn al puterii și al victoriei. Statuia Arhanghelului Mihail are o semnificație culturală și istorică importantă pentru Ucraina.
Marcă poștală emisă de Ucraina la data de 15 februarie 1993 ilustrând un vechi drapel de luptă.
Este considerată un simbol al luptei pentru independență și libertate și un monument important al istoriei ucrainene. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, statuia a rămas în picioare în centrul orașului Kiev, dar a fost redenumită și a devenit un simbol al noii Ucraine independente. Astăzi, Piața Independenței este un loc popular de întâlnire pentru localnici și turiști, iar Statuia Arhanghelului Mihail este unul dintre cele mai populare obiective turistice din oraș. Este considerată un exemplu important de artă și arhitectură sovietică și un monument al istoriei ucrainene. În concluzie, Statuia Arhanghelului Mihail din Piața Independenței din Kiev este un monument impresionant și semnificativ al istoriei ucrainene. După prăbușirea Uniunii Sovietice, statuia a rămas în picioare și a devenit un simbol al noii Ucraine independente.
Căile ferate din Malta reprezintă o istorie interesantă a transportului feroviar în această mică insulă mediteraneană. Malta este cunoscută în principal pentru istoria sa bogată, clima sa mediteraneană și frumusețea sa naturală, dar nu pentru căile ferate. Cu toate acestea, există o istorie a transportului feroviar pe insulă, care a fost în funcțiune între anii 1883 și 1931.
Construcția căii ferate din Malta a început în 1880, sub comanda guvernatorului britanic, Sir Arthur Borton.
Calea ferată a fost construită pentru a conecta capitala Valletta cu orașul vecin, Mdina, și a fost inițial utilizată pentru transportul pasagerilor. Traseul calei ferate trecea prin câmpii de lămâi și prin satul suburbiei Attard.
Prima cursă a căii ferate din Malta a avut loc pe 28 februarie 1883 și a fost un eveniment important în istoria transportului din Malta. După aceea, căile ferate din Malta au fost extinse treptat, ajungând să conecteze alte orașe și așezări din insulă. Calea ferată a fost întreținută de guvernul maltez până în 1931, când a fost închisă din cauza concurenței crescute a automobilelor și autobuzelor, care deveniseră mai ieftine și mai rapide.
Astăzi, puține urme ale cailor ferate din Malta mai există, cu excepția unei porțiuni de țară din apropierea aeroportului internațional din Malta și unui segment scurt din apropierea stației de autobuze din Valletta. Cu toate acestea, istoria căilor ferate din Malta este încă învățată și apreciată de localnici și turiști deopotrivă, și reprezintă o mărturie importantă a dezvoltării transportului în Malta. În concluzie, căile ferate din Malta reprezintă o istorie interesantă a dezvoltării transportului feroviar în această mică insulă mediteraneană. În ciuda faptului că acestea nu mai sunt în funcțiune astăzi, istoria și impactul lor asupra transportului din Malta continuă să fascineze și să inspire. Este important să păstrăm și să învățăm această istorie pentru a ne aminti de modul în care transportul feroviar a influențat dezvoltarea societății și economiei Maltei, și pentru a ne asigura că aceste mărturii importante ale istoriei sunt păstrate pentru generațiile viitoare.
Willem-Alexander este regele țărilor de jos, care a urcat pe tron în 2013 după abdicarea mamei sale, regina Beatrix. În calitate de monarh, Willem-Alexander are o serie de responsabilități formale și ceremoniale, dar își dedică, de asemenea, mult timp promovării diverselor cauze și inițiative caritabile.
Sint Maarten, 2012.
Născut pe 27 aprilie 1967, Willem-Alexander a fost educat în Olanda, dar și-a continuat studiile în străinătate, inclusiv în Marea Britanie și SUA. A fost instruit în aviație și a lucrat ca pilot de linie înainte de a se implica pe deplin în viața publică olandeză. În timpul domniei sale, Willem-Alexander a fost activ în promovarea inovației și a tehnologiei, în special prin intermediul inițiativelor de afaceri. De asemenea, a fost implicat în promovarea sănătății mintale și a sportului, fiind, de asemenea, un sportiv pasionat.
Olanda, 2019.
În afară de activitatea sa ca monarh, Willem-Alexander este cunoscut și pentru implicarea sa în cadrul organizației mondiale de mediu, World Wildlife Fund. În plus, a fost implicat și în inițiative pentru dezvoltarea durabilă și pentru creșterea nivelului de conștientizare privind schimbările climatice. Willem-Alexander este cunoscut pentru pasiunea sa pentru filatelie, fiind un colecționar avid de timbre poștale încă din copilărie. Acest hobby l-a condus, mai târziu, către implicarea sa în cadrul organizației poștale olandeze, unde a lucrat timp de mai mulți ani ca reprezentant oficial.
Antillele Olandeze, 2004.
În plus, Willem-Alexander a fost implicat și în organizarea unor expoziții de filatelie, promovând astfel această activitate către publicul larg. De asemenea, el a inițiat și a participat la diverse proiecte care au implicat timbre poștale, cum ar fi emisiunea unor serii comemorative la aniversarea unor evenimente sau personalități importante din istoria Olandei.
Olanda, 2014.
Una dintre cele mai cunoscute colecții de timbre poștale ale lui Willem-Alexander este cea dedicată Jocurilor Olimpice, care cuprinde mii de exemplare de la prima ediție a Jocurilor din Atena, în 1896, până în prezent. Această colecție a fost expusă în cadrul unor expoziții internaționale de filatelie și a fost apreciată de către experți și colecționari din întreaga lume. În calitate de moștenitor al tronului olandez, Willem-Alexander a început să devină din ce în ce mai implicat în ceea ce privește activitatea poștală și a fost numit reprezentant oficial al organizației poștale olandeze.
Olanda (mărci personalizate), 2013.
Această poziție i-a permis să devină implicat în procesul de creare a timbrelor poștale și să-și exprime propriile preferințe în ceea ce privește designul și tematica acestora. În urma tuturor acestor implicări, numele lui Willem-Alexander a devenit cunoscut și respectat în lumea filateliei, iar imaginea sa a ajuns să fie prezentă pe anumite timbre poștale, în special în contextul unor evenimente sau aniversări importante.
Albăstrelele (Centaurea cyanus) sunt plante anuale din familia Asteraceae, cunoscută și sub numele de floarea de câmp sau floarea de inorog. Această plantă este originară din Europa, dar a fost introdusă în multe alte părți ale lumii și este acum cultivată în mod obișnuit ca plantă decorativă. Albăstreaua este o plantă înaltă, care poate ajunge până la un metru înălțime.
România, 1959.
Aceasta are o tulpină rigidă și ramificată, cu frunze alungite și înguste și flori mari, albastre sau roz-purpurii, asemănătoare cu cele ale margaretei. Această plantă este utilizată în mod tradițional în medicina populară pentru tratarea unor afecțiuni ale pielii, cum ar fi eczemele și iritațiile. De asemenea, este considerată a avea proprietăți antiinflamatorii și antiseptice. În plus, albăstreaua este o sursă importantă de hrană pentru albine și alte insecte polenizatoare, datorită nectarului său dulce și a polenului bogat în proteine.
Bosnia și Herțegovina, administrația sârbă, 2008.
De asemenea, semințele de albăstrele sunt utilizate pentru producerea uleiului de albastră, care este folosit în principal în industria cosmetică. Albăstreaua are și o importanță culturală semnificativă. În mitologia greacă, aceasta era asociată cu Centaurul Chiron și era considerată o plantă sacră a zeiței Artemis. În plus, albăstreaua a fost o sursă de inspirație pentru mulți artiști, inclusiv Vincent van Gogh, care a realizat mai multe picturi care au avut ca subiect această floare.
Turcia, 2018.
Albăstreaua (Centaurea cyanus) este o floare populară printre filateliști, fiind prezentă în multe emisiuni de timbre poștale din diferite țări. În România, albăstreaua a fost prezentă pe mai multe timbre emise de Poșta Română, inclusiv pe un timbru din 1959, care face parte dintr-o serie dedicată plantelor medicinale și aromatice. În alte țări, albăstreaua a fost prezentă pe timbre emise pentru a celebra evenimente precum Ziua Mondială a Mediului Ambiant sau pentru a marca Anul Internațional al Biodiversității.
Estonia, 2000.
De asemenea, albăstreaua a fost prezentă și pe timbre emise în perioada în care filatelia a fost la apogeu. De exemplu, Estonia a emis un timbru în 2000 care prezintă o ilustrație detaliată a albăstrelei, alături de un desen al unei albine, simbolizând importanța plantei pentru polenizare. Albăstreaua este o floare populară în filatelie datorită aspectului său atractiv și a semnificației sale ecologice și culturale.
Slovenia, 2009.
Timbrele care o prezintă pot fi obiecte de colecție interesante pentru filateliști și pot oferi o perspectivă interesantă asupra modului în care oamenii au perceput și au valorizat această plantă în diferite perioade și culturi.
