Au început înscrierile la PWO-EXPO 2022

S-a dat startul înscrierilor la PWO-EXPO 2022: Prima expoziție virtuală deschisă de site-uri filatelice și rețele sociale, care se va defășura în mediul on-line în perioada 10 iulie - 10 septembrie 2022. Cei care dețin un site, un blog filatelic, un cont de social-media sau un catalog (filatelic) on-line (necomercial) pot să aplice cu încredere. Nu se percep costuri pentru participare. Nu există nicio cerință de a fi membru în vreun club sau societate filatelică. Participarea nu este condiționată de puncte sau premii obținute în expozițiile anterioare. Nu există restricții de naționalitate. Expoziția nu are comisari naționali - cererile de participare ajung direct la Comitetul de organizare (OC) și este oranizată după reguli simple, de bun simț și criterii de judecată. Juriul este înalt calificat pe analiza site-urilor web și a rețelor sociale. Legăturile publice sunt furnizate pentru TOATE „exponatele” înscrise în concurs care au imagini previzualizate care pot fi încărcate de proprietarul site-ului. Sunt suportate toate tipurile de platforme online: site-uri web, bloguri, YouTube, Instagram, Twitter și altele.

Înscrierile se pot face la adresa:https://pwoexpo2022.virtuafil.org/

Preocupări filatelice pentru protecția solului: 2015 - Anul Internațional al Solurilor

Preocupările privind protecția solului există de mult timp, dar până în 2015 nu s-au concretizat vizibil la nivel internațional. În 2015, Organizația Națiunilor Unite a decis că trebuie să ia o poziție în acest sens, astfel că 2015 a fost desemnat Anul Internațional al Solurilor. Această inițiativă a luat amploare, astfel încât chiar și unele dintre administrațiile poștale au decis să participe activ, emitând o serie de efecte filatelice în acord cu și ca urmare a politicii Națiunilor Unite.
Studiul de față, apărut în Analele Universităţii din Oradea, Fascicula: Protecţia Mediului, Vol. XXXVI, 2021, elaborat de către inginerii băimăreni, pasionați și de filatelie, Cioruța Bogdan-Vasile, Coman Mirela și Pop Alexandru Leonard, propune o analiză a emisiunilor de mărci poștale, pentru a ilustra o altă perspectivă asupra protecției solului. Indexarea, prelucrarea, analiza, descrierea și difuzarea materialului filatelic s-au realizat prin prisma site-urilor administrațiilor poștale din întreaga lume, și prin site-urile cu conținut filatelic dedicat (cum ar fi Colnect®, Delcampe®, PicClick®, StampWorld® etc. ).
Rezultatele obţinute ca un summum filatelic arată că au existat preocupări speciale care vizează promovarea protecţiei solului şi Anul Internaţional al Solurilor. Mai mult, aceste preocupări s-au concretizat atât ca timbre și FDC, cât și ca tiraje, filatelia tematică susținând cauza umanitară a protecției solului, în special, și a agriculturii durabile în general.

Anul Tigrului

FDC-ul emisiunii

Romfilatelia continuă seria tematicilor filatelice dedicate Zodiacului Chinezesc, prin introducerea în circulație de marți, 1 februarie 2022, a emisiunii de mărci poștale Anul Tigrului.
Emisiunea este alcătuită din două timbre machetate într-o minicoală de 8 timbre cu 8 viniete, un plic „prima zi” și pentru pasionații de maximafilie, 2 cărți maxime.
Grafica celor două timbre ale emisiunii, cu valorile nominale de 10 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), ilustrează simbolul semnului zodiacal Tigrul, în două ipostaze armonizate cu mediul în care animalul real trăiește (vegetație luxuriantă și apă).

145 de ani inaugurarea căii ferate Arad – Seleuș

Marți, 1 februarie 2022, se împlinesc 145 de ani de când calea ferată Arad - Seleuș a fost dată în folosință. Consultând secțiunea de evenimente filatelice al site-ului Poștei Române nu am regăsit nici un comunicat de presă privind aplicarea vre-unei ștampile aniversare în acest an. Pentru a marca totuși aniversarea liniei am machetat un întreg poștal - plic (click pe imagine pentru mărire) în care am surpins locomotiva DA-60-1097-9 (actuala 92-53-0-60-1097-4) în stația Sântana tractând vagoanele trenului R3127 pe data de 3 decembrie 2006. Dacă totuși se va aplica undeva o ștampilă aniversară și se dorește utilizarea acestei machete, ea poate fi listată pe plicuri format C6 (drept mulțumiri îmi puteți trimite și mie un plic obliterat cu o astfel de ștampilă).

Plic aniversar realizat în 1997 cu data de 1 februarie.

 

Linia de cale ferată Arad - Seleuș are o lungime de 44 km și face parte din sectorul de linie Arad - Brad în lungime totală de 167 km și a fost inaugurată în anul 1877. Astăzi este tranzitată de patru perechi de trenuri Regio (operate de CFR Călători) care parcurg acestă distanță între 55 de minute și 69 de minute. Data exactă a dării în folosință a acestei linii nu este încă pe deplin lămurită, surse diferite menționând atât zilele de 1 februarie cât și cea de 8 februarie. De exemplu în anul 1997 la aniversarea a 120 de ani de la inaugurarea liniei s-a folosit data de 1 februarie, iar în anul 2017 s-a utilizat ziua de 8 februarie.

Plic aniversar realizat în 2017 cu data de 8 februarie (colecția Leonard Alexandru Pop).

Linia începe din Arad situată la altitudinea de 107 m și coboară încet spre Sântana (106 m altitudine) urmând valea Crișului Alb. Declivitatea traseului oscilează între 1 și 3 mm/m, raza minimă a curbelor fiind inițial de 230 m, care după anul 1920 a fost îmbunătățită la 300 - 350 m. La inaugurarea liniei au fost organizate stații cu linii de întâlnire a trenurilor care circulă în sensuri opuse sau pentru efecturarea manevrei la: Utvinișul Nou, Zimandul Nou, Cărămidărie, Salonta, Cherechiș, Șiria și Pâncota. În aceste stații se încărcau vagoane cu cereale și cu produse ale industriei forestiere.

Stop! Azi mașina stă pe loc!

Romfilatelia îndeamnă încă o dată la responsabilitate privind protejarea mediului, alăturându-se campaniei „Vinerea Verde”, inițiată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin emisiunea de mărci poștale cu tema: ,,Stop! Azi mașina stă pe loc!”, ce va fi introdusă în circulație începând de vineri, 28 ianuarie 2022.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a inițiat și demarat campania „Vinerea verde” pe 12 martie 2021 în vederea promovării transportului alternativ. Campania cu sloganul „STOP! Azi mașina stă pe loc!” încurajează populația urbană și angajații din instituțiile publice din România să folosească metode alternative de transport, în locul celui cu autoturismul, în fiecare vineri, în vederea reducerii poluării, scăderea nivelului emisiilor de carbon și încurajarea practicării deplasărilor pietonale, în beneficiul sănătății.

Prin acest demers, se dorește atragerea atenției asupra necesității ameliorării calității aerului, dar și asupra responsabilității pe care fiecare dintre noi o avem în protejarea mediului înconjurător. Acest mod de acțiune se va completa cu o serie de măsuri adoptate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru încurajarea deplasării în mediul urban folosind mașini electrice, biciclete, trotinete și transportul public local.

Emisiunea este compusă din patru mărci poștale având nominalele de 3,50 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame), 4,50 lei (contravaloarea unei corespondențe interne prioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame), 10 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) și 10,50 lei (contravaloarea serviciului recomandat extern), fiind completată de un FDC.

190 de ani de la nașterea scriitorului englez Lewis Carroll

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) s-a născut pe 27 ianuarie 1832 și a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez.
Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Scrierile sale cele mai apreciate din acest domeniu sunt: Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) apărută în 1865 și Alice în Țara Oglinzilor (Through the Looking Glass) publicată în 1872. Opera scriitorului cuprinde și un poem, The hunting of the Snark, publicat în 1876, precum și romanul fantastic Sylvie and Bruno („Silvia și Bruno”, 1893).
S-a ocupat cu filozofia, logica și matematica.
A ținut cursuri de matematică la Oxford și a scris tratate de algebră și de geometrie. A introdus logica implicației stricte în matematică și a descoperit două paradoxuri logice. A arătat că elementul demonstrativ în aritmetică prezintă o mare importanță pedagogică.
A murit la 14 ianuarie 1898 în Guildford, suferind de penumonie.

Pentru a marca aniversarea a 190 de ani de la nașterea matematicianului englez am machetat un întreg poștal (plic) pornind de la o fotografie a autorului la masa sa de lucru.

170 de ani de la naşterea eroului naţional dr. Vasile Lucaciu

Dr. Vasile Lucaciu s-a născut pe data de 21 ianuarie 1852, în localitatea Apa din comitatul Sătmar, Imperiul Austriac. A fost una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada imperiului Austro-Ungar, și militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Din anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală sfințită la 15 august 1890, dedicată unirii tuturor românilor. Avea liceul și studii teologice făcute la Roma, unde a luat și doctoratul. Activând ca scriitor politic, printre altele în „Gazeta de Transilvania” și „Observatorul”, inițiator și semnatar al Memorandumului, și lider al Partidului Național Român, a avut de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților de la Budapesta. A murit pe data de 29 noiembrie 1922 în localitatea Satu Mare, județul Satu Mare, Regatul României.

Din punct de vedere filatelic, cu prilejul aniversării a 130 de ani de la naşterea personalităţii politice, culturale şi istorice a românilor ardeleni, în perioada 18 - 30 ianuarie 1982 a avut loc în Baia Mare expoziţia filatelică omagială dr. Vasile Lucaciu „Leul de la Șișești”. Cu acest prilej cercul filatelic al bibliotecii județene, aparținând de filiala Maramureș a A.F.R. au realizat trei plicuri ocazionale și o ștampilă a expoziției (datată 22-01-82).

Plic ocazional (model 1) francat cu marca poștală RO#3743 obliterată cu ștampila expoziției.

 

Plic ocazional (model 2) francat cu marca poștală RO#3631 obliterată cu ștampila expoziției.

Plic ocazional (model 3) francat cu marca poștală RO#3742 obliterată cu ștampila expoziției.

Pe data de 22 ianuarie 1982 la Oficiul Poștal din Șișești a fost aplicată o flamă publicitară pe corespondența expediată în aceea zi.

Flamă publicitară care obliterează marca poștală RO#3339.

În anul 1992 Poșta Română a pus în circulație un întreg poștal plic cu codul 126, cu marcă fixă de 10 lei, dedicată lui Vasile Lucaciu, din ciclul „Centenarul mișcării memorandiste din Transilvania”.

Întregul poștal cod 0126/92.

 

Pe data de 17 septembrie 2018 Romfilatelia punea în circulație partea a doua a emisiunii „Făuritori ai Marii Uniri”, unde pe colița nedantelată (155 x 139 mm) regăsim portretul lui Vasile Lucaciu poziționat central, pe rândul de jos.

Colița emisiunii „Făuritori ai Marii Uniri (II)” (LP #2212a).

Cu prilejul aniversării a 170 de ani de la nașterea eroului național, în 2022 am machetat un plic aniversar utilizând imaginea bustului expus în Ansamblul Muzeal de la Șișești (plicul este reprodus în deschiderea acestui material).

Ministerul Cultelor, 160 de ani

Pentru a marca împlinirea a 160 de ani de existență, Romfilatelia în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte introduce în circulație vineri, 21 ianuarie 2022 emisiunea de marci poștale „Ministerul Cultelor, 160 de ani”.

Aceasta este formată dintr-un timbru cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare internaționale cu greutatea de până în 50 de grame), pe care este reprodusă imaginea actualului sediu al Secretariatului de Stat pentru Culte, o coliță dantelată cu valoarea nominală de 32 de lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare internaționale cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame) a cărei imagine reproduce bustul din bronz al domnitorului Alexandru Ioan Cuza alături de detalii arhitecturale ale sediului instituției, precum și plicul „prima zi” a emisiunii care ilustrează clădirea Secretariatului de Stat pentru Culte.

Parcuri Naționale din România: Parcul Călimani

Romfilatelia, în colaborare cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Parcul Național Călimani și Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, introduce în circulaţie miercuri, 12 ianuarie 2022, emisiunea de mărci poştale Parcuri Naționale din România, Parcul Călimani. Formată din patru timbre, patru minicoli, două plicuri prima zi și o mapă filatelică specială, emisiunea filatelică ilustrează pe mărcile poștale, componente ale faunei zonei: vânturelul roșu (pe timbrul cu valoarea nominală de 2,60 lei), râsul (pe timbrul cu valoarea nominală de 3,90 lei), cerbul (pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 lei) și jderul de copac (pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei). Parcul Național Călimani definește o arie protejată, de interes național, situată în partea central nordică a României, pe teritoriile administrative aparținând județelor Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-Năsăud.

115 ani inaugurarea căii ferate Baia Mare – Firiza

Băimărenii nu trebuie să uite niciodată rolul pe care l-a avut deputatul Stoll Carol în istoria acestui oraş. Datorită lui în anul 1884 s-a auzit pentru prima dată fluierul unei locomotive care avea să aducă o deschidere uriaşă în dezvoltarea urbei. La 6 iulie se va inaugura prima linie de cale ferată care avea să lege oraşul cu Satu Mare, iar de acolo cu restul imperiului Austro-Ungar.
Tot în acelaşi an are loc construcţia staţiei Baia Mare (sau „gara mare” cum era cunoscută, o gară de dimensiuni mai mici existând în zona actualei piețe agroalimentare - zonă din care datează și imaginea folosită pentru a ilustra plicul aniversar prezentat) care beneficia de o clădire de călători modestă și patru linii pentru primirea și expedierea trenurilor. De regulă două dintre linii erau utilizate de către trenurile personale, iar două de către marfare. Stația inițială se afla la vest de centrul medieval, la limita zonei urbanizate până la acel moment.
Drumul de fier cunoaște o dezvoltare rapidă în zonă. În primăvara anului 1897 încep lucrările la linia Baia Mare – Jibou, care avea să fie inaugurată pe 2 octombrie 1899, realizându-se astfel legătura cu Transilvania inferioară. Dezvoltarea liniilor de interes local a fost meritul celui mai îndrăgit primar pe care l-a avut urbea vreodată - Gellért Endre. Acesta finalizează în anul 1905 linia spre Baia Sprie, iar un an mai târziu se construiește linia spre Ferneziu, cu o scurtă prelungire până în stația Firiza de Jos.
Prima mențiune privind construcția acestei linii de cale ferată am întâlnit-o în ediția din 1 februarie 1906 a ziarului Nagybánya, ce-l avea ca redactor șef pe Mihály Égly. Cititorii erau informați de faptul că Ministrul finanțelor, în urma adreselor înaintate de către Direcția Minieră din Baia Mare, a semnat contractele pentru construcția uzinei de fier și a uzinei cu acid sulfuric din Ferneziu. Se așteaptă că construcția celor două fabrici să înceapă cât mai curând, odată cu lucrările la calea ferată care va lega municipalitatea.
În perioada 1908-1909, sub activitatea primarului dr. Mihály Makray, se construiește și prima linie de cale ferată a orașului pe Valea Firiza până la Blidari, după discuțiile începute în anul 1906. Bugetul necesar construcției, proiectarea și prospectele au fost întocmite de către firma „Roessemann și Kuehnemann” din Budapesta. Aceasta era o linie de cale ferată îngustă care urca pe lângă topitoria Firiza și alimenta cu lemne de foc atât orașul Baia Mare, cât și unitățile economice.
Studiind hărțile disponibile pe site-ul Mapster am identificat o hartă militară din anul 1924 din care se poate observa traseul liniei Baia Mare –Firiza de Jos. În lungime de 7 km, calea ferată permitea transportul concentratelor miniere sosite din Munții Apuseni direct la topitorii. Pe traseu mai deservea și uzina „Lucaci” a Societății Anonime „Phönix”, construită în anul 1907. Uzina producea sârmă de cupru, lingouri de aur și de argint; iar în vremurile comuniste „Cuprom” producea cupru electrolitic, cu o puritate de 99,99%, la o capacitate de 40.000 de tone pe an; iar capacitatea de a produce lingouri de aur era de 12 tone pe an, și cea de argint de 120 tone pe an.
Iată care erau gările, stațiile și opririle de pe această linie (cunoscută și sub numele de 774), cu distanțele și denumirile luate în perioade diferite de timp:
km 0 - Baia Mare [Nagybánya] – gara veche a orașului;
km 1 - Nagybánya Zrinyi Ilona-tér – oprire o linie curentă pe vechiul traseu ce străbătea orașul. A mai fost cunoscută și sub numele de Nagybánya szénatér – până pe data de 30 septembrie 1914, Obor Criș (haltă) –în perioada 1934 și Baia Mare (haltă) – în perioada 1939;
km 2 - Nagybánya gyártelep - Stația a fost înființată ca stație de legătură a liniei de cale ferată care duce spre Firiza în secțiunea 24/25 a liniei de cale ferată Baia Mare – Baia Sprie. A fost predată traficului la 9 ianuarie 1908. Clădirea stație era o casă pe un singur nivel extinsă pe 70 de metri pătrați. La momentul deschiderii sale, traficul de pasageri și mărfuri nu era încă complicat, însă în perioada 1909 - 1914, trenurile de călători de pe ambele linii de interes local erau limitate aici. În anul 1917 era punct de transbordare pentru calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) care ducea la ocolirea traficului de mărfuri pe la Răzoare în acea perioadă. La sfârșitul anilor șaizeci, calea ferată a fost mutată pe un nou traseu ocolind Baia Mare, iar stația a fost închisă. Alte denumiri ale stației: Nagybánya forgalmi kitérő (1918), Lucaci (1934), Baia Mare Fabrică (1939), revine la denumirea Nagybánya gyártelep în perioada 1940 – 1944, iar în cele din urmă din 1966 va fi cunoscută sub numele de Baia Mare Est.
km 3 - Baia Mare Sud [Nagybánya Dél] - Stație pentru traficul de marfă construită pe noua linie de ocolire a orașului.
km 7 - Alsófernezely [Felsőfernezely], Firiza de Jos (1934), Firiza (1939), Baia Mare Nord (după 1966), dată în exploatare la data de 10 ianuarie 1907.
În anul 1911 are loc construirea gării din Blidari și a locuinței mecanicului în această localitate, iar în 1912 sunt analizate descrierea tehnică a liniei, schițele și antecalculațiile de preț privind construcția unor poduri pentru conectarea cu Fabrica de sticlă Rény Arpád. Pe data de 5 iulie 1926 încep lucrările de extindere a căii ferate industriale orășenești până la cariera de piatră Blidar. Cei 800 m de linie vor fi finalizați la începutul lunii septembrie, iar producția de piatră lată va rezolva problema stringentă a străzilor, piețelor și trotuarelor din orașul Baia Mare.
Până în anul 1942 linia era deservită de o singură pereche de trenuri. Cu mici excepții pe această linie circulau trenuri mixte, trenurilor atașându-se una, două sau trei vagoane de călători, în funcție de necesități. În perioada dezvoltării economice au existat însă și trenuri personale. De-alungul timpului au existat și disfuncționalități în circulația călătorilor cu trenul pe această porțiune de linie. Astfel, în anul 1935, trenul circula doar în zilele lucrătoare, iar în 1939 doar în zilele de luni, marți, miercuri și vineri. Uzina Phönix reușește să obțină o creștere a numărului de perechi de trenuri care să-i ducă pe muncitori la și de la muncă, astfel că din anul 1943 vor fi listate în livrete câte două perechi de trenuri, în dreptul uzinei luând ființă stația Baia Mare Fabrică.
În anul 1947 este aprobat suplimentar un tren cursă (C4413) pentru muncitori care va circula pe relația Baia Mare Fabrică – Firiza de Jos (11 minute de mers în amonte), urmând ca în perioada noiembrie 1948 – octombrie 1949 circulația trenurilor de călători să se desfășoare doar pe relația Baia Mare Fabrică – Firiza de Jos, existând chiar trei perechi de trenuri care parcurgeau traseul în amonte în nouă minute. Călătorii care doreau să ajungă în Baia Mare luau trenul care sosea din Baia Sprie. După această perioadă circulația revine din nou pe întreg traseul, cu câte două perechi de trenuri. Anul 1958 este ultimul an în care mai este listată o singură pereche de trenuri care deserveau călători pe traseul amintit.
După anul 1960 circulația călătorilor a fost sistată pe această linie. După construcția Barajului de acumulare Firiza (1961-1964) circulația trenurilor de marfă era dirijată doar până în stația Ferneziu.
Aproximativ în perioada 1962 - 1965, când șeful gării din Ferneziu era dl. Kerekeș, exista și o stație de cale ferată în centrul Ferneziului, pe str. Arenei, unde acum se află terenul de fotbal. Erau numai case acolo și un câmp mare, îmi povestesc cei care au prins vremurile când luau trenul de aici și coborau la vechea gară a orașului (la Așchiuță).
Odată cu construirea actualei gări din Baia Mare, în 1966, avea să se sistematizeze și circulația feroviară. Pentru a permite dezvoltarea orașului, vechea gară avea să fie demolată în anul 1968, iar linia avea să fie culeasă de pe tern. Noul traseu de linii industriale avea să cuprindă stațiile Baia Mare Sud, Baia Mare Est și Baia Mare Nord, aflată la altitudinea de 269 m, care deservea și Uzina Romplumb SA (fosta „Uzină metalurgică Ferneziu” sau „1 Mai” cum mai era cunoscută înainte de Revoluția din 1989). La începutul anilor '90 s-a construit în doi ani turnul Phöenix, în apropiere de stația Baia Mare Sud, cea mai înaltă clădire din România, de 351,5 m. Finalizat în 1995, turnul avea menirea de a împrăștia la înălțime mare și deci pe o suprafață mult mai mare substanțele poluante emise de procesele industriale derulate în întreprinderea Phöenix. La bază are 20 metri, iar la vârf diametrul este de 9 metri; fiind considerată cea mai înaltă structură creată de om pe teritoriul carpato-danubiano-pontic și al 3-lea horn ca înălțime în Europa. Eficiența în a reduce poluarea locală și a diminua ploile acide nu a fost la nivelul așteptărilor deoarece hornul nu a avut o utilizare prea lungă, fiind scos din funcțiune după anul 2003. Materialele de construcție folosite la acesta au fost aduse în special pe calea ferată. Dar pe lângă decăderea transportului de marfă, la nivel național, aici a fost accentuat și de scăderea treptată a producției marilor combinate băimărene (Phöenix, Cuprom, Flotația Centrală, etc.), care transportau pe calea ferată în medie 4-6 garnituri cu zeci de vagoane de marfă, în principal minereuri neferoase, cupru și plumb primar.
În prezent această linie cu o lungime scriptică de 8,513 km, extrem de degradată, este trecută în conservare în stil pur românesc. Linia în cauză este o secție de circulație neinteroperabilă, cuprinsă la poziția 61 în Anexa 3 la Hotărârea Guvernului nr. 643/2011. Secția de circulație Baia Mare – Baia Mare Sud – Baia Mare Nord nu este utilizată în prezent din cauza stării necorespunzătoare a căii, fiind necesare lucrări de reparații capitale. Traficul feroviar a fost închis treptat pe acest tronson de linie la data de 9 martie 2007 pe segmentul Baia Mare Sud – Baia Mare Nord și 10 aprilie 2013 pe segmentul Baia Mare – Baia Mare Sud. Linia a fost propusă de nenumărate ori spre închiriere către un gestionar privat de infrastructură, însă nu a fost adjudecată la nici o licitație, situația de pe teren fiind una neatractivă datorită investițiilor masive necesare repunerii în exploatare.
Luată la pas, la începutul lunii martie 2021, cu pornire din Gara Baia Mare cu destinația Baia Mare Nord, traseul nu poate fi parcurs pe întreaga sa lungime. Pe site-ul 500px am încărcat pozele realizate cu acest prilej. Imediat după finalizarea liniilor de manevră din fostul complex CFR băimărean, kilometrii întregi sunt parazitați de persoane fără adăpost și câini maidanezi care te iau în colimator și te fac să te întrebi dacă merită continuată călătoria sau dacă ții la propria viață. După un ocol, revenind pe traseul liniei, în apropiere de stația Baia Mare Sud constați că pe alocuri linia lipsește de pe teren. În fosta zonă industrială a Combinatului Chimic linia este îngropată la propriu de bălării și ape mâloase, cianurate. O porțiune de linie bună este întâlnită paralel cu strada 8 Martie până în centrul cartierului Ferneziu, după care nu mai poți avansa pe terasamentul căii ferate din cauza vegetației crescute în exces. Ultima cale de acces o mai ai de-abia în dreptul clădirii care era odată Stația Baia Mare Nord unde, cu puțin curaj, mai poți observa ce însemna odată această cale ferată pentru comunitate.

Curs de filatelie on-line

Cercul Prietenii Filateliei - CAF din Peru împreună cu Muzeul Postal și Filatelic din Peru organizează o serie de 8 sesiuni de cursuri de filatelie care se vor desfăşura on-line, via Zoom, în perioada 16 ianuarie - 6 martie 2022. Vor ţine prelegeri filateliști premiați la nivel național și internațional, precum: Omar Carrillo, Sergio Recuenco, Abraham Valencia, Rolando Nuñ t Al lui şi Carlos Eduardo Llerena. Cursul este destinat publicului larg, de peste 14 ani, cu sau fără cunoștințe prealabile de filatelie. Participantul trebuie să-și prezinte lucrarea finală și să susțină un test de cunoștințe la care trebuie să obțină cel puțin 75% răspunsuri corecte pentru a obţine certificatul de acreditare. Doritorii se pot înscrie completând formularul următor: https://forms.gle/xWvo8B26koe65cG69

Personalități

Pentru introducerea în circulație a primelor mărci poștale din anul 2022, în data de 5 ianuarie, Romfilatelia a realizat o serie de timbre uzuale cu tematica „Personalități” (LP #2352), formată din nouă valori nominale, machetate de Mihail Vămăşescu. Seria concepută  în tradiția „retro” a filateliei românești, reproduce fiecare portret în trei nuanțe cromatice diferite, oferind colecționarilor un obiect de colecție inedit. Minicolile cu vignetă și tabs-urile cu texte definitorii apreciative (în limba română și engleză), se constituie, de asemenea, ca piese de colecție cu valoare deosebită. Valorile nominale ale mărcilor poștale, pe ale căror imagini sunt reproduse portretele celor trei personalități marcante românești sunt: 1,40 lei; 3,50 lei; 6,50 lei (Constantin Brâncuși), 3 lei; 4,50 lei; 16 lei (George Enescu) și 2,60 lei; 4 lei; 10 lei (Henri Coandă). Emisiunea este însoțită de 3 FDC-uri (209 seturi).

Marin Moraru - In Memoriam