Anul 1966 a fost un an de cotitură pentru municipiul Baia Mare. Orașul de pe malul râului Săsar era în plină dezvoltare. Cum nu apăruseră încă mijloacele de transport în comun, legăturile către localitățile învecinate (Tăuții de Sus, Baia Sprie, Ferneziu și Firiza) se făceau prin intermediul trenului personal. Zilnic gara era tranzitată de cel puțin șapte perechi de trenuri personale la care se adăugau multe marfare care transportau minereu, piatră spartă, lemne.
În curând gara nu mai făcea față traficului de călători și de marfă. La toate acestea se adaugă sistematizarea orașului care a impus mutarea vechii stații din interiorul orașului, pe un nou amplasament, cu acces liber din ambele direcții: Satu Mare și Jibou.
S-a hotărât atunci ca gara să fie mutată cu un kilometru și jumătate la vest de centrul orașului, într-un loc unde erau doar bălării. Nimic din vechea gară nu a mai rămas (excepție făcând turnul de apă care este astăzi intact însă prezintă numeroase semne de degradare), datorită faptului că a fost demolată, șinele scoase, iar pe amplasamentul vechii gări și a șinelor au fost construite cartiere de blocuri.
În 1966 au început lucrările de construire a unei noi gări. Construcția noii clădiri de călători a Stației Baia Mare de pe actualul amplasament s-a realizat după proiectele ing. Valeriu Chiricuță și a inginerului Virgil Fierbințeanu de la I.P.C.F. București. Execuția s-a făcut de către ICCF Cluj-Napoca, șeful șantierului fiind inginerul Ladislau Licker, ajutat de șeful de lot Mircea Olteanu. Cu această ocazie a avut loc și sistematizarea întregului complex feroviar.
Noua clădire, cu acces în holul principal de la nivelul pieței, avea la parter: casele de bilete, ghișeele pentru ziare, PTTR, OJT, CEC, depozitul pentru bagaje de mână, biroul de informații și scări la nivelul liniilor ferate. Tot de la parter se realizează accesul la tunelul pentru călători, amplasat asimetric față de clădirea de călători, pentru ca fluxul puternic de călători de la acea vreme de la trenurile de la linia 1 să nu se intersecteze cu cel de la celelalte linii.
La nivelul superior, pe galeria ce înconjoară holul, erau sălile de așteptare, o încăpere „mama și copilul” și un bufet.
Structura de rezistență este alcătuită din cadre cu rigle curbe, iar acoperișul dintr-o placă curbă cu o grosime de 7 cm, ce se reazemă pe trei grinzi longitudinale. Natura terenului a permis executarea unor fundații simple.
Marchiza de la scările de acces a tunelului are o placă continuă, din beton-armat, de 6,80 m lățime, cu console și trei deschideri de câte 7 m fiecare, rezemată pe stâlpi metalici alcătuiți din țevi de oțel.
Gara nouă a fost gata în 1968, iar darea în exploatare s-a făcut cu mare fast pe data de 29 octombrie.
În ziua respectivă, la ora 9:40, a sosit pentru ultima oară trenul accelerat București - Baia Mare în vechea gară CFR din oraș. După sosirea trenului s-a realizat legătura cu noua gară și după amiază, la ora 16:50, a plecat primul tren din noua gară CFR: trenul cu nr. 4096, un personal care circula pe ruta Baia Mare - Dej.
Au trecut de atunci 55 de ani și, pentru a marca evenimentul din punct de vedere filatelic, în cadrul Cercului Filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare am machetat două plicuri aniversare. Amplasată pe magistrala CFR 400, în prezent în gara Baia Mare vin și pleacă în medie 33 de trenuri operate de către CFR Călători și Interregional Călători.
Bibliografie:
Leonard Alexandru Pop - Conectarea orașului Baia Mare la rețeaua feroviară
Glasul Maramureșului - Baia Mare în timpul regimului comunist (1945 - 1989), vol. 1 din seria „Baia Mare de altă dată”, coord. Dorin Ștef, ISBN 978-606-617-151-9, Ed. Eurotip, 2014, Baia Mare
Lorincz Tiberiu - „45 de ani de la inaugurarea actualei Stații CFR din Baia Mare”, Filatelistul feroviar nr.73, noiembrie 2013
Forumul Railnet.ro - Istoricul gărilor din România, din 28 decembrie 2016, accesat la 26 martie 2019
Dorin Ștef - Baia Mare de altădată, publicată pe site-ul Wikisource pe data de 16 aprilie 2017
Hotărârea Consiliului Local nr. 338/2015, Anexa 1 - Statutul Municipiului Baia Mare
Csoma Gheorghe - „Istoria orașului Baia Mare între 1945-1989”, volum din monografia „Baia Mare - 670 - Umbre și lumini”, Ed. Helvetica, Baia Mare, 2001, ISBN 973-99104-8-3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu