Trans-Europe Express (abreviat TEE) a fost un serviciu feroviar de lux care a funcționat în Europa între anii 1957 și 1995. A fost inițial lansat de companiile feroviare din Germania, Franța și Elveția ca o alternativă la serviciile de zbor și de lux ale vremii, precum și o modalitate de a încuraja călătoriile transfrontaliere în Europa.
Trenurile TEE au fost construite cu standarde ridicate de confort și lux, cu vagoane de dormit și restaurante de lux, precum și cu o viteză mai mare decât trenurile obișnuite de pasageri. Aceste trenuri au devenit repede simboluri ale modernității și ale stilului de viață european, atrăgând călători din întreaga lume.
În timpul perioadei sale de funcționare, serviciul TEE a fost extins în întreaga Europă, ajungând în cele din urmă să deservească 130 de orașe din 16 țări europene.
Cu toate acestea, odată cu creșterea popularității aviației comerciale și a călătoriilor cu mașina, cererea pentru serviciile TEE a început să scadă, iar serviciul a fost întrerupt în 1995. Totuși, denumirea TEE a fost păstrată pentru unele servicii feroviare moderne de lux din Europa.
Garniturile de tren din clasa VT 11.5 (deseori numite simplu TEE) erau unități multiple diesel construite de Deutsche Bundesbahn (DB) în 1957 și utilizate pentru serviciile Trans Europ Express (TEE). Percepuți ca niște flagship-uri ale materialului rulant DB, aveau doar locuri la clasa întâi.
Când schema de numerotare UIC a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1968, locomotivele garniturii au fost redenumite în Clasa 601, în timp ce vagoanele mijlocii au devenit Clasa 901 conform clasificării locomotivelor DB. Au fost utilizate pentru serviciul TEE din 1957 până în 1972 și ulterior pe InterCity germanServicii.
Garniturile TEE VT 11.5 sau 601 erau compuse din două unități motrice amplasate la capătul trenului. Fiecare unitate motrice era echipată cu un motor diesel MTU de 809 kW și o transmisie hidraulică de la Voith sau Maybach. La început, viteza maximă a fost de 140 km/h (87 mph), ulterior fiind mărită la 160 km/h (99 mph). Toate vagoanele erau dotate cu sisteme de aer condiționat, asigurând un confort sporit pentru pasageri.
VT 11.5 a fost proiectat pornind de la clasa DRG SVT 137, precum și din modelele inovatoare ale lui Franz Kruckenberg și din experiența cu clasa DB VT 10.5 din perioada postbelică. Garniturile erau compuse în mare parte din două unități de motor fabricate de MAN AG, un vagon pentru mese și bucătărie, un vagon pentru mese și bar construit de Wegmann & Co. și trei vagoane asamblate de Linke-Hofmann-Busch.
Trenul, care avea o greutate de 230 t și o lungime de 130 m, era format din două unități de motor și mai multe vagoane care erau cuplate prin intermediul cuplajelor automate Scharfenberg, permițând formarea de garnituri de până la zece unități și cuplarea a două garnituri.
În 1957, au fost introduse primele garnituri de tren VT 11.5 pentru a fi utilizate pe rutele internaționale TEE. Acestea au inclus:
TEE 31/32 Rhein-Main Frankfurt/Main - Amsterdam, în perioada 2 decembrie 1957 - 27 mai 1967
TEE 74/75 Saphir Dortmund - Oostende, în perioada 15 iulie 1957 - 26 septembrie 1971
TEE 77/78 Helvetia Hamburg Altona - Zürich, în perioada 14 octombrie 1957 - 1 martie 1965
TEE 168/185 Paris-Ruhr Dortmund - Paris Nord, în perioada 23 decembrie 1957 - 29 mai 1960 și 30 mai 1965 - 31 mai 1969.
Începând din 1980,clasele 601/901 a fost dedicat serviciilor turistice speciale. Aceste trenuri au inclus zece unități, printre care vagoane cu scaune deschise reamenajate. Uneori, două trenuri erau cuplate pentru a forma un tren de 20 de unități. Acest serviciu, denumit „Alpen-See-Express”, a călătorit de la Hamburg și Dortmund către destinații din sudul Germaniei și Austriei, printre care Berchtesgaden, Lindau, Oberstdorf, Innsbruck, Zell am See și Salzburg.
În 1988, acest serviciu a încetat, odată cu vânzarea tuturor modelelor 601 către Italia, cu excepția celor două casate (601 002 și 901 403).
DB a păstrat o garnitură de tren în stare funcțională, formată din vagoane motorizate VT 11.5 5014/19 și opt vagoane ne-motorizate, care sunt utilizate ocazional pentru excursii speciale și pentru închirieri private. Singura altă mașină din această serie păstrată este VT 11.5 5012 (numită ulterior 602 003), care se află la Muzeul Transporturilor din Nürnberg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu