Lucrările la calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) pentru transportul sării dintre Sighetu Marmației și Ocna Șugatag au început în primăvara lui 1881. Linia, dată în folosire la data de 1 septembrie (unele surse menționează data de 23 august) 1883, avea următoarele stații și halte: km 0 Sighet; km 2 Cămara Sighet (h.); km 2 Cămara Sighet Tr. (h.); km 5 Sighet Obor (halta); km 6 Țiglărie (halta); km 9 Vad (halta); km 12 Berbești (halta); km 15 Ferești (halta); km 18 Giulești (halta); km 22 Șugatag (halta). Locomotiva se întorcea pe un pod cu rotile pe șine în gara din Ocna Șugatag situată în zona băilor vechi.
Din păcate, după 94 de ani de exploatare a acestei linii, în anul 1977 fluierul îndrăgitei locomotive cu abur, numită gőzös de către localnici, avea să se audă pentru ultima dată. Desființarea ei s-a făcut la dispoziția directorului de atunci al IFET, Ulici Ioan, pe motivul că transportul lemnului este mai economicos cu camioanele. Șef sector era Laszlo Eugen, își amintește Robert Hoffer într-o discuție despre istoricul acestei linii inițiată de Teofil Ivanciuc pe una dintre rețelele sociale. Când circulația a fost definitiv oprită, pe ultimul drum locomotiva a mers cu sirena pornită și lumea plângea, după cum își aduc aminte cei mai în vârstă printre care și familia ultimului mecanic de locomotiva rămas în exploatarea acestor trenuri Vasile Varga, cunoscut sub numele de Lacy bacy. Păcat că lucrurile frumoase dispar, iar în urma lor nu rămâne decât amintirea... care se cere păstrată.
Umila noastră contribuție, spre aducere aminte a ceea ce a fost odată această linie de importanță pentru istoria Maramureșului, constă în realizarea unui plic aniversar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu