90 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată îngustă de pe Valea Vaserului

În Maramureș, pe Valea Vaserului, dăinuie, ca un arc peste timp, ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos luând locul plutăritului, calea ferată forestieră, cunoscută și sub numele de „Mocănița de Maramureș” funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor care se bucură de experiențe de neuitat.

Linia, astăzi în lungime totală de aproape 80 de km (79,095 km, dintre care linia magistrală măsoară 46,028 km), a fost construită după ecartamentul austro-ungar de 760 mm și are un parcurs printr-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată traversează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.
Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul secolului al XVIII-lea, sub imperiul Habsburgic. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul apei au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus. Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust), iar trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile încărcate care coborau la vale, înspre gater, erau ajutate de locomotive doar din când în când, lăsând loc, de cele mai multe ori, legilor fizicii de a-și spune cuvântul.

În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progress tehnic. Calea Ferată Forestieră de pe Valea Vaserului a fost inaugurată cu fast pe 1 octombrie 1933, prin darea în exploatare a primului tronson de linie cuprins între Vișeu de Sus (altitudine de 427 m) și Paltin (altitudine de 640 m) în lungime de 21,6 km. Inaugurarea s-a făcut în prezența personalităților de mare rang din acea vreme: dl. Voicu Nițescu - Ministrul Agriculturii și Domeniilor, dl. I. Mihalache - fost ministru, Prefectului Gavril Iuga, oficialități locale și județene precum și ofițeri de la Garnizoana din Sighet. A fost oficiată și o slujbă religioasă pentru sfințirea liniei de cale ferată și a fabricii de cherestea din Vișeu de Sus (inaugurată tot atunci). Momentul inaugurării a fost consemnat pe larg de presa locală din acea vreme.

Linia pornește din Vișeu de Sus din gara CFF, merge pe lângă un drum neasfaltat presărat cu case, pe o lungime de aproape 8 km, până în halta Delta–Novăț, unde se formează un triunghi pentru bifurcație. În acest loc calea ferată se ramifică la dreapta pe o distanță de aproape 7 km spre Valea Novăț, iar la stânga își continuă traseul spre Comanu de-a lungul râului Vaser. Urmând traseul prin Cozia, Paltin, Botizu, Făina și până la Comanu, linia ferată trece printr-o regiune spectaculoasă din punct de vedere a peisajului: zone înguste ale defileului, poleite cu stânci, păduri, văi șerpuitoare, tunele, poduri și podețe peste pâraiele afluente ale Vaserului. Adevărate peisaje de poveste.

Construită cu șina de tip 21,1 și 23,6, pe traverse de lemn de cale ferată îngustă (1,20 – 1,40 m), linia prezintă declivități maxime de 15 – 18‰, curbe aspre cu raze mici (50 – 80 m), caracteristici tehnice specifice unui traseu de munte, care permit o viteză de circulație de 15 km/h și o sarcină de 12 t/osie.

Dacă în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945, căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult. În 1970 administraţia silvică publică avea în exploatare peste 3.000 km de cale ferată (îngustă) forestieră. Până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1.000 km de şină.
Schimbările economice survenite la câțiva ani după Revoluția din 1989 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, iar locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră: transportul lemnelor.
Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G. Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în proprietatea statului.
Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinătate prin asociația Hilfefür die Wassertalbahn. Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat vagoane noi de persoane şi s-au restaurant depoul şi clădirea istorică a gării.
În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care este folosită pentru dezvoltarea turismului. La circa 50 m de gara CFF se găsește un tren hotel, numit „Carpatia Express”, care este de fapt o garnitură de tren (care cândva a circulat pe cale normală) ce a fost transformată în hotel pe roți, și este compusă dintr-o locomotivă cu abur fabricată la Reșița și recondiționată la Vișeu de Sus, un vagon restaurant și două vagoane de dormit cu 20 de compartimente care asigură tot confortul necesar.
Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program bine stabilit în funcție de sezon. Pentru a evita situațiile neplăcute (aglomerații, modificarea programului de circulație ș.a.) este recomandată programarea anticipată. Trenurile turistice sunt tractate, de cele mai multe ori, de locomotive cu abur. Parcul de mijloace de tracțiune este destul de mare: locomotive cu abur, în mare parte în stare de funcționare (unele au fost reconționate și expuse ca piese de
muzeu), locomotive diesel și un automotor.
Circulația trenurilor se face pe bază de cale liberă, pe bază de dispoziții date și primite prin radiocomunicație, cu ajutorul stațiilor de radio emisie–recepție montate în gări și pe locomotive.  Dimineața și înainte de masă, trenurile merg în sus către Comandău, iar după-amiază și spre seară coboară, și se întorc în Vișeu de Sus. Trenurile circulă pe baza unui grafic prealabil stabilit zilnic, în funcție de necesități.
Din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului fiind sub protecţie europeană. Minunata cale ferată de aici are astăzi mulţi prieteni în toată lumea şi se pare că ultima cale ferată forestieră din România are un viitor, nu în ultimul rând datorită turismului.
Acum, la aniversarea a nouă decenii de la inaugurarea acestei minunate linii de cale ferată, am dorit să marcăm filatelic acest eveniment prin realizarea împreună cu Cercul filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a trei plicuri ocazionale. Vreau, de asemenea, să le mulțumesc domnilor Lőrincz Tiberiu, pentru informațiile tehnice și istorice furnizate, și Richard Balko, pentru colecția de cărți poștale ilustrate care ne-au ajutat la realizarea acestui eveniment.
De asemenea, ing. Lőrincz Tiberiu, membru al Cercului Filatelic Satu Mare, a machetat și realizat pentru acest eveniment, două plicuri aniversare, o coliță în ediție privată, un carton filatelic și o ștampilă ocazională care va fi aplicată pe data de 2 octombrie 2023 la Oficiul Poștal din Vișeu de Sus.