Călătoarea apelor reci

Pe malul unui râu cristalin, ascuns între păduri de foioase, o rață Goosander (Mergus merganser) își scufunda ciocul în apă, căutând peștii sprinteni care se strecurau printre pietre. Penele ei elegante, cu nuanțe de alb strălucitor și negru intens, reflectau lumina soarelui într-un dans tăcut, aproape magic. Localnicii o numeau „regina râurilor”, pentru felul în care își mânuia agilitatea printre curenți.
Un filatelist care aduna timbre cu păsări rare ajunse într-o zi lângă acel râu. Fascinat de grația Goosander-ului, își imagina cum ar arăta această pasăre pe un timbru: fiecare contur fin al aripilor, fiecare nuanță subtilă, toate transpuse în culori vibrante pe hârtia fină. 

În mintea lui, rața Goosander devenea un simbol al apei, al naturii pure și al migrațiilor care leagă continentele.
Pe timbrele emise cu păsări acvatice, Goosander-ul călătorește de la colecție la colecție, iar fiecare privitor poate să-i simtă agilitatea și eleganța, chiar fără să-l fi văzut vreodată în sălbăticie. Așa, o pasăre tăcută, dar impunătoare, devine ambasadorul râurilor reci și al poveștilor pe care filatelia le poate spune în culori și forme fine.

 

Timbrul de pledoarie din 1931: o capodoperă fiscală la răscrucea istoriei și a colecției

Timbre de pledoarie aplicate pe un act de întăbulare 
a unui drept de proprietate pe un pământ 
(colecția Nica Gabriel).

În lumea colecționarilor, timbrul fiscal reprezintă adesea o zonă de specializare fascinantă, fiind o mărturie directă a mecanismelor administrative și sociale ale unui stat. Iar în istoria fiscalității românești, data de 1 iunie 1931 marchează un moment de referință: apariția primei emisiuni de timbre de pledoarie.
Această marcă fiscală specializată nu trebuie confundată cu timbrul poștal; scopul său era exclusiv acela de a certifica plata unor taxe profesionale vitale pentru corpul avocaților.

Baza legală a solidarității
Apariția timbrului de pledoarie în 1931 nu a fost un eveniment izolat, ci o consecință directă a nevoii de reglementare și finanțare a profesiei de avocat în efervescenta perioadă interbelică. Deși a fost pus în circulație la 1 iunie 1931, cadrul său legal a fost consolidat prin Legea pentru organizarea Corpului de Avocați din 28 decembrie 1931 (Decretul nr. 4221 publicat în Monitorul Oficial nr. 301, art. 275). Prin această lege, timbrul de pledoarie a devenit un instrument esențial pentru perfecționarea organizării Barourilor și a Uniunii Avocaților. Sumele colectate prin aplicarea sa pe cererile, acțiunile, apelurile, recursurile și alte acte de procedură erau direcționate către fondurile de ajutor și pensii ale avocaților, asigurând astfel o formă de sprijin financiar intern. Practic, fiecare timbru anulat pe un act juridic susținea solidaritatea corpului de avocatură.
Trebuie menționat faptul că plata acestor timbre se făcea de către avocați din venitul lor personal. În cazul în care avocații pretindeau plata acestor timbre de la clienți, intrau sub sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 212 al legii.
Timbrele de pledoarie erau depuse de avocați și erau anulate de către președintele instanțelor. Partea din stânga se lipea pe documentul depus, iar partea din dreapta a timbrului se atașa un alt document aflat la institutia din care facea parte acel avocat.

Detalii tehnice și cromatică
Emisiunea din 1931, având un design care punea accentul pe claritate, prezenta inscripția distinctivă „TIMBRU DE PLEDOARIE” alături de valoarea nominală. Seria inițială a fost compusă din 11 valori (9 valori inițiale, la care s-au adăugat ulterior două supratipărite). Din punct de vedere tehnic, aceste mărci aveau un format de 40 x 27 mm, cu un clișeu de 34 x 22 mm și o dantelură de 14¼ : 14 unități. Cu excepția ultimelor două valori, timbrele au fost tipărite în heliogravură pe hârtie velină, albă, cu filigran CC, în coli de 50 de bucăți fără margini, fiind perforate pe verticală, excentric spre dreapta. Inscripția „FABRICA DE TIMBRE” apare scrisă pe verticală în colțul din dreapta jos.
Nominalele care compun seria sunt: 2 lei (roșu) timbru care se aplica la acțiuni penale înaintea judecătoriei de ocol, 5 lei (brun-roșcat) pentru acțiuni civile înaintea judecătoriei de ocol, 10 lei (portocaliu) înaintea tribunalului ca instanță de apel sau recurs sau la autentificarea actelor cu o valoare de până la 1 milion de lei, 20 lei (lila) înaintea tribunalului ca primă instanță în litigii penale și în cele civile și comerciale de valoare sub un milion lei, precum și pentru autentificarea actelor cu o valoare de peste 1 milion de lei, 30 lei (violet) în litigii civile și comerciale de valoare superioară sau înaintea Curții de apel în procesele penale, 40 lei (gri) în procesele civile, comerciale, fiscale înaintea Curții de apel, 50 lei (albastru) înaintea Înaltei Curți de casație și la Curtea de jurați, 60 lei (verde-închis) și 100 lei (brun-închis).

Supraviețuirea prin reforme: mărturia supratipăririi
Aceste timbre au continuat să circule, supraviețuind modificărilor legislative majore, precum Decretul-Lege nr. 2574 din 30 iulie 1940, care, deși viza restructurări ale profesiei de avocat, a stat la baza punerii în circulație a celei de-a doua emisiuni de timbre de pledoarie.
Cea mai mare provocare a venit însă odată cu Stabilizarea Monetară din 18 august 1947. Această reformă drastică, destinată să pună capăt inflației galopante, a obligat la supratipărirea și revalorizarea tuturor mărcilor fiscale. Astfel, valorile de 10 lei și 20 de lei ale emisiunii originale de timbre de pledoarie au fost adaptate noii unități monetare, fiind supratipărite cu textul „STABILIZAT”. Aceste supratipare oferă colecționarilor varietăți spectaculoase, devenind piese deosebit de valoroase pentru colecțiile de fiscalitate.

Piesa supremă de colecție
Pentru filatelistul specializat în fiscalitate, emisiunea de la 1.06.1931 nu este doar o simplă bucățică de hârtie; este o fereastră către istoria dreptului și a economiei României interbelice. Piesele cu supratipar 1947 reprezintă o legătură tangibilă cu cea mai importantă reformă monetară din istoria recentă.
Totuși, piesa de colecție supremă o reprezintă timbrele ștampilate sau anulate pe fragmente de documente juridice. Acestea oferă contextul autentic al utilizării lor, atestând faptul că documentul juridic împreună cu timbrul anulat pe el era piesa originală care justifica plata taxei.
Așadar, deși nu au călătorit pe plicuri poștale, Timbrele de Pledoarie din 1931 au purtat o misiune la fel de importantă: susținerea justiției și a corpului de avocați, devenind astăzi o piesă de colecție care îmbină istoria legislativă cu pasiunea filatelică.

Mulțumiri
În încheiere, doresc să adresez mulțumiri distinse domnilor Ioan-Luca Vlad și Gabriel Nica pentru contribuția esențială și suportul documentar furnizat referitor la prezenta emisiune.

Bibliografie:
ing. Mihai Cojocar - Catalogul timbrelor fiscale și a vignetelor românești, București, 2011, ISBN 978-973-0-10207-9
C. Hamangiu - Codul General al României - Legi noi de unificare, vol. XIX, 1931, Ed. Libr. „Universală”, Alcaly & Co, București - Legea pentru organizarea corpului de avocați din 28 decembrie 1931 cu completarea din 6 aprilie 1932 - ediție on-line disponibilă pe site-ul www.digibuc.ro, accesată la data de 10.11.2025 la resursa https://www.resurse.net/mo/1931/1931.pdf

100 de ani de telecomunicații în Groenlanda

Într-o dimineață rece de septembrie, cu gheața foșnind încet pe marginile fiordurilor, Groenlanda a rostit pentru prima dată un mesaj către lume prin firul subțire al unui telegraf. Se întâmpla în urmă cu mai bine de un secol, când primul mesaj trimis din Groenlanda spre Danemarca pornea într-o călătorie lentă, așteptată cu emoție. Răspunsul Regelui avea să sosească abia după două zile – un timp firesc pentru epoca răbdării.
Astăzi, la un veac distanță, lumea s-a schimbat radical. Răspunsurile au devenit aproape instantanee, iar distanțele, deși la fel de mari pe hartă, par mult mai mici pe ecranul unui telefon. Această spectaculoasă evoluție este surprinsă în emisiunea filatelică aniversară dedicată celor 100 de ani de telecomunicații în Groenlanda, lansată pe 6 septembrie 2025 – o punte delicată între trecut și prezent, construită din hârtie gumată și memorie.
Cele două timbre ale emisiunii spun o poveste simplă și profundă: pe primul, o tânără groenlandeză vorbește la telefonul fix, simbol al începuturilor; pe al doilea, o altă tânără ține la ureche un telefon mobil, martor al prezentului, iar colița-suvenir ne arată o fată așezată sub soarele rece al nordului, ascultând muzică și privind ecranul telefonului – o imagine care ar fi părut de neimaginat pentru mesagerii cu fir de acum un secol.
De la telegrama care a străbătut mările în ritm de vapor, până la mesajul care călătorește azi cu viteza luminii, telecomunicațiile au rescris destinul izolării arctice. Iar filatelia păstrează această transformare într-o formă tăcută, dar grăitoare. Un timbru nu mai este doar o taxă poștală, ci devine o cronologie în miniatură, o istorie condensată între perforații fine.
Privind aceste timbre, parcă auzi ecoul primei bătăi de telegraf și vibrația discretă a unui telefon modern. O sută de ani de voci, semnale și așteptări sunt adunați într-o poveste mică, dar limpede: cea a unei Groenlande care a învățat, pas cu pas, să fie mai aproape de restul lumii.

Isahakyan, între cuvânt și filatelie

Există scriitori care par să aparțină nu doar literaturii, ci și respirației unui popor. Avetik Isahakyan, născut la 31 octombrie 1875, este unul dintre acei autori care, odată întâlniți, rămân în memorie ca un ecou cald și persistent. Filatelia, mereu sensibilă la valorile autentice, i-a dedicat și în 2025 un timbru comemorativ, la 150 de ani de la naștere, continuând astfel omagiul început în 1975.
Farmecul lui Isahakyan stă nu doar în varietatea impresionantă a operei sale — poezii, povestiri, fabule, articole — ci și în felul în care aceste texte au străbătut lumea asemenea scrisorilor purtate de poșta de altădată. Traduse în numeroase limbi și transformate în cântece sau compoziții simfonice, creațiile sale au avut capacitatea rară de a se reinventa și de a atinge suflete din culturi diferite.

Privind cele două timbre dedicate scriitorului, mi-am imaginat un plic călător trecând peste munții Armeniei și ajungând, în cele din urmă, la un cititor îndrăgostit de literatură. Poate că acesta este, simbolic, și traseul pe care filatelia îl trasează astăzi în memoria lui Isahakyan: o călătorie tăcută, dar încărcată de semnificație.
În albumele tematice, aceste mărci poștale devin mai mult decât simple aniversări filatelice — ele sunt o invitație la lectură, o reamintire că, înainte de a fi imagine, Isahakyan a fost cuvânt și emoție.
Pentru filateliști, astfel de timbre sunt dovada că literatura nu dispare niciodată: își schimbă doar suportul, trecând de la paginile cărților la hârtia gumată a timbrelor, continuând să trăiască în colecțiile celor care prețuiesc poveștile adevărate.

Între Imperiu și modernitate

La începutul acestui an, în cadrul ediției cu numărul 1543 a licitației „All Nations Stamp & Coin Auction”, desfășurată la 17 ianuarie, a fost inclus în lotul nr. 15 un exemplar remarcabil: o probă de tipar (Specimen Plate Proof) aferentă valorii de 12½ cenți – Sixpence Sterling, cu un preț de pornire de 300 de dolari. Prezența acestei piese pe piața filatelică internațională readuce în atenție unul dintre cele mai reprezentative timbre clasice ale Canadei.

Cunoscut sub denumirea „Canada Packet Postage – Sixpence Sterling”, acest timbru ocupă un loc aparte în filatelia nord-americană. Importanța sa nu derivă doar din vechime, ci mai ales din povestea pe care o poartă: aceea a unei colonii aflate la răscruce de drumuri, între tradiția imperială britanică și nevoia unei administrații poștale moderne, adaptate schimburilor comerciale transatlantice.

Timbrul a fost pus în circulație la 1 iulie 1859, într-un moment în care serviciile poștale canadiene își redefiniseră structura și tarifele. Mențiunea „PACKET POSTAGE” indică în mod clar destinația sa principală – corespondența transportată pe mare cu vasele poștale regulate (packet ships), în special către Marea Britanie.
Designul este dominat de portretul reginei Victoria, redat într-o manieră gravată, sobră și elegantă, specifică emisiunilor clasice britanice. 

Portretul este încadrat într-un oval, înconjurat de inscripția „CANADA PACKET POSTAGE – SIXPENCE STERLING”, care conferă piesei un caracter oficial și autoritar. Culoarea verde (cu varietățile verde-gălbui, verde pal și verde măsliniu cunoscute), asociată valorilor poștale mai ridicate, completează un ansamblu grafic echilibrat, realizat cu grijă pentru detaliu și siguranță împotriva falsificării.

Un element deosebit de interesant pentru filateliști este dubla exprimare a valorii. Deși cunoscut sub denumirea „Sixpence Sterling”, timbrul poartă valoarea de 12½ cenți, reflectând perioada de tranziție a Canadei de la sistemul monetar britanic la cel zecimal. Această suprapunere de sisteme face din timbru nu doar un instrument poștal, ci un martor autentic al schimbării.

Utilizat în principal pentru corespondența externă, timbrul este astăzi deosebit de apreciat în exemplare circulate pe scrisoare, mai ales atunci când păstrează ștampile clare sau marcaje poștale maritime. Pentru colecționari, Sixpence Sterling rămâne o piesă esențială în orice colecție dedicată Canadei clasice sau filateliei Imperiului Britanic, valoarea sa fiind influențată de starea de conservare, calitatea marginilor și intensitatea culorii.
Privit dincolo de catalog, acest timbru rămâne o mică lecție de istorie. El vorbește despre nave care traversau Atlanticul, despre scrisori ce aveau nevoie de săptămâni pentru a ajunge la destinație și despre începuturile unei identități poștale canadiene. Apariția recentă a unei probe de tipar pe piața internațională ne reamintește, încă o dată, că filatelia nu înseamnă doar timbre, ci povești, contexte și oameni, imprimate pentru totdeauna pe fragila, dar durabila, suprafață a hârtiei.

Cât timp păstrez în colecție mărcile cu defecte?

În viața mea de colecționar, am ajuns de multe ori în fața unei întrebări aparent simple, dar deloc ușor de clarificat: ce fac cu mărcile poștale care prezintă defecte și cât timp este firesc să le păstrez într-o colecție activă? Nu este vorba doar despre spațiu sau ordine, ci despre modul în care înțeleg filatelia ca proces de formare, studiu și rafinare a privirii.
Atunci când vorbesc despre mărci cu defecte, mă refer la acele piese care au suferit, în timp, diverse alterări fizice: urme de șarniere, colțuri îndoite, zimți scurtați, subțieri ale hârtiei, rupturi (fie un urma manipulării poștale fie în procesul de „spălare” de pe fragmentele de scrisori), pete sau decolorări. Fac însă o distincție clară între aceste imperfecțiuni accidentale și erorile filatelice propriu-zise, care sunt constante, repetabile și au o valoare documentară reală. Defectul este, de regulă, o slăbiciune a piesei; eroarea este o mărturie a procesului de tipărire.
Am păstrat adesea mărci cu defecte dintr-un motiv foarte practic: ele au completat temporar un loc gol din clasor. În special la începuturile colecției sau în cazul unor emisiuni mai greu de procurat, aceste piese mi-au permis să urmăresc coerența unei serii, să înțeleg macheta și să studiez detaliile grafice, chiar dacă exemplarul nu era ideal din punct de vedere al stării de conservare. În acele momente, valoarea lor didactică a fost mai importantă decât cea estetică.
Pe măsură ce colecția a crescut, am constatat că multe dintre aceste mărci imperfecte au devenit repere utile de comparație. Privindu-le alături de exemplare mai bine conservate, am putut observa diferențe subtile de imprimare, uzura clișeului sau particularități ale hârtiei și cernelii. Uneori, tocmai imperfecțiunea a făcut vizibile detalii care treceau neobservate pe piesele impecabile.
Există și mărci cu defecte pe care le-am păstrat din motive care țin mai puțin de rigoarea filatelică și mai mult de memorie. Unele provin din primele mele schimburi, altele din donații sau din corespondență circulată autentic, iar valoarea lor nu stă în calitate, ci în poveste. Pentru mine, aceste piese funcționează ca repere ale propriului parcurs de colecționar.
În timp, am învățat că păstrarea unei mărci cu defect este justificată doar atât timp cât ea îmi este utilă. Atunci când reușesc să o înlocuiesc cu un exemplar superior, apare firesc momentul deciziei. De cele mai multe ori, marca veche nu dispare complet din universul meu filatelic, ci este mutată într-un clasor secundar, destinat studiului și comparației. Alteori, o folosesc în schimburi, dar întotdeauna cu menționarea clară a stării sale, pentru că onestitatea este, în opinia mea, una dintre valorile fundamentale ale filateliei.
Am ales uneori să donez astfel de mărci artiștilor antrenați în mail-art, cercurilor filatelice sau tinerilor aflați la început de drum, conștient fiind că o piesă imperfectă este adesea mai accesibilă și mai potrivită pentru exercițiu, manipulare și învățare. Au existat și situații în care am decis să renunț definitiv la anumite exemplare, distrugându-le efectiv, acceptând că nu toate piesele trebuie păstrate și că selecția este o formă de disciplină.
Privind în urmă, îmi dau seama că mărcile cu defecte nu au fost simple rebuturi, ci etape ale unui drum. Le-am păstrat atât timp cât m-au ajutat să înțeleg, să compar și să învăț. Le-am înlocuit fără regret, dar nu fără respect, pentru că, în filatelie, traseul contează aproape la fel de mult ca piesa finală.

Filatelia la granița dintre știință și fascinație

Dintre aparițiile filatelice recente, emisiunea dedicată plantelor carnivore se distinge prin originalitatea tematicii și prin echilibrul bine dozat între dimensiunea estetică și cea educativă. Lansată pe 21 ianuarie 2025 de Romfilatelia, în colaborare cu Poșta Română – care a reținut câte 3.200 de exemplare din fiecare valoare nominală pentru francarea corespondenței, cu speranța că acestea vor ajunge cât mai curând și în oficiile poștale din provincie – emisiunea este alcătuită din trei mărci poștale și un plic „prima zi”, având grafica realizată de George Ursachi.

Plantele carnivore au exercitat dintotdeauna o atracție aparte, prin mecanismele lor ingenioase de capturare a prăzii, prin rapiditatea reacțiilor și prin procesul de digestie care contrazice imaginea tradițională a plantelor pasive. La toate acestea se adaugă, adesea trecută cu vederea, frumusețea florilor lor.
Din punct de vedere grafic, emisiunea propune o abordare inspirată: plantele sunt redate realist, cu atenție pentru detalii botanice, în timp ce fundalurile stilizate sugerează peisaje ample, aproape onirice. Această combinație conferă mărcilor o expresivitate vizuală aparte.

Marca de 5,50 lei este dedicată genului Nepenthes, recunoscut pentru capcanele sale sub formă de urnă, prevăzute cu opercul, care atrag insectele prin culori vii și nectar. Răspândite în Asia de Sud-Est, Australia și Madagascar, unele specii impresionează prin adaptări neobișnuite, folosind chiar excrementele unor mamifere mici ca sursă de nutrienți.
A doua marcă, cu valoarea de 6 lei, prezintă genul Sarracenia, cunoscut drept „planta ulcior”. Originară din mlaștinile Americii de Nord și de Sud, aceasta se remarcă prin frunzele transformate în urne tubuloase, eficiente și totodată spectaculoase prin colorit.

Valoarea nominală de 14 lei este rezervată genului Drosera („roua cerului”), ale cărui frunze, acoperite cu peri glandulari lipicioși, reacționează rapid la mișcare. În România, Drosera rotundifolia este cea mai cunoscută specie, prezentă în turbării și mlaștini oligotrofe, habitate fragile și protejate.
Pe plicul „prima zi” (tiraj 190 de exemplare) este ilustrată celebra Dionaea muscipula – Capcana lui Venus –, faimoasă pentru viteza cu care își închide capcana și simbol al adaptării extreme în lumea vegetală.
Privită în ansamblu, emisiunea Plante carnivore (LP #2548) confirmă capacitatea filateliei de a îmbina armonios esteticul cu informația științifică. Este o apariție care își va găsi cu siguranță locul în colecțiile tematice dedicate florei, biodiversității și protecției mediului, oferind colecționarilor nu doar imagini spectaculoase, ci și un prilej de reflecție asupra diversității naturii.

Ultimele zboruri ale unui gigant al cerului: corespondența zburată cu LZ 130 „Graf Zeppelin II”

Există piese filatelice care, dincolo de valoarea lor materială, poartă în ele vibrația unei epoci apuse. Un astfel de exemplu este plicul zburat cu dirijabilul LZ 130 „Graf Zeppelin II”, datat 13 august 1939, o mărturie autentică a ultimelor zboruri efectuate de un Zeppelin înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Plicul poartă ștampila de plecare „Frankfurt (Main) – Rhein-Main”, locul de bază al dirijabilelor germane, și este francat cu două mărci poștale ale Reich-ului German, cu valorile de 80 și 20 Pfennig, reprezentându-l pe mareșalul Paul von Hindenburg. În partea superioară, mențiunea manuscrisă „Mit Luftschiff ‘Graf Zeppelin’” confirmă transportul aerian prin intermediul dirijabilului.
Pe fața plicului se disting două ștampile filatelice speciale. Prima, imprimată cu cerneală roz, poartă inscripția „Luftschiff Graf Zeppelin / Deutschlandfahrt 1939” și înfățișează silueta zveltă a dirijabilului plutind deasupra unei localități germane – imagine emblematică pentru ultimul mare turneu aerian al LZ 130. Cea de-a doua, aplicată la Eger (astăzi Cheb, în Cehia), datată 13.8.39 – 12, are mențiunea „1. Zeppelinlandung im Sudetenland”, marcând prima aterizare a unui Zeppelin în Sudetenland, teritoriu anexat de Germania în 1938.
Această piesă poștală este mai mult decât un simplu plic: ea reprezintă un fragment din istoria tehnologică și politică a Europei interbelice, o relicvă zburată la propriu în ultimele zile de pace.
Interesul colecționarilor pentru astfel de piese rămâne constant, dovadă fiind faptul că exemplarul prezentat a fost inclus ca Lotul 504 în cadrul licitației filatelice Antiquitäten Callies (ediția 69), desfășurată la 24 octombrie 2025, având un preț de pornire de 20 de euro.
Astfel de plicuri nu sunt doar documente poștale, ci mesageri ai unei lumi care visa la cucerirea cerului. Ele amintesc de curajul, ingeniozitatea și fascinația omului pentru zbor – o poveste pe care filatelia o păstrează vie, timbru cu timbru, ștampilă cu ștampilă.

Floarea cu parfum de poveste

În grădinile liniștite ale Orientului, dar și în parcurile europene, există o floare care pare desprinsă dintr-un vechi basm botanic: Amberboa moschata, cunoscută și ca centaurea parfumată.
La prima vedere, pare o rudă delicată a albăstrelelor – cu petale subțiri, de un roz-violaceu intens, uneori albe sau albastre, care dansează ușor în bătaia vântului. 

Adevărata ei taină stă însă în parfum: un miros dulce, muscat, care învăluie aerul și atrage imediat privirile și amintirile. Nu e de mirare că a fost cultivată de secole ca floare ornamentală, apreciată pentru farmecul și aroma ei unică.
Dincolo de grădini și festivaluri florale, Amberboa moschata și-a găsit locul și pe timbre. Acolo, desenată cu migală, își păstrează parfumul imaginar, purtat peste frontiere și decenii. Pentru filateliști, imaginea ei nu înseamnă doar o simplă floare, ci o mărturie a frumuseții fragile care unește botanica, arta și poșta într-un singur detaliu de hârtie gumată.
Astfel, atunci când întâlnim pe un timbru această floare discretă, avem în față o invitație la contemplare: un gest simplu, dar plin de poezie, prin care natura își face loc în clasor, la fel de vie ca într-o grădină parfumată de vară.

Când culorile prind viață la Bratislava

În zilele senine de toamnă, Bratislava pare un oraș desenat. Străzile sale vechi, cu ziduri pastelate și ferestre ca niște ochi visători, se transformă la fiecare doi ani într-un uriaș album de povești. Este vremea Bienalei Ilustrațiilor de la Bratislava (BIB) – locul unde arta pentru copii devine limbaj universal și fiecare pagină ilustrată capătă aripi.

În sălile BIBIANA – casa internațională a artei pentru copii – se adună creații venite din toate colțurile lumii. Fiecare desen spune o poveste tăcută: un copil care visează, o pasăre care nu-și găsește zborul, un peisaj care respiră în ritmul imaginației. Sub egida UNESCO și a IBBY, Bienala nu este doar o competiție, ci o sărbătoare a sensibilității, o punte între culturi, un dialog între linii, culori și emoții.

Ediția a 30-a, desfășurată în septembrie 2025, a marcat șase decenii de tradiție BIB – șaizeci de ani de povești ilustrate, de artiști care au desenat copilăria lumii. Printre numele care strălucesc se află și Paloma Valdivia, premiată cu Marele Premiu BIB 2023 pentru ilustrațiile sale la volumul bilingv The Book of Questions de Pablo Neruda. În paginile acelei cărți, poezia și imaginea se întâlnesc într-o simfonie de culori – ca și cum desenul însuși ar fi început să respire versuri.
Pentru un colecționar de timbre, un asemenea eveniment este mai mult decât artă – este inspirație. 

În micile piese gumate, ca și în ilustrațiile BIB, se ascunde același miracol: puterea imaginii de a spune povești fără cuvinte. Poate, într-o zi, un timbru va celebra această Bienală, iar atunci, între un plic și un vis, vom descoperi din nou că desenul copilăriei nu se termină niciodată.

Un secol de lumină pe peliculă

Filatelia are darul de a transforma amintirea marilor personalități în imagini ce călătoresc prin timp, iar figura lui Henrik Sureni Malyan (30 septembrie 1925 – 14 martie 1988) este una dintre ele. Regizor, scenarist și om de teatru, Malyan a fost o voce puternică a cinematografiei armene, reușind să surprindă în filmele sale esența umanului, cu toate contradicțiile și frumusețile sale.
Artist al Poporului al RSS Armene și al URSS, el a lăsat posterității creații ce au depășit granițele țării natale, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți cineaști est-europeni ai secolului XX. Filmele sale, marcate de lirism și de o profundă atenție față de detaliul vieții cotidiene, au devenit repere culturale pentru generații întregi.

Prin timbre, chipul și opera lui Henrik Malyan sunt readuse în atenția publicului, amintind că arta – fie ea film, teatru sau filatelie – rămâne o punte între memorie și viitor. Astfel, fiecare colecționar care așază în clasor imaginea regizorului armean participă, la rândul său, la păstrarea vie a unei moșteniri culturale neprețuite.

 

La ce timbre româneşti să ne aşteptăm în 2026

Am parcurs cu interes prima variantă a programul editorial al Romfilateliei pentru anul 2026 și, ca de fiecare dată, am avut sentimentul că timbrul poștal rămâne unul dintre cele mai coerente și elegante moduri de a spune povești despre identitatea noastră, despre lume și despre valorile care merită păstrate. Cele 45 de emisiuni anunțate, la care se adaugă șase rezerve, conturează un an filatelic dens, variat și echilibrat, în care cultura, istoria, natura și actualitatea se întâlnesc firesc.
Anul a debutat sub semnul Zilei Culturii Naționale, iar luna ianuarie va fi completată cu teme inspirate din natură și artă, precum plantele carnivore, anotimpurile surprinse în lumina vitraliilor lui Sever Frențiu și o emisiune dedicată cocoșilor, simboluri cu rezonanțe tradiționale și heraldice. Este un început care anunță deja diversitatea tematică a anului.
Februarie aduce o deschidere către sport, simboluri și aniversări majore. Team Romania la Jocurile Olimpice Milano–Cortina 2026 se întâlnește cu tradiția orientală prin Zodiacul chinezesc – Anul calului de foc, iar dimensiunea culturală este amplu reprezentată de Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la naștere, alături de aniversarea Federației Internaționale de Filatelie, un reper important pentru comunitatea filatelică mondială.
În martie, natura revine în prim-plan printr-o emisiune dedicată irișilor, completată de o incursiune în patrimoniu prin Tezaurul din seiful istoriei. Sărbătoarea Paștilor 2026 oferă prilej de reflecție spirituală, iar filatelia se intersectează cu viața asociativă și sportivă prin emisiunile dedicate Rotary – 90 de ani în Districtul 2241 România și Republica Moldova și Federației Române de Box, la centenar.
Aprilie este marcat de un puternic accent educativ și european. Ziua Internațională a Cărții pentru Copii se împletește cu emisiunea Europa 2026 – 70 de ani, alături de teme atractive precum curiozitățile faunei și obiectivele turistice românești, invitând la descoperire și explorare.
Luna mai aduce o notă solemnă prin emisiunea dedicată Dinastiei Regale a României, completată de dimensiunea internațională a Expoziției Filatelice Mondiale Boston 2026. Privirea este orientată și spre viitor, prin tema Tehnologia viitorului: Smart City, un subiect care plasează filatelia în dialog cu inovația.
Iunie se remarcă prin deschiderea internațională, cu două emisiuni comune: România–Kazahstan, dedicate rezervațiilor biosferei, și România–Moldova, care evocă primul zbor pe ruta București–Galați–Chișinău. Acestora li se adaugă Campionatul Mondial de Fotbal 2026, explorarea spațiului și o emisiune cu mesaj social puternic: „Fii inteligent și spune NU drogurilor!”.
În plină vară, luna iulie marchează 70 de ani de la aderarea României la UNESCO, aniversarea Societății Române de Cruce Roșie, dar și Ziua Mărcii Poștale Românești, dedicată de această dată familiei Brătianu. Tot acum, anul 2026 este consacrat simbolic drept Anul Nadia Comăneci, o recunoaștere a excelenței sportive românești.
August continuă cu teme de patrimoniu și natură: Via Transilvanica, aniversarea Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași, canonizarea Doamnei Maria Brâncoveanu și o incursiune spectaculoasă în trecutul îndepărtat prin animalele preistorice.
În septembrie, muzica și patrimoniul arhitectural se întâlnesc armonios. Concursul Internațional „George Enescu” este completat de o emisiune dedicată marilor muzicieni George Enescu, Sergiu Celibidache și Yehudi Menuhin, alături de un eveniment vizual spectaculos – Festivalul baloanelor cu aer cald – și de o incursiune în istoria transporturilor prin gările istorice românești.
Octombrie aduce în atenție palatele Poștei Române, urmate de prima parte a seriei Produs în România, iar finalul lunii este marcat de o emisiune dedicată măștilor, cu bogatele lor semnificații culturale și ritualice.
Noiembrie propune o emisiune comună România–Ungaria, dedicată prieteniei dintre Octavian Goga și Ady Endre, urmată de tradiționala emisiune Crăciun 2026 și de o incursiune în patrimoniul viticol prin vinurile românești din crame strămoșești.
Anul se încheie în decembrie cu teme puternic ancorate în istorie și memorie: Devotament regal – Echitație, comemorarea a 550 de ani de la moartea lui Vlad Țepeș și o emisiune dedicată rezistenței anticomuniste, un capitol dureros, dar esențial al istoriei recente.
Privit în ansamblu, acest program editorial confirmă încă o dată că filatelia românească rămâne un spațiu al dialogului dintre trecut, prezent și viitor. Ca filatelist, nu pot decât să salut această viziune amplă și să aștept, timbru cu timbru, un an care se anunță memorabil din punct de vedere cultural și colecționistic.

Romfilatelia a celebrat Ziua Culturii Naționale printr-o emisiune specială de timbre

Astăzi am avut bucuria să descopăr noua emisiune filatelică a Romfilateliei și a Poștei Române, dedicată Zilei Culturii Naționale, pusă în circulație pe data de 15 ianuarie 2025. Este o colecție care aduce un omagiu valorilor care definesc cu adevărat identitatea românească, punând în lumină personalități ce au marcat istoria, literatura și arta noastră.
Emisiunea, machetată de Mihai Criste, este cu adevărat completă: include trei timbre, un plic „prima zi”, trei cărți poștale maxime – perfecte pentru pasionații de maximafilie – și chiar o mapă filatelică în tiraj de 170 de exemplare, realizată cu rafinament la Fabrica de Timbre. 

Privind aceste piese, nu poți să nu simți respectul și admirația pentru cei care ne-au lăsat un patrimoniu cultural atât de bogat.
Pe timbre îi regăsim pe trei dintre cei mai importanți creatori de cultură românească: Nicolae Iorga (pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei) – istoric, savant și enciclopedist de anvergură europeană, autor a peste 1.000 de volume, care a rămas pentru mine un reper al gândirii românești; Andrei Mureșanu (pe marca poștală cu nominalul de 10 lei) – poet și revoluționar, autor al imnului național „Deșteaptă-te, Române”, un simbol al solidarității, demnității și al spiritului nostru național și pe Ștefan Luchian (pe timbrul cu nominalul de 25 lei) – maestru al culorii și sensibilității artistice, pictorul care a transformat florile și peisajul românesc în adevărate poezii vizuale.

Pentru mine, această emisiune este mai mult decât o colecție de timbre: este un mic periplu prin cultura românească, care aduce împreună istoria, literatura și arta, într-o formă estetică și simbolică deosebită.
Pentru orice colecționar sau pasionat de cultură, această emisiune este o invitație să redescoperim valorile care ne definesc ca români – prin timbre, culori și povești care nu se uită niciodată.

 

Muzeul orașului Varaždin – o poveste filatelică printre ziduri vechi

Când pășești prin Varaždin, orașul pare să respire prin clădirile sale baroce, prin curțile liniștite și prin vechile sale palate. Însă adevărata inimă a acestui loc, cel puțin pentru un pasionat de filatelie și istorie, bate în Muzeul orașului Varaždin – o instituție care, în 2025, a împlinit un secol de existență.

Am ajuns acolo într-o dimineață senină, cu aparatul foto și cu un carnețel de notițe în buzunar, așa cum fac de obicei când caut idei pentru blogul filatelic. Muzeul nu este doar un spațiu, ci șase: Cetatea Veche, turnul de veghe, grânarul, Palatul Sermage, Palatul Herzer și, mai nou, Palatul Patačić. Fiecare clădire păstrează nu doar colecții, ci povești, iar fiecare poveste – ca un timbru vechi – are marginile ei unice, ușor tocite de timp, dar încă pline de culoare.

În Cetatea Veche, un custode mi-a povestit că muzeul adăpostește aproape 200.000 de piese. Puține sunt cumpărate; majoritatea au fost donate de locuitorii orașului, de familii croate, germane și evreiești care au înțeles că moștenirea lor trebuie să rămână undeva, în siguranță. Așa mi-am imaginat pentru o clipă colecțiile muzeului ca pe o uriașă „emisiune” dedicată spiritului comunității – fiecare obiect un mic timbru, fiecare timbru o mărturie.

Când am ajuns în curtea Palatului Sermage, mi-am amintit descrierile localnicilor: vara aici cântă Șpancirfestul, iarna luminează Adventul, iar zidurile se umplu de glasuri, exact ca un album filatelic răsfoit de generații diferite. Palatul Herzer, în schimb, are o liniște aparte, ca un plic nedesfăcut care așteaptă să-i descoperi conținutul.
Adevărata surpriză, însă, a fost Palatul Patačić, recent adăugat muzeului. Deși lucrările pentru noile expoziții sunt încă în desfășurare, atmosfera are farmecul acela al unei coli neperforate, gata să devină o emisiune specială.

Muzeul Orașului Varaždin nu este doar un loc în care se păstrează istoria. Este un loc în care istoria se adună, se așază cumințică pe rafturi, se lasă privită și, uneori, parcă îți face cu ochiul, invitându-te să scrii despre ea.
Iar pentru mine, această vizită a fost ca descoperirea unui timbru rar într-o cutie prăfuită: neașteptată, luminoasă și plină de povești ce merită împărtășite.

 

Rața indiană alergătoare – o poveste pe timbru

Pe câmpiile luminoase din India, o rață indiană alergătoare își făcea drum printre ierburi, cu pasul vioi și agil. Penajul ei viu colorat, cu nuanțe de verde irizat și maro cald, părea că prinde viață sub razele soarelui de amiază. Localnicii o admirau pentru viteza și grația cu care se ferea de prădători, iar copiii o urmăreau cu ochi curioși, învățând să iubească natura.

Un colecționar de timbre, trecând prin acele meleaguri, observă rața și simți că merită să ajungă pe hârtia fină a unei emisiuni filatelice. Fiecare detaliu – de la aripile strălucitoare la pașii sprinteni – putea fi transpus cu migală în culori vibrante. Astfel, rața indiană alergătoare începu să călătorească prin lume, pe timbre și în inimile colecționarilor, purtând cu ea spiritul câmpiilor indiene și frumusețea sălbăticiei.

Plicul care urcă muntele

Pier Giorgio Frassati iubea munții. Îi urca cu pași siguri, dar cu inima ușoară, ca și cum fiecare vârf cucerit era doar o treaptă spre cer. Îi plăcea să fie printre prieteni, să ajute pe cei sărmani, să trimită mesaje de încurajare.
Îmi imaginez că, dacă ar fi trăit astăzi printre filateliști, Pier Giorgio ar fi ales un plic ilustrat cu un peisaj montan și ar fi lipit pe el un timbru cu zăpezi alpine. Și-ar fi scris cu grijă adresa prietenului său, apoi ar fi adăugat un gând simplu: „Verso l’alto” – „Spre înalt”.

Filatelia are această putere discretă: un plic ștampilat poate fi mai mult decât o scrisoare, poate deveni un simbol al drumului interior. Așa cum Frassati urca muntele pentru a-l oferi lui Dumnezeu, tot așa un colecționar urcă muntele propriei pasiuni, adunând timbru după timbru, ca pe niște trepte de lumină.
Astăzi, chipul lui Pier Giorgio apare și pe timbre emise în diverse țări, mărturie că viața lui, scurtă dar intensă, rămâne un mesaj care călătorește peste timp. 

Iar pentru noi, filateliștii, un asemenea timbru nu e doar o piesă de colecție, ci un mic vârf de munte în clasor, care ne amintește să privim mereu în sus.

Veverița vulpe – vedeta filateliei mondiale

Veverița vulpe (Sciurus niger) este cea mai mare specie de veveriță de pe continentul nord-american, răspândită în Statele Unite, sudul Canadei și nordul Mexicului. Această specie impresionează prin dimensiuni, agilitate și coloritul distinct al blănii, care i-a adus și numele sugestiv de „vulpe”.

Veverița vulpe trăiește în păduri de foioase și zone deschise, construind vizuini în scorburi sau cuiburi mari în arbori. Este omnivoră, consumând ghinde, muguri, semințe de pin, fructe și insecte. Rolul său în ecosistem este esențial: răspândește semințe și contribuie la regenerarea pădurilor, fiind un veritabil „grădinar” al naturii.

În filatelia mondială, veverița vulpe este reprezentată frecvent pe timbre, blocuri filatelice, viniete sau coli tematice, fiind folosită pentru a celebra biodiversitatea și frumusețea faunei nord-americane. Ilustrațiile surprind energia, agilitatea și comportamentele caracteristice ale speciei, transformând fiecare timbru într-o mică poveste naturalistă.
Privind aceste timbre, colecționarii nu se limitează doar la admirarea artei miniaturale, ci pot explora și fascinanta lume a ecologiei, înțelegând mai bine legătura delicată dintre animale și habitatul lor. Filatelia devine astfel o fereastră către natură, iar veverița vulpe, un ambasador neobișnuit, dar plin de farmec.