Furtul de la Fabrica de Timbre din 1983

Răsfoind arhiva ziarului „România Liberă”, am găsit un articol semnat de Marius Georgescu, publicat în numărul 12.062 din 12 august 1983, care relatează despre o anchetă privind dispariția unor timbre din depozitul fabricii și comercializarea acestora înainte de a fi emise. Iată un rezumat a celor petrecute în primăvara acelui an:
Filmul evenimentelor ne aduce aminte de fabula cu lupul pus să păzească stâna de oi și aceasta se aplică perfect în povestea pe care o vom relata în continuare. Personajul principal, Gheorghe Păun, lucra ca lucrător comercial la „Rompresfilatelia” când i-a fost încredințată responsabilitatea securității unității pe timpul unei nopți. A fost o măsură de precauție necesară, având în vedere că „Rompresfilatelia” se afla în același imobil cu Oficiul special pentru editarea timbrelor și controlul mandatelor din București, iar Păun era responsabil de supravegherea ambelor unități. El cunoștea în detaliu locurile unde erau depozitate cele mai valoroase timbre, cum să ajungă acolo și ce uși să deschidă. Astfel, fiind singur în instituție, a avut ocazia perfectă să comită un furt. În plus, fiind paznic la ușa de la intrare, Păun a decis să încerce o lovitură mare.
Folosind o cheie obișnuită, cheia de la locuința sa, a deschis dulapul de la secretariat și acolo a găsit cheile depozitelor filatelice. Se pare că securitatea era foarte slabă, deoarece aceste chei erau depozitate într-un simplu plic lipit. După această descoperire, totul a devenit simplu: a urcat la primul etaj, a deschis depozitul, a umplut un sac cu timbre, a pus cheia înapoi în dulăpiorul de la secretariat și, nerăbdător să vadă ce a furat, a început să trieze mărcile și colițele pe categorii.

Furtul timbrelor a rămas neobservat timp de câteva săptămâni, deși suma furată se ridică la aproximativ 600.000 de lei. Dar să continuăm povestea.
După ce furtul a fost descoperit, mulți au crezut că autorul era un colecționar pasionat, mai ales că unele dintre timbre urmau să fie lansate pe piață. Însă Păun le-a furat cu intenția de a le valorifica, nu pentru colecția sa personală. Nu a furat timbre individual, ci în cantități mari. Primul client al său a fost Victor Stănică, un expert în filatelie, fost angajat al „Rompresfilatelia”.
— Am câteva timbre. Le vând la un preț mic. Cred că vă vor interesa, mai ales că unele dintre ele sunt cu adevărat rare. Nu este vorba doar de câteva, am o cantitate semnificativă. Dacă aveți banii necesari, vă pot oferi un set de colițe în valoare de 30.000 lei.
— Perfect. Nu mă interesează de unde le ai. Știi cât obișnuiesc să plătesc în astfel de situații? Cu 25% mai puțin decât valoarea de catalog.

Cei doi ajung la o înțelegere și afacerea este făcută. Păun îi oferă un prim lot de timbre și îi atrage atenția: „Dacă mai aveți nevoie, putem discuta”.
Bineînțeles, Stănică nu le-a cumpărat doar pentru a le privi sau a le pune într-un album. El contactează un expert în domeniu, Berghei Volohovschi, un individ dubios care și-a abandonat locul de muncă acum opt ani și își câștigă existența din afacerile cu timbre.
— Am pus mâna pe niște exemplare rare. Unele dintre ele încă nu au fost emise oficial. Le vând la valoarea de catalog, îi spune Stănică.
Volohovschi nu poate rata o asemenea oportunitate de afacere. Plătește imediat, fără să ceară detalii suplimentare. După ce intră în posesia timbrelor și colițelor, filatelistul afacerist începe să-și caute clienți. Nu îi este greu să găsească cumpărători, deoarece timbrele sunt rare. Cu toate acestea, nu le vinde niciodată la prețul de achiziție, ci speculează pe marginea lor. De exemplu, G.B., de pildă, cumpără 22 de colițe în valoare de catalog de 19.000 lei, dar plătește 23.700 lei, în timp ce P.T. achiziționează șapte colițe nedantelate în valoare de 3.750 lei cu 5.800 lei etc.

Volohovschi nu dorește să renunțe la un „furnizor” de timbre precum Stănică, mai ales că acesta i-a spus că „dacă mai ai nevoie, pot să mai obțin”. Astfel, pentru a-i menține interesul, împart profitul pe jumătate.
După ce primul lot de timbre a fost vândut, Stănică îl caută din nou pe Păun.
— A fost destul de dificil, dar ce să fac? Știu că ai nevoie de bani și vreau să te ajut. Dă-mi mai multe timbre. Oricâte. Prețul este stabilit, nu-i așa?
Astfel, Stănică cumpără de la Păun timbre filatelice în valoare de 139.320 lei, toate sub prețul de catalog, pentru a le revinde ulterior, împreună cu Volohovschi, la prețuri speculative.
Între timp, cei doi află despre furtul de la „Rompresfilatelia”. Ei știu cu siguranță că Păun este autorul. Cu toate acestea, ei mizează pe faptul că odată ce un timbru este achiziționat de un colecționar, acesta este pus într-un album și acolo rămâne, fără a fi dezvăluită sursa de proveniență.

În cele din urmă, după ample investigații, hoțul este prins și recunoaște în totalitate faptele. Ce spun acum cei doi falși filateliști, speculanți de timbre: „Nu știam că timbrele sunt furate, altfel nu le-am cumpărat”, spune Stănică. „Un colecționar adevărat nu este interesat de preț. Plătește oricât, atâta timp cât are timbrul acasă, în album. Și, în definitiv, unde scrie pe timbru că este furat?”, susține Volohovschi.
Poate fi adevărat, însă cei doi filateliști, experți în domeniu, cunoscuți pentru afacerile ilegale cu timbre pe care le desfășurau, știau foarte bine că timbrele filatelice se vând doar prin intermediul magazinelor „Rompresfilatelia” și că cele care nu au fost distribuite către rețea nu pot fi dobândite altfel decât prin mijloace ilegale. În plus, Stănică cumpără timbre în valoare de 139.320 lei la prețuri mult mai mici decât valoarea lor reală, știind cu precizie că Păun nu le poate avea decât prin furt de la locul de muncă, în timp ce Volohovschi, un afacerist abil care își asigura existența prin escrocherii și speculații filatelice, profita de situație, colindând mai multe orașe în căutare de cumpărători.
Astfel, fără nicio îndoială, Victor Stanică și Serghei Volohovschi se fac vinovați de o infracțiune deosebit de gravă: tăinuire în dauna avutului obștesc, la care se adaugă infracțiunea de speculă. Ca urmare, au fost condamnați la patru ani de închisoare, respectiv cinci ani de închisoare. În ceea ce-l privește pe Gheorghe Păun, acesta a primit o pedeapsă de 15 ani de închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în dauna avutului obștesc.

Într-un posibil clasament al colecționarilor, filatelia ocupă cu siguranță unul dintre primele locuri. Oamenii pasionați își dedică majoritatea timpului liber timbrelor, clasorului și colițelor. Cei trei indivizi investigați în această anchetă constituie, fără îndoială, o excepție în lumea filateliștilor. Colecționarii de timbre se bucură atunci când o nouă marcă poștală, o serie sau o coliță intră în colecția lor. Totuși, foarte puțini se întreabă, atunci când fac schimburi sau cumpărături de la alți colecționari, de unde provin acele timbre. Cum a ajuns acest timbru în mâinile partenerului filatelist? Din cele relatate, se poate observa că excepții pot exista și că este necesară vigilența chiar și din partea colecționarilor de timbre.