Stâlpii lui Hercule

Mitul stâlpilor lui Hercule este una dintre cele mai cunoscute legende din lumea antică și se referă la o serie de obstacole și aventuri pe care eroul mitologic grec Heracles (sau Hercule, în varianta romană) le-a întâmpinat în timpul unei călătorii legendare prin Europa și Africa de Nord.

Potrivit mitului, Stâlpii lui Hercule au fost amplasați la limita lumii cunoscute, în strâmtoarea Gibraltarului, și au marcat punctul de separare dintre lumea cunoscută și cea necunoscută. Pe de o parte a Stâlpilor lui Hercule se afla Marea Mediterană, iar pe de altă parte se întindeau oceanul și tărâmurile neexplorate ale lumii antice.
Legenda spune că Hercule a fost obligat să realizeze două lucruri înainte de a fi considerat un erou cu adevărat: să elibereze zeița Europa, răpită de marele Zeus sub forma unui taur, și să obțină merele de aur ale grădinilor Hesperidelor, păzite de un balaur uriaș.

În timpul călătoriei sale, Hercule a fost nevoit să treacă prin numeroase obstacole și să înfrunte diferite creaturi mitologice, inclusiv dragonul Ladon și gigantul Atlas, care îi purta pe umeri cerul.
Pentru a marca victoria sa, Hercule ar fi ridicat doi stâlpi imenși la capătul lumii cunoscute, unul de fiecare parte a strâmtorii Gibraltarului. Legenda spune că acești stâlpi au fost sculptați din munți de safir, iar pe fiecare dintre ei a fost gravată inscripția „Non plus ultra” („Nimic mai departe”), indicând faptul că nu există alte teritorii de explorat sau alte aventuri de urmat.
Astăzi, Stâlpii lui Hercule sunt o atracție turistică populară în Gibraltar, iar legenda mitologică rămâne una dintre cele mai fascinante și influente povești din istoria umanității.