Christian Lous Lange (n. 17 septembrie 1869, Stavanger, Suedia-Norvegia – d. 11 decembrie 1938, Oslo, Norvegia) a fost un istoric, profesor și politolog norvegian. A fost unul dintre cei mai de seamă exponenți ai teoriei și practicii internaționalismului.
S-a născut la Stavanger; tatăl său a fost inginer militar. A absolvit liceul în 1887 și a plecat în călătorii, studiind istoria, limba engleză și limba franceză la Universitatea din Oslo, de unde a primit diploma de candidatus philologiæ în 1893. A predat mulți ani în gimnazii și licee, după care s-a întors la Universitatea din Oslo pentru a-și obține doctoratul.
În 1899 a avut primul său rol oficial în cadrul mișcării internaționaliste când a fost numit secretar al comisiei de organizare a conferinței de la Oslo a Uniunii Inter-Parlamentare, o organizație dedicată încurajării discuțiilor dintre parlamentari din diferite țări. În anul următor, a fost făcut secretar al Comitetului Nobel al Parlamentului Norvegian și, deși a renunțat la acest post în 1909, avea să joace un rol-cheie în perioada incipientă a Institutului Norvegian Nobel. În această perioadă a fost delegat tehnic al Norvegiei la a doua conferință de pace de la Haga.
S-a născut la Stavanger; tatăl său a fost inginer militar. A absolvit liceul în 1887 și a plecat în călătorii, studiind istoria, limba engleză și limba franceză la Universitatea din Oslo, de unde a primit diploma de candidatus philologiæ în 1893. A predat mulți ani în gimnazii și licee, după care s-a întors la Universitatea din Oslo pentru a-și obține doctoratul.
În 1899 a avut primul său rol oficial în cadrul mișcării internaționaliste când a fost numit secretar al comisiei de organizare a conferinței de la Oslo a Uniunii Inter-Parlamentare, o organizație dedicată încurajării discuțiilor dintre parlamentari din diferite țări. În anul următor, a fost făcut secretar al Comitetului Nobel al Parlamentului Norvegian și, deși a renunțat la acest post în 1909, avea să joace un rol-cheie în perioada incipientă a Institutului Norvegian Nobel. În această perioadă a fost delegat tehnic al Norvegiei la a doua conferință de pace de la Haga.
Susținerea sa intelectuală a internaționalismului a fost demonstrată prin primul dintr-o serie de trei volume de tratate de istorie (Histoire de l'internationalisme). Lucrarea, publicată în 1919, a contribuit la pregătirea ideologică a înființării Ligii Națiunilor. Pentru aceasta și pentru alte activități, Lange a primit, împreună cu Hjalmar Branting, Premiul Nobel pentru Pace în 1921.
