Într-o seară de toamnă, răsfoind un album filatelic cu miros ușor de hârtie veche și istorie, am zăbovit asupra unor imagini care păreau să cânte. Chipul lui Ion Dacian, cu privirea sa caldă și sigură, se ridică dintr-o carte poștală (emisă de Edipost în 2001, cod 075) ca dintr-o rampă de scenă. În spatele lui, pe un întreg poștal plic (cod 31/2010), se ghicește povestea unui teatru care a crescut odată cu publicul său: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, ajuns astăzi la aniversarea a 75 de ani, prilej cu care Romfilatelia i-a dedicat o emisiune filatelică (LP #2542) pe data de 26 noiembrie 2025. O instituție născută din muzică, vis și curaj artistic, care a învățat generații întregi să asculte nu doar cu urechea, ci și cu sufletul.
Ion Dacian a fost mai mult decât un tenor al vremii sale – a fost o punte între opereta clasică și îndrăzneala musicalului modern. În 1968, când a deschis porțile acestui gen într-o lume dominată de operetă, a făcut un gest vizionar, asemenea unui dirijor care schimbă ritmul unei întregi orchestre. Astăzi, acest drum continuă, iar emisiunea filatelică aniversară, machetată cu măiestrie de George Ursachi, îl omagiază cu finețe: o marcă de 8 lei ce înfățișează scena teatrului și portretul său, o coliță dantelată de 30 lei cu ansamblul din My Fair Lady și Ion Dacian în rolul profesorului Higgins, și un plic „prima zi” unde tenorul apare în fața unei partituri, alături de pian – simbol al muzicii care nu se stinge.
Privind aceste piese filatelice, ai impresia că auzi aplauzele din sală și vibrația orchestrei din fosă. Timbrele nu mai sunt doar simple valori poștale, ci devin bilete simbolice la un spectacol al memoriei. Iar Ion Dacian, prins pentru totdeauna între perforații fine, continuă să cânte, din album în album, povestea unui teatru care a ales mereu lumina rampei și curajul artei adevărate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu