De la munca manuală la tehnologia digitală

Fernando Távora a fost un important arhitect portughez, născut pe 25 august 1923 și decedat pe 3 septembrie 2005 în orașul Matosinhos . El este considerat unul dintre cei mai importanți arhitecți portughezi ai secolului al XX-lea și un pionier al arhitecturii moderne în Portugalia.

Távora a studiat arhitectura la Escola Superior de Belas Artes din Porto, absolvind în 1948. În anii 1950, el a fost influențat de arhitectura modernistă a lui Le Corbusier și a lucrat cu arhitectul portughez José Carlos Loureiro la proiectarea caselor sale. Távora a fost apoi implicat în mișcarea modernistă din Portugalia și a devenit un susținător al unei abordări mai umane și mai organice a arhitecturii.
În anii 1960, Távora a lucrat la proiecte importante, precum Muzeul de Artă Contemporană din Porto și sediul băncii Totta & Açores din Lisabona. El a devenit cunoscut pentru abordarea sa contextuală a arhitecturii, integrând elementele tradiționale portugheze în designul său modernist.
Printre cele mai importante lucrări ale lui Távora se numără clădirile școlilor din Santo Tirso și Marco de Canaveses, Biserica din Santa Maria de Canavezes și Casa de Chá da Boa Nova din Matosinhos. Casa de Chá da Boa Nova, situată la malul oceanului și inaugurată în 1963, este considerată o capodoperă a arhitecturii moderne și un exemplu de integrare reușită între arhitectură și peisaj.
Távora a fost, de asemenea, implicat în educația arhitecturală, predând la Universitatea din Porto și la Universitatea Tehnică din Lisabona și fiind un mentor important pentru mulți arhitecți portughezi. El a primit numeroase premii și distincții în timpul vieții sale și a rămas o influență puternică în arhitectura portugheză și internațională până în prezent.