Măseaua ciutei

Măseaua ciutei sau Cocoşeii (Erythronium dens-canis) este o plantă cu flori erbacee bulbare perenă din familia Liliaceae, care crește până la 25 cm prin poieni și păduri de foioase, până la 700 m altitudine. Bulbul este îngust, de 30-50 mm lungime și 8-12 mm diametru. Are două frunze, inegale, cea inferioară de 55 – 90 x 15 – 45 mm, cea superioară scurtă și mai îngustă, alungite sau ovat-lanceolate, glabre, cu margini întregi, atenuate la bază. Pețiolul este alungit canaliculat, iar lamina pe față este verde brunie cu macule roșii sau purpurii. Scapul are 10-20 cm lungime, drept, îndoit spre vârf în timpul înfloriri, și erect la fructificație. Floarea este solitară, violacee, roz, gălbuie sau albă, inodoră; foliolele perigonului alungit sau liniar lanceolate, subobtuze, libere, la înflorire îndoit răsfrânte. Este originară din Europa centrală și de sud, iar arealul ei se întinde din Portugalia până în Ucraina. Este singura specie de Erythronium care apare în mod natural în Europa. Planta înflorește primăvara devreme, între lunile martie-aprilie.

150 de ani de la prima întâlnire dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle

O frumoasă maximă realizată de Suciu Petru
după o grafică de Mihai Cătrună.

Mihai Eminescu și Veronica Micle s-au cunoscut la Viena, în 1872, când amândoi aveau 22 de ani. El era student la filosofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani şi mamă a doi copii, venise pentru a-şi trata o boală de piele. Fără a ţine cont de piedicile morale, cei doi au început timid, în capitala austroungară, o relaţie pasională, ce avea să dureze 17 ani, presărată cu despărțiri dureroase și împăcări.
El era un tânăr cu față ascuțită și ochi pătrunzători, iar ea un „înger blond” cu ochi albaștri, o femeie de o frumusețe deosebită pentru acele vremuri. Dragostea lor a rămas una dintre cele mai cunoscute povești de iubire, care au marcat literatura română.

După ce pe data de 1 martie 2022 Clubul Filatelic Turda a pus la dispoziția doritorilor în cadrul Oficiului Poștal nr. 1 din Turda o frumoasă ștampilă aniversară cu care s-au realizat și câteva frumoase maxime (una dintre ele, realizată de Petru Suciu din Turda, fiind reprodusă în deschiderea acestui material - pentru francare au fost utilizate timbre din emisiunea „Cupluri celebre. Poezia dragostei” pusă în circulație în anul 2020), este acum rândul Asociației Filateliștilor din Botoșani să ofere o altă ștampilă (amprenta ei este reprodusă în imaginea alăturată) care va fi disponibilă vineri, 18 martie 2022, la Oficiul Poștal nr. 1 din Botoșani. În cazul în care aveți posibilitatea, vă rog să îmi trimiteți și mie o vedere cu ștampila prezentată. Vă mulțumesc anticipat.

Brândușe

Pe data de 1 Martie 2022, prima zi de Mărțișor și a primăverii, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Brândușe (LP #2359) machetată de George Ursachi. În rândul majorității oamenilor, brândușa este o floare simbol al sentimentelor puternice de dragoste și devotament. Cele patru mărci poștale ale emisiunii „Brândușe” (36 x 36 mm), reproduc imagini ale florilor cunoscute sub numele de: Brândușă de primăvară (Crocus heuffelianus), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,70 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea cuprinsă între 50 și 100 de grame); Brândușă (Crocus danubensis), redată pe timbrul valoarea nominală de 4,50 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare interne cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame); Brândușă galbenă (Crocus chrysanthus), reprezentată grafic pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (contravaloarea taxei de recomandare pentru o corespondență prioritară externă) și Brândușă de toamnă (Crocus banaticus), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare externe cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame). Pe plicul prima zi a emisiunii (207 exemplare) este ilustrată o brândușă albastră (Crocus pallasii). Emisiunea este însoțită de un bloc special (120 x 120 mm) de 4 timbre dantelate (3.000 de exemplare) cu texte inserate pe manșetă vizibile în lumină ultravioletă.

185 de ani de la nașterea scriitorului Ion Creangă

Născut, după propria-i mărturisire dintr-un fragment de biografie, la 1 martie 1837 (sau la 10 iunie 1839, după un înscris oficial), Ion Creangă a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti, Neamţ, şi ai soţiei sale Smaranda, născută Creangă. După ce urmează, pe rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi). În 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi un an mai târziu i se naşte unicul său fiu, Constantin. După un parcurs întortocheat, care include printre altele înscrierea la Facultatea de Teologie, curând abandonată, şi la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu, ocupă prin concurs, în 1864, postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. În 1865 absolvă Şcoala Normală. Este apoi institutor şi diacon. Alcătuieşte manuale şcolare. În 1871, refuză să mai respecte cutuma şi apare în biserică tuns şi cu pălărie. Publică Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive, alături de C. Grigorescu şi V. Răceanu. Manualul avea să primească patru ani mai târziu, alături de Metoda noua de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru studierea în şcoli. În 1873 semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce atingere preoţimii şi este destituit din cler, pierzând totodată şi slujba de institutor. În acelaşi an obţine divorţul, după ce se retrăsese la „bojdeuca din Ţicău”, împreună cu Tinca Vartic, alături de care îşi va petrece întreaga viaţă. În 1874 îşi primeşte înapoi postul de institutor. Îi sunt publicate câteva povestiri şi poezii. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică în diverse proiecte de manuale, îşi vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. După ani de suferinţă şi numeroase concedii de boală, Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a IV-a din Amintiri din copilărie va fi publicată postum, în anul 1892.