Petru Maior – 205 ani de la moartea unui ctitor al conștiinței naționale românești

La 14 februarie 1821 se stingea, la Buda, Petru Maior, una dintre figurile fundamentale ale iluminismului românesc și un nume de prim-plan al Școlii Ardelene. La 205 ani de la moartea sa, comemorarea lui Petru Maior nu este doar un exercițiu de memorie culturală, ci și un prilej de reflecție asupra modului în care ideile pot modela identități, iar cărțile pot deveni instrumente de emancipare națională.
Născut în 1760, Petru Maior a fost istoric, filolog, teolog și militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Format intelectual în spiritul iluminismului european, el a înțeles că emanciparea unui popor începe prin afirmarea originii, a limbii și a continuității sale istorice. 

Lucrări precum „Istoria pentru începutul românilor în Dacia”, „Disertație pentru începutul limbii române” sau „Procanonul” nu sunt simple tratate academice, ci adevărate manifeste culturale, scrise cu pasiune, rigoare și o convingere fermă în destinul istoric al românilor.

Petru Maior a luptat, cu arma argumentului istoric și lingvistic, împotriva teoriilor care negau romanitatea și vechimea românilor în spațiul carpato-danubiano-pontic. Pentru el, limba română era dovada vie a continuității, iar latinitatea – fundamentul identității naționale. Această viziune, astăzi firească, era în epoca sa un act de curaj intelectual și politic.
Din perspectivă filatelică, personalitatea lui Petru Maior se înscrie firesc în galeria marilor cărturari români omagiați pe mărci poștale. 

Emisiunile filatelice dedicate Școlii Ardelene sau marilor istorici și filologi români nu au doar un rol comemorativ, ci și unul educativ. Ele transformă ideile în imagini simbolice, accesibile publicului larg, și fixează în memoria colectivă chipuri și nume care au contribuit decisiv la formarea României moderne.

Timbrele, plicurile „prima zi”, plicurile ocazionale, maximele sau ștampilele și flamele poștale ocazionale dedicate culturii românești devin astfel extensii vizuale ale operei lui Petru Maior. Așa cum el a folosit cartea pentru a transmite un mesaj identitar, filatelia folosește imaginea tipărită pentru a conserva și difuza memoria istorică. 

Într-un spațiu restrâns, de câțiva centimetri pătrați, se concentrează idei, simboluri și valori care traversează generațiile.
La 205 ani de la moartea sa, Petru Maior rămâne un reper al curajului intelectual și al responsabilității față de adevăr. 

Pentru filateliști, evocarea lui nu este doar un act comemorativ, ci și o invitație la aprofundare: să redescoperim contextul, ideile și lupta culturală a unei epoci în care identitatea românească se construia cu argumente, manuscrise și tiparnițe.
În definitiv, filatelia și iluminismul împărtășesc o trăsătură comună: credința că educația, memoria și circulația ideilor pot schimba lumea. Iar Petru Maior este una dintre acele figuri care dovedesc, peste timp, că spiritul nu poate fi șters, ci doar redescoperit și valorizat.