Simbolul copilăriei și al incluziunii

Pimpa, cățelușa cu blană albă și pete roșii, este un personaj iconic din literatura pentru copii, care a cucerit inima mai multor generații de copii din întreaga lume. Creată de Francesco Tullio Altan, Pimpa a debutat în 1975, într-o perioadă în care personajele de benzi desenate erau deja populare în Italia, dar cu un stil propriu care a făcut-o cu adevărat remarcabilă și apreciată de părinți și copii deopotrivă.

Pimpa nu este doar un personaj de benzi desenate, ci o adevărată prietenă imaginară pentru cei mici, cu care se pot identifica. Aducând un aer vesel și jucăuș în lumea copilăriei, Pimpa este mai mult decât un simplu cățel. Ea reprezintă bucuria, curiozitatea și dragostea necondiționată, caracteristici care sunt adesea valorificate în poveștile sale.

Pimpa este o cățelușă care se comportă și vorbește ca o fetiță, având o personalitate plină de viață și un comportament ce reflectă trăsături umane. Își petrece timpul explorând lumea din jurul ei, adesea în compania altor personaje interesante și prietenoase. Fiecare poveste în care Pimpa apare are un mesaj educativ și universal, iar prin simplul ei comportament, Pimpa încurajează imaginația și creativitatea copiilor.

Una dintre trăsăturile deosebite ale Pimpei este limbajul simplu și accesibil, care face ca poveștile sale să fie ușor de înțeles și de urmărit. Pimpa este un personaj cu care copiii pot învăța valori importante, cum ar fi prietenia, respectul și importanța de a privi lumea dintr-o perspectivă curioasă și deschisă.
Cățelușa cu pete roșii a avut un impact semnificativ asupra educației și dezvoltării copiilor. Povestirile ei au fost folosite în școli pentru a ajuta la învățarea limbajului și pentru a dezvolta abilități cognitive.

De asemenea, Pimpa a fost implicată în numeroase proiecte educaționale destinate incluziunii sociale, adresându-se copiilor cu nevoi speciale și oferind lecții valoroase despre diversitate și acceptare.
Împreună cu iubitul ei creator, Francesco Tullio Altan, Pimpa a fost introdusă în multe forme de media. A apărut într-o revistă lunară, pe trei timbre emise de San Marino în 1997, 2000 și 2002, a fost transformată într-o serie de cărți traduse în multe limbi și a fost, de asemenea, parte din numeroase producții de animație care au extins și mai mult impactul ei în rândul copiilor din întreaga lume.

Chiar și în prezent, personajul Pimpa continuă să fie relevant și să fie apreciat de părinți și copii.
Un alt aspect remarcabil al Pimpei este rolul său în promovarea incluziunii și diversității. Personajul a fost mereu accesibil tuturor copiilor, indiferent de rasă, sex sau origine. Pimpa a devenit o voce care a reprezentat educația pentru toți, dându-le copiilor șansa de a se înțelege și a învăța împreună.

Într-o lume în care diversitatea și acceptarea sunt mai importante ca niciodată, Pimpa rămâne un simbol al respectului și al înțelegerii reciproce.
Pe 31 martie 2025, Pimpa a fost celebrată printr-un timbru special emis în Italia pentru a marca 50 de ani de la crearea sa. Acesta a fost un tribut adus importanței și impactului pe care Pimpa l-a avut asupra educației și culturii pentru copii.

Timbrul o înfățișează pe Pimpa, cu blana sa albă cu pete roșii, în fața unei prăjituri cu lumânări, semnificând un moment de sărbătoare și bucurie.
Prin tot ce a învățat copiii de-a lungul decadelor, Pimpa rămâne un personaj care a contribuit la formarea unei culturi a incluziunii, educației și a respectului reciproc. Într-o eră în care valorile educaționale sunt esențiale pentru viitorul lumii, Pimpa este mai mult decât un simplu personaj de benzi desenate – este o figură simbolică a copilăriei și un ghid pentru o viață mai bună, în armonie și înțelegere.
Astfel, Pimpa continuă să își scrie povestea, o poveste despre prietenie, curaj și bucuria de a învăța și de a crește, care va rămâne relevantă pentru mulți ani de acum înainte.

500 de ani de istorie pe urmele unui timbru imaginar

Dacă am răsfoi un clasor de acum cinci secole, poate că printre filele lui am găsi un timbru imaginar cu chipuri asprite de muncă, cu flăcări ridicându-se din Banská Bystrica și cu urletul surd al unei mulțimi ce cere dreptate. Între anii 1525–1526, minerii din regiunile Slovaciei de azi au lăsat în urmă nu doar galerii de cupru, ci și una dintre cele mai puternice mișcări sociale din epoca feudală.

Totul a pornit de la „ștampila de plată”, moneda lor de fiecare zi, devalorizată de marii negustori ai timpului – faimoasa Companie Thurzó-Fugger. Salariile scăzute, lipsa hranei și boala au aprins scânteia. În mai 1525, la Banská Bystrica, minerii înarmați au ridicat glasul și au cerut dreptate. Curând, mișcarea s-a întins spre Kremnica și Banská Štiavnica, în februarie 1526 s-a transformat în răscoală.
Au ocupat orașe, au incendiat case și au rezistat cât au putut. Dar, precum o ștampilă care se estompează sub presiunea timpului, revolta a fost zdrobită. Liderii au fugit, unii au fost prinși, iar numele lor – A. Kolár, A. Kocka, I. Skocka, Beňo Maslo și alții – au rămas doar în cronici.
Astăzi, la 500 de ani distanță, povestea lor rămâne un document al curajului. Filatelia are darul de a fixa în imagini memoria unor lumi dispărute. Poate că nicio emisiune nu a fost dedicată vreodată răscoalei minerilor, dar istoria ei, spusă prin cuvinte, are aceeași forță ca un timbru: mică în dimensiuni, dar imensă în semnificație.

Viață în adâncuri

Există emisiuni filatelice care te poartă prin istorie, prin artă sau prin memoria unor oameni de seamă. Dar sunt și acelea care te invită în tăcerea apelor, acolo unde culorile, mișcarea și echilibrul naturii se întâlnesc într-un spectacol fascinant. 

Așa este noua emisiune filatelică „Specii de pești” (LP #2535), introdusă în circulație vineri, 17 octombrie, de Romfilatelia și Poșta Română — o adevărată incursiune în lumea acvatică a României.

Cele patru mărci poștale din emisiune, machetate de Cătălin Ilinca, sunt mai mult decât simple ilustrații: ele sunt povești despre viață, adaptare și fragilitate.

Pe timbrul de 5 lei, bibanul (Perca fluviatilis) apare ca un mic luptător al apelor dulci. Solzii săi aspri și dungile întunecate îl trădează ca pe un prădător agil, un simbol al echilibrului natural din lacurile și râurile nordice. Nu întâmplător, el este și peștele național al Finlandei — un titlu pe care îl poartă cu mândrie, chiar și în apele noastre.

Apoi, un strop de culoare strălucește din timbrul de 6,50 lei: bibanul soare (Lepomis gibbosus), „regina bălții”, o apariție exotică venitǎ din America de Nord. Culoarea lui parcă poartă lumina verii și reflexele unui apus peste luciul apelor. Nu este un campion al pescuitului, dar e o bijuterie vie a naturii.
Pe marca de 8 lei, lipanul (Thymallus thymallus) ne amintește de munții cu ape limpezi, acolo unde curentul e puternic, iar liniștea e spartă doar de saltul unui pește argintiu. Este o specie nobilă, căutată de pescarii sportivi, dar din ce în ce mai rară. Poluarea și construcțiile hidrotehnice i-au redus drastic habitatul, transformându-l într-un simbol al echilibrului pierdut între om și natură.
În fine, pe timbrul de 14 lei, filatelia românească aduce un omagiu unui adevărat supraviețuitor: aspretele (Romanichthys valsanicola). Endemic României și critic periclitat, acest pește trăiește doar în apele repezi ale Vâlsanului, într-un spațiu de câțiva kilometri. Este considerat unul dintre cei mai rari pești din lume — un miracol viu, păstrat în paginile naturii și, acum, în imaginea unui timbru.
Plicul „prima zi” completează emisiunea cu o ilustrație subacvatică delicată: plante, curenți de apă și siluete de pești într-o compoziție ce pare să respire.
Ca întotdeauna, Romfilatelia reușește să transforme știința în artă, iar natura — în patrimoniu vizual. Realizarea acestei emisiuni a beneficiat de consultanța științifică a cercetătorului științific gradul I Luis Ovidiu Popa, Directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, și a Dr. Alexandru Iftime, muzeograf, specialiști care au adus rigoarea ihtiologică în slujba filateliei.
„Specii de pești” nu este doar o temă din categoria Faună, ci o invitație la reflecție. Fiecare timbru este o picătură din marea biodiversității României, o lecție despre frumusețea lumii ascunse sub luciul apei. Din tirajul total de 28.114 timbre ale emisiunii, Poșta Română a păstrat pentru francarea corespondenței câte 3.200 de exemplare din fiecare valoare nominală.
Poate că, într-o zi, aceste timbre vor fi privite nu doar ca obiecte de colecție, ci ca mărturii ale respectului față de natură — acolo unde, între cer și adânc, se naște mereu o poveste.

Eroii nevăzuți ai siguranței aviației

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian este sărbătorită anual pe 20 octombrie și este o ocazie specială de a recunoaște munca esențială și adesea invizibilă a celor care asigură siguranța zborurilor din întreaga lume. Controlorii de trafic aerian (CTA) sunt responsabili pentru ghidarea aeronavelor în spațiul aerian și pe aeroporturi, asigurând că zborurile decurg în condiții de maximă siguranță, eficiență și fluiditate.

Responsabilitatea de bază a unui controlor de trafic aerian este de a monitoriza și coordona mișcările aeronavelor, asigurând că acestea mențin distanțele de siguranță necesare între ele, atât pe traseele de zbor, cât și la decolarea și aterizarea pe aeroporturi. Această sarcină este extrem de complexă și presupune o atenție constantă la detalii, comunicare eficientă și decizii rapide.

Personalul angajat pe aceste posturi lucrează în turnurile de control ale aeroporturilor, în centrele de control ale rutelor și în centrele de control al traficului de zbor. Ei trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid la orice situație neprevăzută, precum condițiile meteorologice nefavorabile sau posibile defecțiuni tehnice, pentru a preveni incidentele care ar putea pune în pericol viețile pasagerilor și ale echipajelor.

Într-o lume din ce în ce mai globalizată, unde zborurile comerciale, de marfă și militare devin tot mai frecvente, controlorii de trafic aerian joacă un rol crucial. În fiecare zi, aceștia coordonează mii de zboruri și sunt responsabili pentru asigurarea unei călătorii sigure pentru milioane de pasageri. Activitatea lor reduce riscul de coliziune între aeronave și minimizează întârzierile cauzate de traficul aerian intens.

Pentru a deveni un controlor de trafic aerian, este necesară o pregătire riguroasă. Candidații trebuie să aibă excelente abilități de comunicare, să fie calmi sub presiune, să aibă o gândire rapidă și să poată lua decizii clare în situații de criză. De asemenea, aceștia trebuie să fie capabili să interpreteze rapid informațiile radar și să comunice eficient cu piloții, utilizând un limbaj standardizat.

În plus, controlorii de trafic aerian trebuie să fie rezistenți din punct de vedere mental, dată fiind natura solicitantă a activității lor. Ei lucrează adesea în ture, inclusiv noaptea și în weekenduri, pentru a se asigura că spațiul aerian este gestionat în permanență.

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian este un moment de a mulțumi acestor profesioniști pentru dedicarea și responsabilitatea lor continuă. Deși rar văzuți sau auziți de publicul larg, ei sunt „eroii din umbră” care asigură că milioane de oameni ajung în siguranță la destinațiile lor.

Pe lângă recunoașterea muncii lor, această zi servește și la promovarea unei mai bune înțelegeri a complexităților traficului aerian și a importanței siguranței în aviație.
Controlorii de trafic aerian sunt o parte vitală a infrastructurii aviatice globale, iar dedicarea lor față de siguranță, eficiență și profesionalism este esențială pentru funcționarea continuă a acestui sistem complex.

Ziua Controlorilor de Trafic Aerian ne reamintește să apreciem munca lor de zi cu zi și să ne gândim la rolul lor crucial în menținerea siguranței pe cerul nostru motiv pentru care la Cercul filatelic al bibliotecii județene „Petre Dulfu” din Baia Mare am decis să-i omagiem prin realizarea unui plic ocazional (format C6) realizat într-un tiraj redus de 13 exemplare.

Jersey dezvăluie comorile arheologice ale insulei într-o emisiune filatelică spectaculoasă

În fiecare an, tema „EUROPA” aduce în prim-plan, prin intermediul timbrelor, patrimoniul cultural comun al țărilor europene membre ale Asociației Publicațiilor Poștale Europene (PostEurop). Pentru anul 2025, tema aleasă este „Descoperiri arheologice”, iar poșta insulei Jersey a răspuns acestei provocări printr-o emisiune filatelică captivantă care pune în valoare bogățiile ascunse ale trecutului insulei.
Lansată pe 5 mai 2025, emisiunea „EUROPA: Descoperiri arheologice include”: un set de șase timbre tematice, o coliță filatelică de colecție, precum și o varietate de produse conexe pentru pasionații de filatelie.
Timbrele, ilustrate cu rafinament de artista Hannah George, prezintă șase dintre cele mai importante și unice situri sau artefacte arheologice descoperite pe teritoriul insulei: descoperiri comerciale – dovezi ale vechilor rute de schimb și contact comercial cu alte regiuni europene; tezaurul de monede celtice – o comoară impresionantă care atestă circulația monetară și influențele culturale din epoca fierului; mormântul corbelat La Sergenté – unul dintre cele mai vechi monumente funerare de pe insulă; La Cotte – un important sit preistoric legat de activitatea neanderthalienilor; La Pouquelaye de Faldouet – un monument megalitic enigmatic, asociat cu ritualuri funerare; și, nu în ultimul rând, oase de mamut – mărturii spectaculoase ale faunei din epoca glaciară.
Prin această emisiune, Jersey Post reușește să combine valoarea istorică și științifică a descoperirilor cu estetica filatelică de înaltă clasă, oferind colecționarilor din întreaga lume nu doar o piesă de colecție, ci și o lecție de arheologie vizuală.
Emisiunile tematice EUROPA sunt apreciate pentru modul în care reunesc, sub o temă comună, diversitatea culturală și istorică a continentului european. În cazul insulei Jersey, acest demers nu face decât să întărească legătura dintre filatelie, educație și patrimoniu. Astfel, colecționarii au ocazia nu doar să admire un design artistic de excepție, ci și să exploreze, timbru cu timbru, istoria milenară a unui teritoriu fascinant.

Capitala gustului

Privit de sus, Hasselt pare o bijuterie flamandă, așezată cu grijă în inima provinciei Limburg. Străduțele sale se împletesc ca niște fire de poveste, iar piețele vechi adună în ele parfumul timpului trecut și al viitorului care pulsează prin arhitectură modernă.

Numit adesea „capitala gustului”, Hasselt este renumit pentru gastronomia sa, pentru tradiția genever-ului (băutura locală) și pentru festivalurile care umplu orașul de culoare și muzică. Însă, dincolo de aromele și veselia sa, Hasselt are și un chip discret al istoriei – unul care merită surprins și pe timbre.

Emisiunile filatelice dedicate orașului aduc în prim-plan imaginea sa panoramică: clădiri contemporane, repere istorice, piețe animate și colțuri verzi care îl fac să fie un loc unde tradiția și modernitatea conviețuiesc firesc.

Astfel, Hasselt nu este doar o destinație turistică sau un centru cultural, ci și o poveste vizuală transpusă în miniaturi de hârtie gumată. Răsfoind un clasor cu aceste timbre, descoperim nu doar frumusețea unui oraș, ci și felul în care filatelia știe să transforme un spațiu în memorie, iar un loc – într-o poveste care călătorește în întreaga lume.

Moștenirea unei colecții filatelice – între emoție și realitate

Nu de puține ori se întâmplă ca, în urma unei moșteniri, cineva să descopere într-o cutie de carton, într-un dulap sau chiar într-un pod prăfuit, albume cu timbre. Pentru cel care le găsește, ele par imediat a avea o aură de mister și, adesea, speranța unei valori ascunse. „Poate sunt rare!”, „Poate ascund o avere!”, se aud gândurile primei întâlniri cu filele pline de culori.
În realitate, de cele mai multe ori, colecțiile care ajung la evaluare sunt alcătuite din timbre din perioada filateliei de masă – anii când milioane de exemplare erau tipărite și circulau în toată lumea. Chiar dacă nu au o valoare financiară mare, aceste timbre rămân martori ai unei epoci și pot fi valoroase prin prisma poveștilor pe care le spun. Alteori, colecțiile au fost păstrate în condiții precare: timbre lipite direct pe foi, albume deteriorate, urme de umezeală sau decolorări. Toate acestea scad din valoarea materială, dar nu știrbesc din semnificația afectivă.
Ca filateliști, întâlnim frecvent solicitări de evaluare a unor astfel de moșteniri. Este important ca posesorii lor să înțeleagă că, deși poate nu vor găsi „comori” financiare, au în mâini fragmente dintr-o istorie vizuală a lumii. Fiecare timbru a circulat, a purtat o scrisoare, un gând sau o poveste.
Recomandarea este ca aceste colecții să fie privite cu răbdare și cu deschidere. Ele pot fi păstrate ca amintire de familie, pot fi donate unei biblioteci sau unui club filatelic, ori pot fi oferite copiilor curioși – pentru a le stârni interesul. Chiar și timbrele comune pot fi un prim pas pentru cineva spre descoperirea unei pasiuni.
Pentru că, în cele din urmă, valoarea unei colecții filatelice nu stă doar în catalog, ci și în emoția pe care o trezește celui care o răsfoiește.

O poveste din pădure și din clasor

Prin luminișurile liniștite ale pădurilor de fag și stejar, uneori chiar la rădăcina brazilor, se ascunde o ciupercă cu nume tandru: Lăptuca dulce (Lactifluus volemus). Nu este la fel de faimoasă precum hribii sau gălbiorii, dar are o eleganță aparte, de parcă ar fi un secret pe care pădurea îl dăruiește doar celor atenți.
Pălăria sa catifelată, cu nuanțe între brun-roșiatic și caramel, poate ajunge până la 20 de centimetri și se aplatizează odată cu vârsta. Lamelele crem se înroșesc atunci când sunt atinse, iar piciorul, mai deschis la culoare, completează armonia. Dacă este rănită, ciuperca „plânge” un lapte albicios ce se colorează în brun la contactul cu aerul. Și, ca un semn de recunoaștere, poartă cu sine un miros inconfundabil de… hering.

Considerată o delicatesă rară, Lăptuca dulce își dezvăluie cel mai bine aroma atunci când e prăjită simplu, la foc iute. Crește în Europa, America de Nord și Asia, dar devine din ce în ce mai greu de întâlnit, ca o mică bijuterie a naturii.
Pentru filateliști, o asemenea ciupercă trece din pădure în clasor, prin timbre care îi surprind frumusețea modestă și farmecul discret. Acolo, printre specii desenate cu migală, Lăptuca dulce își păstrează povestea vie, ca o amintire a gustului și a naturii pe care timbrele știu să o înveșnicească.

Jules Rimet: un pionier al fotbalului și un vizionar al unirii globale prin sport

Franța, 2023.

Jules Rimet, o personalitate remarcabilă născută pe 24 octombrie 1873, în Haute-Saône, a fost mult mai mult decât un simplu lider al fotbalului. Fondator al celebrului club Red Star în 1897 și ulterior primul președinte al Federației Franceze de Fotbal în 1919, el a fost un vizionar cu o viziune amplă asupra viitorului sportului.

Coreea de Nord, 1990.

De-a lungul mandatului său impresionant în fruntea FIFA între anii 1929 și 1954, Jules Rimet a marcat istoria sportului prin crearea Cupei Mondiale de Fotbal, un eveniment care urma să devină un adevărat simbol al unității și al pasiunii globale pentru fotbal.
Dar pasiunea lui Rimet depășea cu mult limitele unui simplu campionat mondial. El visa ca fotbalul să devină un instrument al înțelegerii și prieteniei între tinerii din întreaga lume, iar pentru aceasta a militat pentru profesionalizarea sportului.

Montserrat, 1994.

Această viziune era susținută de un puternic crez umanist, inspirat de valorile catolicismului social, ce susținea că profesionalizarea ar trebui să ofere oportunitatea tinerilor din medii modeste să-și urmeze pasiunea și să-și câștige existența.
Cu o pasiune inegalabilă pentru poezie și literatură, Jules Rimet a încercat să înalțe sportul la rang de artă.

Guyana, 2002.

La Red Star, a înființat o revistă de poezie, aducând împreună cei mai distinși scriitori într-o secțiune dedicată literaturii. Mai mult decât un simplu instrument de promovare a sportului, prezența scriitorilor în această revistă a avut menirea de a ghida tinerii fotbaliști către dezvoltarea lor personală și pregătirea pentru viață. „Dezvoltă-ți trupul, trezește-ți mintea”, acesta era îndemnul său permanent.
Jules Rimet a reușit să organizeze primele cinci Cupe Mondiale în Uruguay (1930), Italia (1934), Franța (1938), Brazilia (1950) și Elveția (1954), totodată promovând o filosofie „sportivă” unică: jocul nu ca un scop în sine, ci ca un teren al fraternității și păcii între popoare; profesionalismul nu ca o comercializare a sportului, ci ca o cale spre performanță și emancipare individuală, fără să țină cont de distincțiile sociale.

Ungaria, 1966.

Odată cu moartea sa, survenită pe 15 octombrie 1956, în Suresnes, Jules Rimet a lăsat în urmă un moștenire incredibilă, ilustrând că sportul poate fi mult mai mult decât o simplă competiție; poate deveni un factor ce unește, educă și inspiră o lume întreagă.

Bulgaria, 2010.

 

Povestea Palatului care și-a scris istoria pe timbre

Uneori, clădirile nu sunt doar ziduri, ferestre și turnuri. Unele devin simboluri ale memoriei unui oraș, iar altele, precum Palatul Culturii din Iași, ajung să fie purtate în lume pe aripile filateliei.

Romfilatelia și Poșta Română au marcat, pe 10 octombrie, Centenarul Palatului Culturii din Iași printr-o emisiune aniversară, alcătuită din patru mărci poștale și un plic „prima zi” (LP #2534). Este, în felul ei, o restituire simbolică — o invitație la redescoperirea unei bijuterii arhitecturale care a fost, de-a lungul timpului, martor și gazdă a istoriei românești.

Ridicat peste ruinele fostelor curți domnești, menționate încă din 1434, Palatul a renăscut din visul Regelui Carol I și din talentul arhitectului Ion D. Berindei. După ani de planuri, războaie și reluări, în 11 octombrie 1925, edificiul și-a deschis porțile ca Palat de Justiție și Administrație, sub privirile Regelui Ferdinand I și ale Reginei Maria.

Timpul, însă, i-a schimbat destinul. Din palat al legilor a devenit palat al artelor, adăpostind astăzi patru muzee și Centrul de Restaurare al Patrimoniului Cultural.

Pe timbrele machetate de Mihai Criste, povestea sa capătă formă și culoare: o acuarelă din 1924, semnată de Berindei însuși, îi ilustrează fațada monumentală (valoare nominală 3 lei); o vedere panoramică alături de statuia lui Ștefan cel Mare amintește de rădăcinile istorice ale Moldovei (4 lei); Holul de Onoare și stema simbolică a edificiului amintesc de noblețea detaliului (5,50 lei); iar o vedere nocturnă, dominată de ceasul Turnului Central, care cântă „Hora Unirii”, aduce magia serilor ieșene pe hârtia filatelică (25 lei).
Plicul „prima zi”, având un tiraj de 186 exemplare, completează compoziția ca o filă de album: turnul de 55 de metri, statuia domnitorului și emblema Complexului Muzeal Național „Moldova” – toate unite într-un elogiu al culturii.
Privit de pe un timbru, Palatul Culturii nu mai este doar un monument, ci o poveste despre timp, artă și identitate. Iar filatelia, ca întotdeauna, păstrează această poveste pentru generațiile care vor deschide un album și vor citi, într-o imagine mică, o mare parte din sufletul României.

Femeia fantastică între mister și fascinație

În galeria eroilor de bandă desenată, puține personaje au avut un impact cultural la fel de puternic precum Wonder Woman, cunoscută în românește drept Femeia Fantastică. Creată în anii ’40 de William Moulton Marston, într-o epocă marcată de război și de redefinirea rolurilor sociale, ea a apărut pe pagină ca un simbol al curajului, al justiției, dar și al unei feminități imposibil de ignorat.
Costumul ei – corset roșu, cizme înalte, tiara strălucitoare – nu este doar uniformă de super-eroină, ci și un manifest vizual al erotismului. Liniile graficii accentuează silueta, iar posturile în care este desenată transmit nu doar forță, ci și seducție. Femeia

Fantastică îmbină frumusețea cu puterea, erotismul cu idealul eroic, devenind astfel o figură paradoxală: un obiect al dorinței și, simultan, un model de emancipare.
Erotismul ei nu trebuie privit ca o simplă strategie de atracție grafică, ci ca parte integrantă a mitologiei personajului. El reflectă tensiunile culturale ale secolului XX: între dorința de a elibera femeia și tendința de a o prizonieri în tipare estetice. Astfel, Wonder Woman nu este doar o super-eroină, ci și un experiment vizual și social, în care corpul feminin devine terenul unei confruntări între putere și fascinație.

Dincolo de pagină, în filme și adaptări moderne, dar mai ales în filatelie, această dimensiune a rămas vie: erotismul Femeii Fantastice continuă să fascineze, să provoace și să inspire, transformând-o într-un arhetip al femeii invincibile și seducătoare.

Crapul – povestea unui simbol din ape

Pe luciul liniștit al unui lac, acolo unde sălciile își apleacă ramurile peste apă, trăiește un pește cu o istorie la fel de adâncă precum undele care îl ascund: crapul (Cyprinus carpio). Nu e doar o specie comună, ci o adevărată emblemă a apelor dulci, respectată de pescari pentru puterea și rezistența sa, dar și venerată în multe culturi ca simbol al perseverenței și norocului.

Crapul are solzi mari, lucioși, care par mici monede ascunse în lumina soarelui. Înoată domol, dar, atunci când e prins, își dovedește forța în salturi bruște, ca un spirit sălbatic ce nu vrea să se lase învins. În Asia, este sărbătorit prin festivaluri și legende, iar în Europa a fost de secole un pește prețuit în gastronomie și crescătorii.

Filatelia nu a rămas indiferentă la farmecul acestui locuitor al apelor. Multe administrații poștale i-au dedicat timbre care surprind fie frumusețea naturală a crapului, fie simbolistica sa culturală. Pe un mic dreptunghi de hârtie, crapul devine nu doar un pește, ci o poveste – despre natură, tradiție și legătura dintre om și apă.

Astfel, atunci când întâlnim imaginea crapului pe un timbru, avem în față mai mult decât o ilustrație: avem un fragment dintr-o legendă acvatică, o invitație la a descoperi frumusețea tăcută a lumii subacvatice, păstrată în clasor ca într-un lac fără sfârșit.