Copilărie și artă pe timbrele Serbiei

Fiecare timbru are puterea de a spune o poveste, iar seriile comemorative „Bucuria Europei”, emise anual de Întreprinderea Publică „Poșta Serbiei”, sunt un exemplu în acest sens. Inspirată de festivalul internațional de cântece și dansuri pentru copii „Bucuria Europei”, această emisiune aduce anual în prim-plan creativitatea și sensibilitatea copiilor din întreaga lume.

Festivalul, fondat în 1969 la Belgrad, a crescut de-a lungul decadelor și a devenit un reper cultural de prestigiu, reunind tineri artiști din zeci de țări. Din 1998, odată cu introducerea Concursului Internațional de Artă, lucrările participanților – copii și adolescenți cu vârste între 4 și 18 ani – sunt selectate pentru a decora timbrele aniversare. 

Folosind tehnici variate precum creion, acuarelă, tempera, colaj sau grafică, fiecare lucrare surprinde imaginația, jocul și emoțiile copilăriei.
Sloganul ediției din 2025, „Totul este posibil dacă crezi în imposibil!”, inspirat de „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll, încurajează tinerii să viseze fără limite și să creadă în puterea visului lor, iar timbrele devin astfel mici ferestre către universul creativ al copiilor.

Pe timbre sunt ilustrate lucrări selectate dintr-un număr impresionant de mii de creații venite din Serbia și din întreaga lume, transformând fiecare timbru într-o mică operă de artă, dar și într-un document al culturii vizuale a copilăriei. Astfel, colecționarea acestor timbre nu este doar o pasiune filatelică, ci și o incursiune în expresia pură a creativității și imaginației celor mai tineri artiști.
Filatelia devine, așadar, un pod între artă, educație și bucuria copilăriei, iar „Bucuria Europei” rămâne un simbol al talentului tinerilor și al diversității culturale din întreaga lume.

 

Un teatru, o voce, o legendă: Ion Dacian în filatelie

Într-o seară de toamnă, răsfoind un album filatelic cu miros ușor de hârtie veche și istorie, am zăbovit asupra unor imagini care păreau să cânte. Chipul lui Ion Dacian, cu privirea sa caldă și sigură, se ridică dintr-o carte poștală (emisă de Edipost în 2001, cod 075) ca dintr-o rampă de scenă. În spatele lui, pe un întreg poștal plic (cod 31/2010), se ghicește povestea unui teatru care a crescut odată cu publicul său: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, ajuns astăzi la aniversarea a 75 de ani, prilej cu care Romfilatelia i-a dedicat o emisiune filatelică (LP #2542) pe data de 26 noiembrie 2025. O instituție născută din muzică, vis și curaj artistic, care a învățat generații întregi să asculte nu doar cu urechea, ci și cu sufletul.

Ion Dacian a fost mai mult decât un tenor al vremii sale – a fost o punte între opereta clasică și îndrăzneala musicalului modern. În 1968, când a deschis porțile acestui gen într-o lume dominată de operetă, a făcut un gest vizionar, asemenea unui dirijor care schimbă ritmul unei întregi orchestre. Astăzi, acest drum continuă, iar emisiunea filatelică aniversară, machetată cu măiestrie de George Ursachi, îl omagiază cu finețe: o marcă de 8 lei ce înfățișează scena teatrului și portretul său, o coliță dantelată de 30 lei cu ansamblul din My Fair Lady și Ion Dacian în rolul profesorului Higgins, și un plic „prima zi” unde tenorul apare în fața unei partituri, alături de pian – simbol al muzicii care nu se stinge.

Privind aceste piese filatelice, ai impresia că auzi aplauzele din sală și vibrația orchestrei din fosă. Timbrele nu mai sunt doar simple valori poștale, ci devin bilete simbolice la un spectacol al memoriei. Iar Ion Dacian, prins pentru totdeauna între perforații fine, continuă să cânte, din album în album, povestea unui teatru care a ales mereu lumina rampei și curajul artei adevărate.

De la jucărie la filatelie: povestea unei locomotive

În 1969, poșta germană aducea pe timbre o poveste care mergea pe șine cu ajutorul aburului și al imaginației. În cadrul seriei „Wohlfahrtsmarken” (mărci de binefacere), a apărut un timbru cu o locomotivă stilizată, inspirată de o figurină de tablă din jurul anului 1835. Nu era o simplă alegere decorativă: era o întoarcere în timp, către epoca romantică a căilor ferate și a copilăriei, când micile figurine de tablă aprindeau visuri de aventură.
Pe timbrul, tipărit în 4.294.000 exemplare, locomotiva se înfățișează simplă și totuși fermecătoare: roțile roșii par gata să se pună în mișcare, iar fumul alb, desenat în volute decorative, lasă impresia că trenul tocmai s-a desprins de pe șina realității și a intrat într-un univers al jocului. În partea de jos, valoarea 10+5 pfennig amintește că, dincolo de frumusețea artistică, această marcă poștală avea și un rost caritabil — suprataxa fiind destinată acțiunilor sociale.
Privind acest timbru machetat cu măiestrie de Heinz Schillinger, colecționarul descoperă mai mult decât o imagine: o legătură între istoria tehnicii și universul copilăriei, între progresele feroviare ale secolului XIX și magia jucăriilor de altădată. Un mic tablou care, pus într-un album, continuă să spună povestea începuturilor transportului modern și a bucuriilor simple ale epocii de aur a trenurilor cu abur.

Un zbor lung, o poveste scurtă

Pe oglinzile de apă ale nordului, atunci când soarele se apleacă leneș peste maluri, apare uneori silueta elegantă a unei păsări cu adevărat aparte: rața Pintail (Anas acuta). Privită de departe, pare o pană alungită purtată de vânt, iar apropiindu-te descoperi gâtul său suplu și coada lungă, ascuțită, care i-a dat și numele.

Povestea acestei păsări este una a călătoriilor. Iernile blânde din Europa de Vest, inclusiv din Marea Britanie, o aduc aproape de oameni, dar rădăcinile ei se întind până în zonele nordice, acolo unde își clocește ouăle sub ceruri reci. E o pasăre migratoare prin excelență, un simbol al libertății și al drumurilor fără sfârșit.

Pe timbrul emis de Royal Mail în toamna anului 2025 (vezi maxima din deschiderea acestui articol), această specie este surprinsă într-un peisaj natural, cu aripile ce par croite din linii fine, ca o gravură vie. Pentru colecționari, această imagine nu este doar o reproducere grafică, ci o invitație la a descoperi frumusețea păsărilor care trăiesc în umbra apelor liniștite.
Și, cine știe, poate că privindu-l într-un clasor, fiecare dintre noi va simți un dor de călătorie, la fel ca Pintail-ul, care și-a făcut din migrație o artă și din eleganță o semnătură.