Primele descoperiri: abateri vizibile în perechea analizată
La o primă examinare, nimic nu trăda particularități notabile. Însă, odată ajunse în propriul clasor, timbrele au început să-și arate „povestea ascunsă”.
Exemplarul din stânga prezintă o pată argintie sub formă de linie verticală, situată în colțul din dreapta jos, în interiorul cadrului, exact în dreptul ultimei litere din numele machetatorului.
Exemplarul din dreapta oferă chiar două abateri evidente: prima literă „p” din inscripția „posta” apare fără picior, imitând forma unui „a”; iar între turnul din dreapta și stemă se observă o pată albastră orizontală, foarte subțire, dar clar vizibilă cu ochiul liber.
Extinderea cercetării: verificarea altor exemplare
Curios să verific dacă aceste particularități sunt izolate sau recurente, am analizat și alte mărci identice din propria colecție.
Rezultatul a fost revelator: aceeași literă „p” apare din nou, dar de data aceasta cu piciorul scurtat, sugerând o eroare de clișeu sau o imperfecțiune persistentă în procesul de imprimare; iar sub stemă, în zona aproximativ „ora 5”, se observă o pată albă, ușor lăptoasă, posibil rezultatul unei imperfecțiuni de acoperire a culorii.
O anomalie repetitivă: „pata maronie de pe trepte”
Un alt element interesant este o pată maronie sub formă de punct, localizată pe treptele clădirii Muzeului de Istorie, în partea stângă a imaginii. Această anomalie nu este singulară: ea reapare pe mai multe exemplare aflate constant în coloana 1, ultimul rând, în cadrul colilor finite. Recurența sugerează un defect deja prezent pe clișeu în momentul imprimării ultimei poziții din coală.
Colaborare și validare
Toate aceste observații au fost transmise domnului Sergiu Găbureac, în vederea centralizării și evaluării lor pentru includerea într-o viitoare ediție a catalogului specializat al erorilor filatelice. Desigur, pentru confirmarea lor oficială este necesară validarea prin identificarea altor exemplare cu aceleași semnalmente, astfel încât erorile să fie considerate sistematice, nu accidentale.
Concluzii
Exemplul de față demonstrează încă o dată cât de bogat este terenul filateliei de cercetare și cât de multe surprize pot ascunde chiar și mărcile aparent comune. Identificarea de noi abateri nu doar îmbogățește literatura de specialitate, ci contribuie la o cartografiere mai precisă a procesului de tipărire al mărcilor românești. Invit, așadar, colecționarii interesați să verifice exemplarele proprii din această emisiune și să semnaleze eventualele coincidențe – pentru că adevărata cercetare filatelică se face întotdeauna în comunitate.














