Timbrul canadian de 20 de cenți care mă fascinează: „Widow Weed”

Există timbre care te cuceresc nu doar prin valoare, ci și prin povestea lor. Pentru mine, 20c „Widow Weed” este unul dintre ele. Emis de Canada pe 15 februarie 1893, într-un tiraj de 525.200 de exemplare, acest timbru are o frumusețe subtilă și o eleganță aparte.
Numele său popular, „Widow Weed”, provine de la veșmântul de doliu purtat de văduve în epoca victoriană. Portretul Reginei Victoria, îmbrăcată în doliu, este încadrat de un chenar ornamentat, cu valoarea „20” în colțuri și inscripția „TWENTY CENTS” dedesubt. Deasupra apare simplu: „CANADA POSTAGE”. Este o imagine care transmite respect, solemnitate și un strop din atmosfera vremurilor trecute.
Culoarea acestui timbru este un roșu-portocaliu cald, specific sfârșitului de secol XIX, deși există și variante în maro-portocaliu. Uneori perforațiile sunt ușor îndoite („perf bent”), dar chiar și așa, timbrul rămâne impresionant.
Recent, am văzut un astfel de exemplar oferit la licitația „All Nations Stamp & Coin Auction” (ediția 1543, 17 ianuarie), cu preț de pornire de 600 USD. Clasificat VF – Very Fine Mint, timbrul era aproape impecabil: gumă originală, fără ștampilă, margini perfecte. Pentru colecționari, este o piesă deosebită, iar valoarea sa poate ajunge rapid la 600 dolari americani, mai ales acele exemplare bine păstrate.
Concluzionând pot spune că „Widow Weed” nu este doar un timbru, este o mică fereastră către istorie și artă. Pentru mine, reprezintă cultura și sensibilitatea Canadei victoriene.
Colecționarea timbrelor de acest fel înseamnă mai mult decât adunarea de obiecte: înseamnă să înțelegi povestea din spatele fiecărui detaliu, să simți epoca și să apreciezi măiestria artistică. Iar 20c „Widow Weed” le reunește pe toate.

De la Murano la Arad, de la vitraliu la filatelie

Când privesc vitraliile „Anotimpurile și lunile anului” realizate de Sever Frențiu din interiorul Palatului Administrativ din Arad, am mereu sentimentul că mă aflu în fața uneia dintre cele mai rafinate sinteze dintre artă, lumină și timp din creația monumentală românească. 

Concepute ca un ciclu unitar, aceste vitralii transformă succesiunea lunilor și a anotimpurilor într-un limbaj vizual profund simbolic, în care natura, munca omului și ritmurile vieții se leagă firesc.
Un detaliu care mi se pare esențial pentru înțelegerea valorii lor este originea materialului: o bună parte din sticlă a fost adusă chiar de Sever Frențiu din Murano, celebra insulă venețiană cunoscută pentru tradiția sticlei artistice. Turnarea în plumb și arderea vitraliilor au fost realizate într-un atelier din Timișoara, iar rezultatul a fost, la momentul finalizării, considerat pe bună dreptate cea mai frumoasă lucrare în tehnica vitraliului din arta contemporană românească.

Fiecare compoziție surprinde o lună sau un anotimp prin jocuri subtile de culoare, transparență și forme stilizate. Lumina devine aici un element activ, iar alternanța tonurilor calde și reci sugerează nu doar schimbările din natură, ci și legătura profundă dintre om și ciclurile timpului. Integrate organic în arhitectura Palatului Administrativ, vitraliile nu sunt simple decorațiuni, ci adevărate ferestre simbolice către curgerea anului, capabile să transforme un spațiu administrativ într-un loc al contemplației.

Toate aceste valori artistice și simbolice se regăsesc, firesc, și în filatelie. Romfilatelia și Poșta Română au introdus în circulație miercuri, 28 ianuarie 2026, emisiunea „Anotimpurile în lumina vitraliilor. Sever Frențiu” (LP #2549), după machetele realizate de artistul plastic Mihai Criste. Cele patru anotimpuri sunt reprezentate în câte două casete – Primăvara–Vara și Toamna–Iarna – pe timbrele cu valorile nominale de 3 lei și 5 lei.
Un timbru aparte, cu valoarea de 8 lei, îl redă pe Sever Frențiu proiectându-se pe sine în ipostaza lui Cronos, zeul timpului, plasat în centrul vitraliilor din casa scării palatului și înconjurat de reprezentările alegorice ale celor patru anotimpuri și ale celor douăsprezece luni ale anului, cu denumirile lor populare. 

Pe timbrul de 25 de lei sunt ilustrate lunile ianuarie și februarie – Gerar și Făurar –, o alegere inspirată, legată simbolic de luna lansării emisiunii.
Emisiunea este completată de două plicuri „prima zi”: unul cu imaginea Palatului Administrativ din Arad, celălalt cu un detaliu de vitraliu văzut din interior, în tiraj de 241 de seturi. Pentru colecționari, există și o mapă filatelică realizată în doar 336 de exemplare, echipată cu blocul special de patru timbre nedantelate. Pentru necesarul de francare, Poșta Română a achiziționat câte 2.800 de mărci poștale din fiecare valoare nominală.

Pentru mine, această emisiune confirmă încă o dată că filatelia poate fi un excelent mediator între artă, istorie și memorie vizuală, transformând vitraliile lui Sever Frențiu într-un dialog durabil între lumină, timp și hârtia gumată.

Călătoarea apelor reci

Pe malul unui râu cristalin, ascuns între păduri de foioase, o rață Goosander (Mergus merganser) își scufunda ciocul în apă, căutând peștii sprinteni care se strecurau printre pietre. Penele ei elegante, cu nuanțe de alb strălucitor și negru intens, reflectau lumina soarelui într-un dans tăcut, aproape magic. Localnicii o numeau „regina râurilor”, pentru felul în care își mânuia agilitatea printre curenți.
Un filatelist care aduna timbre cu păsări rare ajunse într-o zi lângă acel râu. Fascinat de grația Goosander-ului, își imagina cum ar arăta această pasăre pe un timbru: fiecare contur fin al aripilor, fiecare nuanță subtilă, toate transpuse în culori vibrante pe hârtia fină. 

În mintea lui, rața Goosander devenea un simbol al apei, al naturii pure și al migrațiilor care leagă continentele.
Pe timbrele emise cu păsări acvatice, Goosander-ul călătorește de la colecție la colecție, iar fiecare privitor poate să-i simtă agilitatea și eleganța, chiar fără să-l fi văzut vreodată în sălbăticie. Așa, o pasăre tăcută, dar impunătoare, devine ambasadorul râurilor reci și al poveștilor pe care filatelia le poate spune în culori și forme fine.

 

Timbrul de pledoarie din 1931: o capodoperă fiscală la răscrucea istoriei și a colecției

Timbre de pledoarie aplicate pe un act de întăbulare 
a unui drept de proprietate pe un pământ 
(colecția Nica Gabriel).

În lumea colecționarilor, timbrul fiscal reprezintă adesea o zonă de specializare fascinantă, fiind o mărturie directă a mecanismelor administrative și sociale ale unui stat. Iar în istoria fiscalității românești, data de 1 iunie 1931 marchează un moment de referință: apariția primei emisiuni de timbre de pledoarie.
Această marcă fiscală specializată nu trebuie confundată cu timbrul poștal; scopul său era exclusiv acela de a certifica plata unor taxe profesionale vitale pentru corpul avocaților.

Baza legală a solidarității
Apariția timbrului de pledoarie în 1931 nu a fost un eveniment izolat, ci o consecință directă a nevoii de reglementare și finanțare a profesiei de avocat în efervescenta perioadă interbelică. Deși a fost pus în circulație la 1 iunie 1931, cadrul său legal a fost consolidat prin Legea pentru organizarea Corpului de Avocați din 28 decembrie 1931 (Decretul nr. 4221 publicat în Monitorul Oficial nr. 301, art. 275). Prin această lege, timbrul de pledoarie a devenit un instrument esențial pentru perfecționarea organizării Barourilor și a Uniunii Avocaților. Sumele colectate prin aplicarea sa pe cererile, acțiunile, apelurile, recursurile și alte acte de procedură erau direcționate către fondurile de ajutor și pensii ale avocaților, asigurând astfel o formă de sprijin financiar intern. Practic, fiecare timbru anulat pe un act juridic susținea solidaritatea corpului de avocatură.
Trebuie menționat faptul că plata acestor timbre se făcea de către avocați din venitul lor personal. În cazul în care avocații pretindeau plata acestor timbre de la clienți, intrau sub sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 212 al legii.
Timbrele de pledoarie erau depuse de avocați și erau anulate de către președintele instanțelor. Partea din stânga se lipea pe documentul depus, iar partea din dreapta a timbrului se atașa un alt document aflat la institutia din care facea parte acel avocat.

Detalii tehnice și cromatică
Emisiunea din 1931, având un design care punea accentul pe claritate, prezenta inscripția distinctivă „TIMBRU DE PLEDOARIE” alături de valoarea nominală. Seria inițială a fost compusă din 11 valori (9 valori inițiale, la care s-au adăugat ulterior două supratipărite). Din punct de vedere tehnic, aceste mărci aveau un format de 40 x 27 mm, cu un clișeu de 34 x 22 mm și o dantelură de 14¼ : 14 unități. Cu excepția ultimelor două valori, timbrele au fost tipărite în heliogravură pe hârtie velină, albă, cu filigran CC, în coli de 50 de bucăți fără margini, fiind perforate pe verticală, excentric spre dreapta. Inscripția „FABRICA DE TIMBRE” apare scrisă pe verticală în colțul din dreapta jos.
Nominalele care compun seria sunt: 2 lei (roșu) timbru care se aplica la acțiuni penale înaintea judecătoriei de ocol, 5 lei (brun-roșcat) pentru acțiuni civile înaintea judecătoriei de ocol, 10 lei (portocaliu) înaintea tribunalului ca instanță de apel sau recurs sau la autentificarea actelor cu o valoare de până la 1 milion de lei, 20 lei (lila) înaintea tribunalului ca primă instanță în litigii penale și în cele civile și comerciale de valoare sub un milion lei, precum și pentru autentificarea actelor cu o valoare de peste 1 milion de lei, 30 lei (violet) în litigii civile și comerciale de valoare superioară sau înaintea Curții de apel în procesele penale, 40 lei (gri) în procesele civile, comerciale, fiscale înaintea Curții de apel, 50 lei (albastru) înaintea Înaltei Curți de casație și la Curtea de jurați, 60 lei (verde-închis) și 100 lei (brun-închis).

Supraviețuirea prin reforme: mărturia supratipăririi
Aceste timbre au continuat să circule, supraviețuind modificărilor legislative majore, precum Decretul-Lege nr. 2574 din 30 iulie 1940, care, deși viza restructurări ale profesiei de avocat, a stat la baza punerii în circulație a celei de-a doua emisiuni de timbre de pledoarie.
Cea mai mare provocare a venit însă odată cu Stabilizarea Monetară din 18 august 1947. Această reformă drastică, destinată să pună capăt inflației galopante, a obligat la supratipărirea și revalorizarea tuturor mărcilor fiscale. Astfel, valorile de 10 lei și 20 de lei ale emisiunii originale de timbre de pledoarie au fost adaptate noii unități monetare, fiind supratipărite cu textul „STABILIZAT”. Aceste supratipare oferă colecționarilor varietăți spectaculoase, devenind piese deosebit de valoroase pentru colecțiile de fiscalitate.

Piesa supremă de colecție
Pentru filatelistul specializat în fiscalitate, emisiunea de la 1.06.1931 nu este doar o simplă bucățică de hârtie; este o fereastră către istoria dreptului și a economiei României interbelice. Piesele cu supratipar 1947 reprezintă o legătură tangibilă cu cea mai importantă reformă monetară din istoria recentă.
Totuși, piesa de colecție supremă o reprezintă timbrele ștampilate sau anulate pe fragmente de documente juridice. Acestea oferă contextul autentic al utilizării lor, atestând faptul că documentul juridic împreună cu timbrul anulat pe el era piesa originală care justifica plata taxei.
Așadar, deși nu au călătorit pe plicuri poștale, Timbrele de Pledoarie din 1931 au purtat o misiune la fel de importantă: susținerea justiției și a corpului de avocați, devenind astăzi o piesă de colecție care îmbină istoria legislativă cu pasiunea filatelică.

Mulțumiri
În încheiere, doresc să adresez mulțumiri distinse domnilor Ioan-Luca Vlad și Gabriel Nica pentru contribuția esențială și suportul documentar furnizat referitor la prezenta emisiune.

Bibliografie:
ing. Mihai Cojocar - Catalogul timbrelor fiscale și a vignetelor românești, București, 2011, ISBN 978-973-0-10207-9
C. Hamangiu - Codul General al României - Legi noi de unificare, vol. XIX, 1931, Ed. Libr. „Universală”, Alcaly & Co, București - Legea pentru organizarea corpului de avocați din 28 decembrie 1931 cu completarea din 6 aprilie 1932 - ediție on-line disponibilă pe site-ul www.digibuc.ro, accesată la data de 10.11.2025 la resursa https://www.resurse.net/mo/1931/1931.pdf