Livada de vișini este o piesă de teatru în 4 acte a dramaturgului rus Anton Cehov.
Este ultima piesă scrisă de Cehov și a fost reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904 la Teatrul de Artă din Moscova, cu mai puțin de 6 luni înainte de moartea autorului.
Principalele personaje ale piesei sunt Liubov Andreevna Ranevskaia, o proprietară de pământ, Ania — fiica ei de 17 ani, Varia — fiica ei adoptivă de 24 ani, Leonid Andreevici Gaev — fratele lui Ranevskaia, Charlota Ivanovna — guvernanta casei, Ermolai Alekseevici Lopahin — un cumpărător, Boris Borisovici Simeonov-Pișcik — un alt proprietar de pământ și Peter Sergheievici Trofimov — un student.
Este ultima piesă scrisă de Cehov și a fost reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904 la Teatrul de Artă din Moscova, cu mai puțin de 6 luni înainte de moartea autorului.
Principalele personaje ale piesei sunt Liubov Andreevna Ranevskaia, o proprietară de pământ, Ania — fiica ei de 17 ani, Varia — fiica ei adoptivă de 24 ani, Leonid Andreevici Gaev — fratele lui Ranevskaia, Charlota Ivanovna — guvernanta casei, Ermolai Alekseevici Lopahin — un cumpărător, Boris Borisovici Simeonov-Pișcik — un alt proprietar de pământ și Peter Sergheievici Trofimov — un student.
„Livada de vișini” este, înainte de orice, o cronică de familie, al cărei umor îți frânge inima. „Este, desigur, o viaţă tristă, burgheză, dar nicidecum o viaţă apăsătoare, smiorcăită”, spunea dramaturgul rus despre universul personajelor sale.
Simbol al unei lumi în ruină și al unei tranformări sociale radicale care-i lasă în urmă pe nepregătiți, livada de vișini trebuie scoasă la licitație pentru a plăti datoriile unei familii de aristocrați ruși. Dar strălucitoarea Ranevskaia și copilul bătrân Gaev sunt orfanii unei lumi care nu-i mai ocrotește, au rămas în afara timpului, așa că deciziile le aparțin altora. Ei nu pot fi salvatorii civilizației pierdute, nu pot face nimic altceva decât să se reîndrăgostească de trecut și să se mute acolo, cu toată energia de care mai sunt capabili. După cum spune Henri Troyat: „Casa, reşedinţa străveche a familiei, încărcată de amintiri, primeşte lovitura de graţie, iar proprietarii dansează pe cadavrul ei”.
Simbol al unei lumi în ruină și al unei tranformări sociale radicale care-i lasă în urmă pe nepregătiți, livada de vișini trebuie scoasă la licitație pentru a plăti datoriile unei familii de aristocrați ruși. Dar strălucitoarea Ranevskaia și copilul bătrân Gaev sunt orfanii unei lumi care nu-i mai ocrotește, au rămas în afara timpului, așa că deciziile le aparțin altora. Ei nu pot fi salvatorii civilizației pierdute, nu pot face nimic altceva decât să se reîndrăgostească de trecut și să se mute acolo, cu toată energia de care mai sunt capabili. După cum spune Henri Troyat: „Casa, reşedinţa străveche a familiei, încărcată de amintiri, primeşte lovitura de graţie, iar proprietarii dansează pe cadavrul ei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu